Latest Event Updates
5 Trucuri ca sa gatesti la perfectie carnea de miel
Se apropie Sarbatorile de Pasti, deci suntem cu totii in toiul organizarilor.
Ce gatesti, ce retete noi propui, cum vei reusi sa iti impresionezi musafirii, sa ii faci sa se simta speciali, la tine acasa?
Intrebari firesti… Esti deci in cautare de sfaturi si trucuri pentru bucatareala perfecta.
Ne-am gandit sa selectam cele mai importante trucuri pentru a gati la perfectie carnea de miel, de regula ingredientul principal de la masa de Pasti.
Cei care considera carnea de miel o delicatesa stiu ca ea are un aport nutritiv foarte important, fiind una din cele mai recomandate calitati de carne rosie, datorita puritatii ei: fara hormoni si fara antibiotice. Carnea de miel contine minerale esentiale pentru sanatate, dar si zinc, seleniu, fier, acizi grasi Omega 3, precum si complexul de vitamine B. Toate aduc beneficii, in conditiile consumarii cu masura a carnii de miel.
Trebuie doar sa o prepari cu rabdare, frageda si apetisanta.
Sa vedem cum.
1. Cum inlaturi mirosul specific al carnii de miel?
Pentru a reduce mirosul greoi de miel trebuie mai intai sa inlaturi pielita alba si grasimea in exces. Apoi, taie cateva lamai in jumatate si freaca bucatile de carne portionate cu lamaie. Lasa carnea intr-un vas cu apa, sa actioneze sucul de lamaie, cel putin 3-4 ore.
La final, clateste bine carne si este gata pentru a fi marinata. De fapt, marinatura are un rol esential in atenuarea mirosului pregnant. Conteaza condimentele pe care le folosim si proportia acestora.
2. Ce condimente folosesti pentru marinada perfecta?
E nevoie de un mix de ierburi aromatice : cimbru, rozmarin, salvie, menta, dafin.
Nu trebuie sa lipseasca piperul boabe, daca iti place un mix de piper alb, negru si rosu e o aroma fantastica. Daca preferi, poti adauga putin ardei iute macinat sau faramitat.
E nevoie de suculenta pentru marinada, asa incat adauga vin rosu demisec si ulei de masline pentru un plus de fragezime si savoare, atat cat sa fie cuprinsa toata carnea.
Adauga clasicele ceapa si usturoi, cam cat preferi si vei obtine ingredientele pentru un bait reusit.
Nu uita sarea!
Fii organizat, ideal este ca marinada sa fie facuta cu o zi inainte!
3. Cum alegi carnea potrivita pentru reteta ta?
Fiecare reteta prevede o anumita parte portionata: ceafa, pulpa, cotlet cu os, muschiulet, maruntaie, coaste.
De regula, portionarea are ca scop folosirea celui mai potrivit tip de carne pentru o reteta.
La friptura de miel la cuptor sau la gratar se foloseste pulpa, cotletul, file-ul. Din pulpa de miel ies niste frigarui apetisante.
Costita merge foarte bine la stufat, dar si la gratar. Din cap, gat si picioare se prepara ciorba de miel sau borsul, in functie de tipicul regional.
Din piciorul dezosat se prepara chiar si sarmale.
Drobul se prepara din maruntaie.
Expertii prepara pastrama, dar de regula din carne de oaie: din ceafa, cotlet, muschiulet sau pulpa.
4. Pregatirea pentru coacere
Unele retete prevad o pregatire pentru coacere, dupa marinare.
De exemplu, daca doresti sa faci o pulpa de miel la cuptor fara os, va trebui sa dezosezi carnea dupa marinare. Daca doresti sa prepari o rulada de miel, trebuie sa pregatesti o compozitie de umplutura si sa umpli rulada.
5. Cat timp necesita coacerea?
Depinde iarasi de reteta ta.
Daca pentru costitele de miel la gratar sau frigarui sunt suficiente cateva minute pe fiecare parte, unele preparate necesita mai mult timp.
O reteta de Miel vanatoresc, de exemplu, are nevoie de o coacere de 20 de minute, la foc intens. Dar un Stufat de miel, o Pulpa de miel la cuptor sau o Rulada de miel necesita cel putin o ora de coacere.
Cu ingrediente precum mustar sau otet balsamic poti varia retetele tale de sosuri.
Dupa ce ai tinut cont de aceste 5 trucuri esentiale pentru a gati carnea de miel, nu iti ramane decat sa alegi garnitura potrivita pentru fritura si de ce nu, vinul potrivit pentru a degusta delicatesele tale impreuna cu cei dragi.
O garnitura lejera de cartofi, anghinare, dovlecei, sparanghel sau o salata de verdeturi de primavara ori o salata de fenicul si morcov ti se par la indemana?
Cu vinul e mai complicat, caci gusturile sunt foarte variate.
De regula, carnea de miel se serveste cu vin rosu.
Sarbatori cu bine si Degustare placuta!
https://www.italianshops.ro/
San Valentine’s Day, Sarbatoarea indragostitilor
Care este legenda Sf. Valentin, Sarbatoarea Indragostitilor?
Povestea acestei sarbatori ne face sa ne intoarcem in timp, peste secole.
In vremea Romei Antice, in februarie aveau loc pregatirile pentru sezonul renasterii, al primaverii. Pe la jumatatea lunii februarie avea loc un ritual numit Lupercalia, cu scopul de a tine departe lupii de campurile cultivate. In acelasi timp, era o sarbatoare arhaica a fertilitatii, a rasturnarii regulilor si ordinii cunoscute, pentru a permite comunitatii sa se purifice, sa reinceapa un ciclu. Practic, era o serbare inspirata din ciclul natural viata-moarte, cu diverse ritualuri, cortee, serbari cu masti, care au continuat oarecum pana astazi, prin sarbatoarea Carnavalului.
Ca celebrare a fertilitatii, Lupercalia prevedea pana si ritualuri de “biciuire”, la care femeile se supuneau in public, de catre grupuri de barbati.
Deci, o sarbatoare antica si complexa, cu semnificatii mult mai profunde la origini, discutabile in acelasi timp, bazate pe sexualitate ca nevoie de reproducere. Ea a fost transformata in timp in ceva mult mai lejer, in ceva care sa ne aminteasca de importanta ideii de cuplu, de necesitatea de a-ti gasi “inima-pereche”.
Biserica Crestina voia sa inlocuiasca acest ritual pagan cu o sarbatoare si un Sfant dedicat indragostitilor. Astfel, in 496 d.Hr, Papa Ghelasie decreta inlocuirea acestui ritual cu celebrarea Sf. Valentin, cel care si-a dedicat viata comunitatii crestine din actualul oras Terni. E considerat protectorul indragostitilor pentru ca, se pare ca este primul prelat care a celebrat casatoria dintre un legionar roman si o tanara crestina, Sabino si Serapia. O poveste trista, caci descoperind ca Serapia este grav bolnava, Sabino se boteaza, se casatoresc si mor impreuna. O poveste trista, dar romantica in aceeasi masura.
Se povesteste ca Imparatul Claudiu al II-lea, luptator indarjit, ar fi interzis soldatilor romani sa se casatoreasca. Dar, Sf. Valentin, care era un preot crestin, credea ca dreptul oamenilor de a se casatori era lasat de Dumnezeu, deci nimeni nu putea sa il interzica, nici macar Imparatul. A fost persecutat pentru ideile si faptele sale, a fost inchis si condamnat. Pana in ziua executiei, Sf. Valentin a trimis scrisori de adio catre prieteni, semnandu-le
“Adu-ti aminte de Valentin al tau!”
Sa fie oare aceasta inspiratia modului actual de a sarbatori, prin schimbul de ravase?
Legenda spune ca Sf. Valentin, auzind 2 indragostiti certandu-se, iesi in intampinarea lor cu un trandafir, rugandu-i sa faca pace, tinand amandoi trandafirul in mana si facand atentie sa nu se intepe! Dupa ceva vreme, acesti tineri se prezentara la Sf. Valentin pentru a-i cere binecuvantarea casatoriei lor. Cand povestea a devenit cunoscuta, comunitatea a decis sa mearga in pelerinaj la Episcopul Valentin, in 14 ale lunii, ziua dedicata binecuvantarii. Ulterior aceasta data a fost restransa la 14 februarie, ziua mortii Sf. Valentin.
De ce este controversata povestea Sf. Valentin?
Iubirea e universala, intr-o oarecare masura legenda protectorului indragostitilor este a noastra, a tuturor.
Exista mai multe teorii diferite despre originea acestei sarbatori a iubirii romantice.
Una dintre cele mai acreditate este aceea ca fu introdusa ca sarbatoare a iubirii, gratie cenaclului literar al lui Geoffrey Chaucer (1343-1400), care in poemul sau “Parlamentul pasarilor”, face referire la unirea lui Richard al II-lea al Angliei cu Anna de Boemia. In orice caz, in Anglia si in Franta Evului Mediu, la jumatatea lunii februarie se sarbatorea imperecherea pasarilor.
De asemenea, intorcandu-ne in timp, legenda Sf. Valentin povesteste ca acesta ar fi daruit o suma importanta ca zestre unei alte tinere sarace, care dorea sa se casatoreasca, fara de care tinara risca sa fie marginalizata si pierduta. Asadar, Sf. Valentin credea in iubire, fiind un luptator in numele ei, capabil de generozitate si altruism.
Sa fie oare aceasta originea obiceiurilor de astazi, de a darui ceva persoanei iubite?
De unde conotatia comerciala?
In tarile anglo-saxone, in sec. XIX, trasatura caracteristica a acestei sarbatori, era schimbul de “valentine”, bilete de dragoste cu fraze si simboluri ale iubirii romantice: inimioare, porumbei, Cupidon.
La jumatatea secolului, in S.U.A, Esther Howland producea aceste bilete cu urari la scara industriala.
Cum se sarbatoreste Sf. Valentin in Europa si in lume?
In Italia, tara lui Romeo si a Julietei sau a barbatului “latin lover” se inunda spatiul fizic si cel virtual cu simbolul inimii, deci al iubirii. Si nu doar atat: in tara ciocolatei, afrodisiac demonstrat, se serveste ciocolata intr-o cantitate si intr-o varietate de-a dreptul impresionante. Atat barbatii, cat si femeile, in special din sudul Italiei, sunt cunoscuti drept pasionali, vulcanici, explozivi. Italienii ofera in aceasta zi cadouri diverse, de la mesaje, la flori, ciocolata, pana la bijuterii sau calatorii.
In Germania, de Sf. Valentin se trimit partenerului/ei bilete cu urari de dragoste si cadouri sau flori. O caracteristica mai curioasa a felului de a sarbatori aici, este asocierea iubirii cu o afectiune psihica, indragostitii fiind considerati “nebuni”. Se spune ca in aceasta zi germanii impodobesc peretii ospiciilor si spitalelor cu diferite inscriptii, desene colorate, grafitti.
In Olanda sau in Anglia multi trimit aceste bilete fara a dezvalui propria identitate, amintind despre “misterul iubirii”.
Dar Franta? Cum sa nu vorbim de Paris, orasul romanticilor vesnic indragostiti? Aici toate iubitele tinere sau pur si simplu prietene, pana la mame, bunici, surori, primesc cadou bijuterii scumpe. Probabil o traditie legata de spiritul monarhic opulent. Dar, francezii au un mod foarte elegant si frumos de a sarbatori iubirea, prin celebrarea femeii, ca figura centrala a familiei, a societatii. In acelasi timp, ei sunt foarte toleranti si deschisi catre modernitate si diversitate. Aici, fiecare isi gaseste coltul sau de iubire.
In Japonia traditia prevede ca fetele sa daruiasca o cutie de bomboane de ciocolata baietilor, nu neaparat logodnici, ci si prieteni sau colegi de munca. Barbatii care primesc o cutie de bomboane, trebuie sa daruiasca la randul lor, o luna mai tarziu, deci pe 14 martie, de White Day o cutie de ciocolata alba, albul fiind asociat puritatii. La inceput se daruiau bezele sau ciocolata alba, acum lenjeria a devenit un cadou potrivit. Mai mult, in Japonia a devenit o obligatie ca femeile sa daruiasca tuturor colegilor bomboane, “giri-choko”, de la “giri”- obligatie si “choko”- ciocolata. E diferit de “honmei-choko”, ciocolata daruita persoanei iubite. Sau de “tomo-choko”, cea pe care o facem cadou unui prieten.
In Corea de sud, obiceiurile sunt similare cu cele ale japonezilor, cu diferenta ca, cine nu a primit nimic de 14 februarie sau 14 martie, trebuie sa mearga la restaurant de 14 aprilie, “Black Day”, si sa serveasca paste cu cerneala de sepie.
In China, barbatul face cadou flori si bomboane de ciocolata, dar in august are loc o traditie antica, chemata ‘’Noaptea Saptelor’’, in care tinerele isi demonstreaza calitatile, in vederea casatoriei. “Noaptea Saptelor”, potrivit legendei “Ciobanului si tesatoarei ” care s-au gasit in rai, in ziua a 7-a, a lunii a 7-a a calendarului lunar.
In Spania, de Sf. Valentin se daruiesc trandafiri rosii, rosul fiind culoarea iubirii.
In Turcia este celebrat Sf. Gregor, in ceea ce ei numesc “Ziua Inimilor dulci”.
In Egipt serbarea este pe 4 februarie, de “Ziua iubirii egiptene”.
In Danemarca, barbatii scriu iubitelor ravase de dragoste umoristice, semnate doar cu o serie de puncte ce corespund numarului de litere al numelui autorului. Daca tanara ghiceste numele semnatarului, va primi un ou de Paste.
In tarile arabe, barbatii se supun unor probe fizice, pentru a demostra iubitei forta si rezistenta la durere. De remarcat, ca in Arabia Saudita este interzisa prin lege aceasta serbare, de 14 februarie e interzis florariilor sa vanda trandafiri rosii.
In America in schimb, Sf. Valentin este sarbatoarea tuturor, nu doar sarbatoarea iubirii, ci si a familiei si a prieteniei: chiar si copiii schimba cadouri, biletele cu eroii desenelor animate preferate.
De departe, cea mai democratica tara este Finlanda: aici se celebreaza de 14 februarie Ziua Prieteniei. Finlandezii considera ca nu este corect sa sarbatoresti iubirea, fata de cei care nu si-au gasit inca perechea, deoarece acestia s-ar putea simti in afara acestei sarbatori, inconfortabil chiar. Ei tin sa sublinieze ca in iubire, ca si in prietenie, sunt importante calitati precum sacrificiul, devotamentul sau loialitatea.
Iata asadar ca aceasta sarbatoare nu este una “pagana”, asa cum se vehiculeaza si este mai “universala”, decat s-ar putea crede. Este interesant faptul ca sunt atatea moduri de a “vedea”, de a interpreta un sentiment.
Iubirea merita o sarbatoare a ei, dar ea trebuie onorata in fiecare zi, in orice loc sau moment posibil. Fie ca alegi un ravas, un gest frumos, un cadou, un apel telefonic, un mesaj la distanta, sarbatoreste si tu! Fii romantic!
Un gand frumos naste fericire!
https://www.italianshops.ro/
Fettuccine alla Papalina
Un nume inedit, pentru o reteta inedita.
Stiti de ce se cheama Fettuccine alla Papalina?
Ei bine, numele acestei retete vine de la Papa Pio XII, un client frecvent al restaurantului ’’La Cisterna’’ din Roma, in apropiata vecinatate a Vaticanului, care ceruse bucatarului sau sa ii pregateasca o reteta noua de paste, ceva ce nu mai fusese gatit pana atunci.
Plecand de la cunoscuta reteta Spaghetti alla carbonara, respectivul bucatar a inlocuit ingredientele pentru a crea noul preparat, lejer si digerabil, dar in acelasi timp delicat si nobil. In loc de spaghetti a folosit fettuccine, pancetta a fost schimbata cu prosciutto crudo, branza pecorino a fost substituita cu parmezanul, adaugand bazei de carbonara cu ou, putina ceapa calita, cu un adaos de vin alb.
Se obtine astfel o reteta mai putin cunoscuta, mai putin ‘’turistica’’, dar foarte rafinata, urmand traditia gastronomiei romane.
Aceasta poate fi imbogatita cu mazare sau hribi, precum si cu smantana, pentru un sos mai consistent.
Dar despre diferenta dintre ”fettuccine” si ”tagliatelle” ? Este vorba doar despre latimea fasiei de pasta, in cazul fettuccinelor este mai mica decat cea a tagliatellelor, intrucat aluatul este acelasi:
- Tagliolini 1-2 mm
- Fettuccine 3-5 mm
- Tagliatelle 6-10 mm
- Pappardelle 1-2 cm
Ingrediente pentru 4 portii
- 250 g Fettuccine Campofilone
- 400 g prosciutto crudo
- 4 galbenusuri de ou
- 1 ceapa rosie
- 300 g parmezan
- 100 ml vin alb
- ulei de masline
- sare
- piper
Mod de preparare
Se fierb ‘’al dente’’ pastele Fettuccine Campofilone in apa abundenta cu sare.
Se taie ceapa rosie fideluta si se caleste in putin ulei de masline, impreuna cu prosciutto, se adauga vinul alb si se lasa sa se evapore.
Se bat galbenusurile si se amesteca cu parmezanul.
Se scurg pastele, se amesteca cu prosciutto si se adauga peste pasta calda galbenusurile preparate.
Se serveste cu putin parmezan deasupra.
Acum Fettuccinele noaste ”alla Papalina” sunt gata pentru servire.
Asa cum am mentionat, se poate varia putin reteta dupa gust, adaugand mazare sau hribi ori smantana, pentru un sos mai bogat.
Pofta buna!
https://www.italianshops.ro/
Cum sa pregatesti o cina gourmet la inaltime
Ai nevoie sa pregatesti o cina deosebita si nu prea stii de unde sa incepi ? Cuvantul „gourmet” ti se pare prea sofisticat pentru o cina, fie ea si „deosebita”?
Ei bine, nu, nu trebuie sa fii neaparat „master chef”, ca sa pregatesti o cina la inaltime, la inaltimea tuturor asteptarilor, evident !
Ne vom inspira din bucataria italiana, variata si plina de gust si culoare, pentru a da cateva idei pretioase. Unul din atuurile bucatariei italiene este folosirea unei varietati foarte insemnate de fructe si legume de sezon, practic se valorifica orice „fruct” al pamantului, in functie de sezon. Se creeaza combinatii uneori simple, de 2 ingrediente, alteori mai complexe, suprinzatoare insa intotdeauna din punct de vedere gastronomic. Nu lipsesc condimentele , care dau nota de personalitate oricarui preparat gastronomic.
O cina gourmet trebuie sa fie inainte de toate „deosebita”, deosebita de ceea ce preparam la o masa traditionala, sa aduca ceva nou, inedit, savuros pe masa noastra. Nu cantitatea este ceea ce conteaza, ci calitatea si fantezia imbinarii ingredientelor. Si chiar putem sa alegem intre preparate cu timp mai lung de coacere / pregatire sau preparate rapide, practice, gustoase. Primul pas este alegerea ingredientelor in functie de menu: menu vegetarian, menu pe baza de carne, menu pe baza de peste sau menu combinat carne/peste, evident in functie de sezon, pentru ca legumele sau fructele de acompaniament e bine sa fie intotdeauna de sezon.
Vom lasa deoparte „clasicele gustari”, pentru a cauta combinatii inedite de ingrediente ideale pentru o cina deosebita. Aici fantezia are un rol important, ca si deschiderea catre gusturi noi, catre alimente pe care nu le consumam in fiecare zi. De exemplu, bucataria moderna foloseste foarte mult fructele, atat pentru paleta cromatica, cat si pentru savoarea proaspata pe care o dau preparatelor. Fie ca vorbim de fructe exotice, precum avocado, mango, ananas sau clasicele capsuni, mere, fructe de padure, pere, acestea isi pot gasi foarte bine intrebuintarea in realizarea unor preparate lejere si gustoase. Combinatia dulce-sarat este extraordinara. Un Risotto cu capsuni, o Salata de mere cu parmezan sau o gustare de Pere cu parmezan si otet balsamic, sunt preparate simple si de mare efect.
Ce gustari deosebite si lejere, totodata, putem combina pentru o cina gourmet? De exemplu, o Salata de creveti cu ananas sau Pere feliate cu fasii de parmezan si otet balsamic. Branzeturile de pasta moale cu Dulceata de capsuni cu otet balsamic sau cu Mostarda de ceapa rosie sunt o combinatie extraordinara.
Daca ne plac fructele exotice putem opta pentru Avocado si prosciutto sau Somon si avocado, se prezinta foarte bine. O alta combinatie pot fi Frigarui de somon cu piper roz. Crutoanele de paine de secara cu caviar si somon sunt excelenta gustului.
Rulourile de castane cu bacon sunt o combinatie super gustoasa, e nevoie de bacon taiat in felii foarte, foarte subtiri.
In bucataria italiana, bruschetele sau crutoanele se pot combina in diverse variante: cu rosii proaspete, cu sosuri gata preparate pentru bruschete, cu Crema de masline negre, Crema de anghinare, Crema de masline verzi, cu Pesto de ardei, cu Crema de fistic, cu Crema de rosii uscate. De asemenea, putem inlocui painea prajita cu Crackers de soia sau Crutoane integrale. Crema de masline verzi cu citrice este un deliciu de incercat.
Daca alegem gustari cu legume, se recomanda Rulourile de vinete cu rosii uscate sau Rulourile de dovlecei cu branza, cu vinete sau dovlecei taiate felii lungi si coapte la grill.
O gustare italiana recomandata in sezonul rece este Sufleu de parmezan, pentru care sunt si multe variante cu legume. Se serveste cald, de aceea e mai potrivita in sezonul rece.
La preparatele de felul I putem opta intre supe creme, paste sau risotto. Alegerea e destul de vasta.
Recomandam Supa crema de cartofi si sparanghel, cu scoici sau
Supa crema de morcovi si scortisoara .
Un Risotto cu sofran si esenta de lemn dulce, un Risotto cu capsuni sau un Risotto cu afine si bacon pot fi o alegere rafinata. Evident, un Risotto cu capsuni sau un Risotto cu afine e indicat atunci cand e sezon de capsuni, respectiv de afine . In sezonul hribilor, se poate prepara Risotto cu hribi, gustul hribilor proaspeti este incomparabil mai bun.
Daca nu dorim sa preparam neaparat un Risotto, ne putem gandi la o reteta precum Orez rosu cu ansoa, capere si rosii uscate.
Daca alegem pastele pentru felul I, avem optiunea pentru paste la cuptor. De exemplu, lasagna se poate pregati dinainte, exista o diversitate de retete si este foarte delicioasa reincalzita. Lasagna cu branza si nuci e spectaculoasa. O alta optiune pot fi Canneloni cu sos de peste, daca a fost ales un menu de peste, sau Linguine cu cerneala de sepie.
Pentru felul II, daca alegem menu de peste, avem 2 idei super gustoase si prezentabile: Somon in crusta de migdale sau Merluciu la abur de curcuma, cu cipsuri de legume.
Pentru un menu de carne, cina noastra gourmet poate prevedea File de porc cu hribi si trufe sau File de porc impanat in nuci .
O reteta mai complexa este Rata in sos de cedru si fistic.
In cazul in care avem o preferinta pentru carne alba putem opta pentru: Piept de pui cu migdale sau Rulada de curcan cu struguri albi.
Garnitura la un preparat din carne este preferabil sa fie cu legume de sezon, au un plus net de gust. Daca alegem «clasicii » cartofi, ne putem gandi la Trandafiri de cartofi la cuptor , au o prezentare deosebita ! Chiar si o alegere simpla de legume sotate poate avea un plus de aspect prin modul de taiere al legumelor, mai precis forma in care sunt taiate. O banala salata de legume prezentata in cosulete de parmezan se poate transforma intr-o garnitura superba.
Categoric, folosirea uleiului extravirgin de masline ne da garantia reusitei preparatelor noastre. Ca si condimentele, in bucataria italiana se folosesc o sumedenie de condimente, proaspete sau deshidratate, importanta este imbinarea lor.
Nici desertul nu e de uitat! O idee de desert tipic italian este Tiramisu cu crema de fistic O alta idee ar fi Cannoli sicilieni, un dulce tipic italian foarte cunoscut si apreciat.
E greu sa alegi preparate deosebite, rafinate si savuroase? Credem ca o cina gourmet trebuie sa puna accent pe prezentare, pe imbinarea corecta a alimentelor, dincolo de cadrul in care are loc cina. O cina gourmet nu trebuie neaparat servita la restaurant.
E foarte placut si interesant sa incerci, sa te straduiesti in a «crea» un menu gourmet. Asa incepe calatoria gustului.
Gustul bun te va inspira mereu!
Succes!
https://www.italianshops.ro/produse-gourmet.html
Trufele, delicii culinare cu valoare de diamant
Trufele- ciuperci sau tuber?
Trufele sunt ciuperci care cresc sub pamant, in forma de tuber, aflate intr-un proces de simbioza cu radacinile anumitor arbori sau arbusti: stejar, fag, tei, carpen, alun, pin. La exterior prezinta o crusta numita peridium, in vreme ce masa carnoasa este numita gleba.
Trufele contin in mare parte apa, fibre, saruri minerale, substante organice caracteristice arborelui cu care traiesc in simbioza. Forma lor depinde de caracteristicile terenului in care cresc: un teren moale va da nastere unor trufe de forma sferica, in timp ce, pe un teren dur, pietros si cu multe radacini se vor gasi trufe de forma iregulara.
Ca o curiozitate, trufele sunt considerate o „santinela ambientala”, intrucat ele cresc doar intr-un ambient nepoluat.
Putina istorie a trufelor
Trufele erau cunoscute si apreciate inca din vremuri antice. Sumerienii consumau trufele in combinatie cu orz, naut, linte sau mustar.
Erau considerate drept „hrana zeilor” (Plinius cel Batran), dar abia in epoca Renasterii au cucerit primul loc in randul celor mai rafinate preparate. Si nu doar atat: ele au fost utilizate chiar si ca un mijloc in diplomatie, de catre Contele Camillo Benso de Cavour.
Daca Gioacchino Rossini vorbea despre trufe ca despre „Mozart al ciupercilor”, Lordul Byron credea ca parfumul acestora ii hraneste creativitatea, iar Alexandre Dumas definea trufele „Sancta Santorum” al gastronomiei. Jean-Anthelme Brillat-Savarin, care le-a numit „ diamantele gastronomiei”, invoca, în elegantul stil francez, că: “trufele sunt un puternic afrodisiac și, în anumite circumstanțe, sunt capabile să le facă pe femei mai bune, iar pe bărbați, mai amabili”.
Cautarea trufelor este o arta, o experienta intre zen si magie. De ea se leaga ritualuri scaramantice, secrete pastrate cu sfintenie pentru a fi transmise generatiilor viitoare, mistere care au devenit adevarate legende.
Intre cautatorul de trufe (Tartufaio) si ajutorul acestuia, un caine antrenat special, este un raport aparte, impartasesc aceeasi intuitie, aceeasi pasiune in cautarea trufelor, „diamantele pamantului”.
Trufele italiene- veritabile delicii culinare
Italia este unul dintre cei mai mari producatori si exportatori de trufe si produse derivate.
Printre delicatesele culinare italiene pe baza de trufe se numara:
Tagliatelle cu trufe, Faimosii Tajarin (Taglierini cu trufe) sau Risotto cu trufe albe. Dar, la fel de bine trufele pot asezona mancaruri simple, precum oua, tartine, bruschete. Crema de trufe sau Untul de trufe sunt produse cu care putem pregati niste mancaruri simple, dar savuroase. De altfel, simplitatea este cuvantul-cheie pentru a descrie preparatele cu trufe. Mirosul intens si gustul unic al trufelor sunt cele care dau de fapt noblete preparatelor.
De remarcat, ca exista numeroase specii de trufe. Cele mai apreciate din punct de vedere gastronomic sunt:
– Trufe albe cunoscute drept Trufe de Alba, recoltate din septembrie, pana in decembrie.
Caracteristici organoleptice: sunt netede la exterior, de o culoare galben-ocru sau galben-masliniu. Carnea de la interior este alb-galbuie, cu nuante maro. Trufa alba are un miros deosebit de puternic si unic, de branza si usturoi. Gustul este usor picant. Cu toate acestea sunt usor digerabile, se consuma de obicei crude.
Habitat: Piemont, Umbria, Toscana.
– Trufe negre de iarna, recoltate din decembrie, pana in martie, in Piemont, Apeninii Centrali.
Caracteristici organoleptice: suprafata exterioara este neagra, grunjoasa. Interiorul este negru-maro, cu multe venisoare albicioase. Au o aroma delicata, exaltata la tratament termic.
– Trufe negre de vara sau Scorzone, recoltate din iunie, pana in august.
Caracteristici organoleptice: exteriorul este de culoare neagra, cu negi proeminenti. Interiorul este maro, cu multe vene de dimensiuni mari. Aroma lor este mai delicata, similara cu cea a hribilor.
– Trufe Bianchetto sau Marzuolo, recoltate din ianuarie pana in aprilie, in Toscana, Marche, Romagna. Caracteristici organoleptice: crusta este netede, de culoare alb-ocru, pana la portocaliu inchis. Interiorul este alb la inceput, devenind rosu inchis la maturitate. Trufele Bianchetto au un miros pregnant de usturoi, ceea ce le face mai putin digerabile.
Dincolo de specie, este dovedita valoarea nutritionala a trufelor: au un continut de proteine nobile mai mare decat carnea, sunt o sursa de magneziu si Ca, dar si de vitamina C. Au importante efecte antioxidante, gratie continutului de uleiuri esentiale.
Trufe albe si trufe negre- principale diferente
Cunoscatorii stiu deja ca exista 2 tipuri de trufe, distinse la nivel cromatic: albe si negre. Acestea se disting apoi in functie de perioada de recoltare, calitate si valoarea de pe piata trufelor.
Locurile cele mai cunoscute pentru provenienta trufelor sunt Alba, pentru trufele albe si Norcia, pentru trufele negre.
Fara indoiala, Trufele albe sunt cele mai valoroase, putand ajunge pana la 12.500 euro/kg. Se recomanda crude pentru consum, pentru a nu isi pierde calitatile organoleptice.
Trufele negre au calitati diferite. Fiind mai putin delicate se pot folosi si prin coacere usoara, pentru a nu isi pierde aroma originala.
Ce retete putem pregati cu trufe?
Preparatele cu trufe acopera o paleta larga, de la gustari, feluri principale, pana la deserturi sau lichioruri.
De la paine de casa, pana la desert, se poate alcatui un menu gourmet pe baza de trufe.
Italienii s-au intrecut pe sine in prepararea a numeroase produse ideale pentru gustari: ulei aromatizat cu trufe, sosuri pentru bruschette, salam cu trufe, branza cu trufe, sare aromatizata cu trufe, miere cu trufe.
Cateva retete cu trufe: Tagliatelle cu trufe, Lasagne cu cartofi si trufe, Ravioli cu hribi si sos de trufe, Risotto cu trufe albe, Gnocchi cu fonduta de trufe, Crutoane cu trufe si branza, File de porc cu trufe, Muschi de vita cu trufe, Praline cu trufe, Inghetata cu trufe.
Carpaccio sau rase deasupra preparatelor, crude sau usor incalzite in felii foarte subtiri, trufele incanta ochiul si cuceresc palatul! Combinatia cu parmezan este exaltanta.
In materie de vinuri, sunt recomandate vinurile lejere, putin aromatice, cu aciditate scazuta.
Sarbatoarea anuala a trufelor de la Alba
In fiecare an, intre octombrie si decembrie, are loc un eveniment special la Alba, in Piemont :
Targul international al trufelor, o imbinare de sarbatoare, folclor, istorie, enogastronomie dedicata pasionatilor, cunoscatorilor, dar si profanilor curiosi despre „diamantele din bucatarie”.
Sarbatoarea ajunsa deja la a 90-a editie cuprinde mai multe sectiuni:
Alba Truffle Show, Cooking Show, Wine Tasting experience, Il Paglio degli asini. De asemenea au loc expozitii, concerte, degustari in spatii diverse, Alba fiind oarecum in aceasta perioada centrul universului enogastronomic. Pasiunea pentru trufe, cultivarea gastronomiei ca arta ii aduce impreuna pe cei mai importanti master chef din intreaga lume.
Targul international al trufelor din Alba este cea mai mare expozitie internationala a trufelor provenite de pe colinele din Langhe, Roero, Monferrato.
Cine nu isi doreste sa savureze aceste comori naturale, elixir de sanatate?
https://www.italianshops.ro/
Midii alla tarantina
Puglia e faimoasa pentru plajele sale insorite, mare si… orecchiette, o pasta scurta tipica zonei. Si bucataria pulieza este la fel de renumita prin simplitatea ei, asa cum sunt midiile “prajite” sau
Midii alla tarantina, reteta despre care vom vorbi in acest post. Midiile alla tarantina sunt un fel de supa de midii, perfecta pentru a fi servita ca gustare. Atentie! Midiile sunt un preparat care se serveste in principal ca gustare, in bucataria italiana in general.
Savoarea acestui preparat aminteste de cea a clasicului sotè, dar gustul picant da ‘’personalitate’’ si complexitate pe ansamblu. Dupa servire, nu poti rezista sa nu ‘’curati’’ la propriu farfuria, adica ‘’fare la scarpetta’’, cum spune o expresie italiana.
Ingrediente pentru 4 portii
- Midii 1kg
- Pulpa de rosii 400 g
- Ulei de masline 40 ml
- Vin alb 50 ml
- Patrunjel
- Usturoi 4 catei
- Ardei iute
- Sare
- Piper
- Paine rustica 8 felii
Mod de preparare
Se incepe prepararea produsului curatand midiile, cu ajutorul unui cutit special sau cu unul normal,mai precis a partii care nu taie a lamei cutitului, pentru indepartarea si a algelor. Se spala foarte bine sub jet de apa.
Se varsa jumatate din uleiul de masline intr-o tigaie antiaderenta, se adauga 2 catei de usturoi intregi, se calesc timp de 2 minute, dupa care se adauga midiile impreuna cu putin patrunjel si vinul alb. Se acopera cu un capac si se lasa midiile sa se deschida, cca. 4 minute. In acest timp, daca avem ardei iute proaspat, il tocam si indepartam semintele. Putem foarte bine folosi ardei iute in ulei de masline, gata preparat.
Intr-un alt vas se adauga restul de ulei de masline, 2 catei de usturoi zdrobiti si ardeiul iute, se caleste totul la foc mic. Odata calit, se adauga pulpa de rosii, putina sare si piper. Se adauga putina sare, intrucat midiile au deja o savoare “sarata”. Se inabusa sosul cca. 5-6 minute, amestecand din cand in cand.
Se strecoara midiile, iar zeama ramasa se amesteca cu sosul de rosii si se continua coacerea 10 minute. Apoi se indeparteaza usturoiul din midii.
Ramane de pregatit doar acompaniamentul, adica painea. Reteta originala prevede paine pulieza, adica paine cu faina grisata de grau dur (semola). Noi putem folosi o paine rustica, pe care o taiem felii si o gratinam 3 min la cuptor, presarand cateva picaturi de ulei de masline.
Odata ce am terminat sosul, se adauga midiile si se amesteca pe foc. Se adauga patrunjelul tocat marunt in prealabil. Se asteapta 3 minute pentru amalgamarea gusturilor, dupa care urmeaza sa condimentam cu piper negru abundent, daca preferam.
Se serveste preparatul cald, insotit de painea gratinata la cuptor si un vin alb sec.
Acest preparat poate deveni un felul I excelent, utilizand formatul de pasta lunga preferat.
Buna degustare!
https://www.italianshops.ro/
Cioccolatò, Sarbatoarea ciocolatei la Torino
Torino este un oras renumit pentru arta ciocolatiera, fiind considerat
“Capitala ciocolatei”.
Istoria productiei de ciocolata la Torino incepe in 1560 cu Emanuele Filiberto di Savoia cel care a “inventat” ciocolata calda si continua cu realizarea primelor praline de ciocolata artizanala “Diablotin”, cand Torino devine capitala a Ducatului, pana la producerea primului “Gianduiotto” de catre Monsieur Prochet (traditie continuata apoi de Gianduiotto Caffarel), care imbina cacao si alune, intr-o veritabila sarbatoare a gustului.
Asadar, o “poveste de dragoste care dureaza de secole” este rememorata anul acesta prin
Cioccolatò 2019, Sarbatoarea ciocolatei la Torino.
Intre 8 si 17 noiembrie 2019, Torino propune iubitorilor de ciocolata 10 zile de expozitii, degustari, spectacole, mostre, laboratoare practice si alte evenimente dedicate artei ciocolatiere. Centrul istoric al orasului Torino devine locul de intalnire al maestrilor ciocolatieri, artizanilor ciocolatei si publicului variat si numeros iubitor de ciocolata italiana. O ocazie de a impartasi istoria, cultura, traditia ciocolatei italiene la Torino. An de an Sarbatoarea ciocolatei se imbogateste cu noi valente.
Traditia intalneste intotdeauna inovatia!
Evenimentul are loc in 2 locatii ale Centrului istoric: Piazza San Carlo si Via Roma.
Piazza San Carlo este protagonista absoluta a Sarbatoarei ciocolatei la Torino. Pe cele 2 laturi simetrice vor fi dispuse standurile expozitionale ale artizanilor producatori de ciocolata. In centrul spatiului vor fi amplasate standuri cu fabricile de ciocolata, care vor exemplifica practic parcursul boabelor de cacao, inainte de a deveni ciocolata, praline sau bautura de ciocolata. In istorica Piazza San Carlo se vor desfasura degustari, laboratoare practice, vanzari ale celor mai diverse si originale produse italiene din ciocolata.
Parfum, culoare, gust, savoare vor caracteriza acest spatiu istoric.
Via Roma va gazdui maestrii artizani producatori de ciocolata si produsele lor, care vor “incalzi” la propriu acest noiembrie. Cea mai cunoscuta strada a orasului va fi pentru 10 zile “Strada ciocolatei”: Ciocolata … neagra, amara, alba, cu lapte, cu alune, cu migdale, cu ghimbir, cu caramel, cu portocale, cu menta, cu capsuni sau cu zmeura, cu lamaie sau cu ardei iute. Dar si Praline cu cognac, cu lichior, cu wiskey sau cu vodca, oferta va fi cu siguranta foarte larga. O delectare pentru toate simturile, dar si o calatorie in timp alaturi de maestrii ciocolatieri italieni. O buna ocazie de a degusta ciocolata perfecta, de a descoperi secretele ciocolatei si diversele sale combinatii gastronomice.
Si totusi, care sunt aceste faimoase praline torineze sau piemonteze, daca dorim?
De exemplu, cea mai cunoscuta este Gianduiotto, imbinarea ideala dintre gustul boabelor de cacao si cel al alunelor de Langhe. Primii care au creat aceste praline au fost Prochet, Caffarel si apoi Peyrano, imbogatind reteta originala cu lapte si o farama de vanilie.
Cremino este o pralina in straturi, din alune si crema de ciocolata, cafea sau lamaie, creatia lui Ferdinando Baratti la jumatatea anului 1800, in cofetaria deschisa la Torino cu asociatul Edoardo Milano, de aici numele de “Baratti & Milano”.
Cuneese al rum au fost brevetate de patiserul Andrea Airone, ca o combinatie de merengue, crema de ciocolata amara si rom.
Bacio di Cherasco este o pralina de forma iregulara, imbracata in alune zdrobite si ciocolata amara.
Grappino, creat in 1962 de Peyrano. Este o pralina umpluta cu “grappa” si invelita in ciocolata, creata la cald, extrem de greu de obtinut, deci imposibil de imitat. Tartufo, o pralina pe baza de “ganache”, o crema pe baza de smantana, ciocolata si unt imbracate in alune zdrobite.
Acestea sunt doar o parte din renumitele praline italiene din Regiunea Piemont.
Ce nu trebuie sa pierdem intr-un tur al localurilor istorice ale orasului ciocolatei?
Ciocolateria Peyrano, una din cele mai faimoase ciocolaterii istorice din Torino ofera spre degustare cremini, gianduiotti, diablotini si nu numai.
Ciocolateria La Perla din Torino, un local relativ recent, din 1992, se remarca prin deosebitele sale creme de ciocolata, de la creme cu alune, pana la creme cu fistic.
Baratti & Milano, cu vedere la cunoscuta Piazza Castello, va asteapta cu o irezistibila ciocolata calda.
Ciocolateria Artizanala Guido Gobino, a celui mai renumit Maitre Ciocolatier di Italia, Guido Gobbino, ofera spre degustare cremino cu sare, Tourinot maxi, Bicerin sau o fina ciocolata calda.
O bucatica de ciocolata pe zi are efecte benefice pentru organism: este un antidepresiv, contine serotonina, contine flavonoizi, are proprietati antioxidante, protejeaza arteriile.
Ciocolata neagra are o larga utilizare, nu doar pentru dulciuri. Se pot prepara Ravioli sau Tagliatelle de ciocolata, gustul sau este perfect pentru o Focaccia sau in combinatie cu carne de vanat. Combinatii gastronomice particulare ale ciocolatei sunt cu peste (Baccalà alla capuccina) sau orez.
Dar si in estetica, ciocolata are intrebuintare: masti pentru ten sau pentru par, masaje de ciocolata, si asta chiar din cele mai vechi timpuri.
Nici zeii nu puteau rezista ciocolatei! Masajul de ciocolata are un puternic efect nutritiv si protectiv pentru piele, gratie untului de cacao, bogat in acizi grasi.
Ca o concluzie, se poate spune ca putina ciocolata face ziua cu adevarat frumoasa!
“Viata este precum ciocolata, amarul te face sa apreciezi dulcele”.- Xavier Brebion
Vremea migdalului înflorit, prilej de sărbătoare la Agrigento
Într-un decor hibernal ce face loc timid primăverii, migdalul înfloreşte parcă peste noapte. Mândru şi admirabil, migdalul – al cărui nume semnifică în ebraică «cel care se trezeşte devreme» – este prin excelenţa vestitorul primăverii, la Agrigento, în Sicilia.
„ I-am zis migdalului :
Frate, vorbeşte-mi despre Dumnezeu!
Şi migdalul a înflorit. „
Nikos Kazantzakis, Raport catre El Greco
La poalele «colinei sacre», în minunata Vale a Templelor, la Agrigento, are loc în fiecare an
Sărbătoarea migdalului înflorit, un eveniment unic consacrat naturii, primăverii, acestui moment de splendoare şi de biruinţă a rodului. Într-un melanj extraordinar de istorie, folclor, artă, gastronomie, Agrigento se transformă într-un oraş al păcii şi al prieteniei, al speranţei şi al bucuriei. Nu este întâmplator asta, Sicilia este o regiune de confluenţă a mai multor civilizaţii, de la fenicieni, la greci, romani, până la bizantini şi normanzi.
Valea Templelor din Agrigento adăposteşte un patrimoniu unic din timpul Greciei Antice : Templul lui Hercules, Templul Concordiei, Templul lui Jupiter, Templul Dioscurilor, cunoscut şi sub numele de Templul lui Castor şi Pollux, Templul Herei, Templul Athenei, Templul lui Demeter.
De ce există o Sărbătoare a migdalului înflorit ?
Migdalul este primul pom înflorit, chiar în miezul iernii. În perioada de înflorire a migdalului , sudul Siciliei se acoperă cu o pelerina albă si cu o aromă ameţitoare. Însusi Goethe , în „Voiaj in Italia” , a descris fascinat acest spectacol al naturii. De asemenea, celebru tabloul lui Van Gogh, „Ramuri de migdal inflorit”, este o pictură care sublimează viaţa, dedicată fiind nepoţelului său nou-nascut.
Cea mai fascinantă sursă de inspiraţie rămâne mitul lui Homer legat de povestea de iubire dintre Fillide si Acamante, care plecase să combată războiul din Troia. Când supravietuiţorii se intorc acasă, dar Acamante nu, Fillide moare de durere, convinsă că Acamante a sfârşit în război. Impresionată de moartea acesteia, zeiţa Atena o transformă în migdal. Şi totuşi Acamante se întoarce, aflând de moartea principesei sale şi că fusese transformată în migdal. Îndurerat, Acamante îmbrăţişeaza arborele, care înfloreşte instantaneu , ca şi cum ar răspunde la îmbrăţişarea sa.
Pentru mistici, migdalul este cel mai bun fruct, simbolul existenţei, al naturii divine ascunse în natura umana.
Aceasta sărbătoare a fost organizată pentru prima dată la Naro, în 1934, de către contele Alfonso Gaetani, care a dorit să facă cunoscute produsele tipice siciliene.
În 1937, aceasta sărbătoare este transferată la Agrigento. Ca o curiozitate , în 2011 a fost obţinut aici premiul Guiness pentru cel mai lung Torrone : 660 m, preparat din 1500 kg de migdale şi 1000 kg de zahăr.
Din 12 februarie până pe 13 martie 2016 , Agrigento răsună în sărbătoare : În concomitenţă cu «Festivalul migdalului», are loc «Festivalul internaţional de folclor» şi «Festivalul copiilor din întreaga lume». Partea finala a acestui eveniment este dedicată în special gastronomiei , 4-6 martie 2016 .
Deschiderea se desfăşoară cu o procesiune la apus, in Valea Templelor şi cu ritualul aprinderii «facliei prieteniei », în faţa Templului Concordiei. Numeroase grupuri folclorice ajung aici din foarte multe ţări, ilustrând tradiţii încă păstrate intacte, costume specifice, dansuri , într-o competiţie a originalităţii. În fiecare an se organizează aici «Miss Primavara», precum şi «Concursul pentru balconul cel mai inflorat», de pe Via Atenea, strada principală din Agrigento.
Trofeul «Claudio Criscenzo» este oferit în timpul «Festivalului copiilor», anul acesta fiind desemnat Rusiei, ai cărei grupuri folclorice au demonstrat că prin artă se poate ajunge la o convieţuire pacifică.
Sărbătoarea culminează cu decernarea premiului Templul de aur, pentru cele 3 secţiuni : muzica , dans , costume, ce are loc în faţa Templului lui Hercule.
Alte initiaţive : Mandorlara, Concurs de fotografie, Miss Sagra, Targ de anticariat, Expozitie de masini si motociclete de epoca, Maraton, Targul costumelor istorice. Sunt organizate, de asemenea, numeroase expoziţii cu tematici culinare, laboratoare didactice despre cultivarea migdalului, conferinţe gastronomice, degustări de produse tipice siciliene.
Despre gastronomie la Sărbătoarea migdalului
Cel de-al 4-lea week-end de festival este marcat de componenta gastronomică, respectiv de ponderea fructelor de migdal în patiserie şi in bucătăria tradiţională siciliana.
Există 2 tipuri de migdale, migdale dulci şi migdale amare, acestea din urmă nu se consumă crude , întrucât conţin acid prusic. Migdalele sunt foarte nutriente, bogate în proteine si săruri minerale, dar conţin si grăsimi, faimosul ulei de migdale dulci fiind folosit în industria farmaceutică. Migdalele amare se folosesc în medicină şi parfumerie .
Din migdale se obţin laptele de migdale, făina de migdale, pasta de migdale, uleiul de migdale, bastonaşe, care au o utilizare largă în special în patiserie, dar şi la sosuri sau lichioruri.
Un produs tipic al bucătăriei siciliene este «Pesto alla Trapanese», obţinut din migdale, roşii, busuioc, usturoi, brânză pecorino, ulei extravirgin de măsline, piper.
Principalele produse de patiserie obţinute din migdale sunt Torrone (un fel de nuga cu alune), Confetti, Amaretti. Laptele de migdal se serveşte în Sicilia în aceeaşi măsură în care în nord se serveşte capuccino. De asemenea, se adaugă în cafea în locul laptelui de vacă. Gramolata este o cremă rece de migdale cu biscuit marunţit, care se serveşte vara. Granita este un desert rece cu specific sicilian, un fel de îngheţată mai moale, preparată din apă, zahăr, suc de fructe proaspete/fructe uscate (fistic, migdale)/mentă/cafea etc.
«Armelline» este un termen care indică miezul de caise şi de piersici, prelucrat industrial pentru a scoate gustul amar, devenind astfel concurentul migdalelor dulci.
Programul cu specific gastronomic al acestui eveniment prevede următoarele manifestări :
–4/03/2016, Migdalele în lume¨- Expozitie ; orele 10:00
Cooking show – migdalele în patiseria antica a monacilor, orele 17:00,la Palafood, Piazza Marconi
-5/03/2016 , Concurs regional «Cake design» 10:00-13:00
- Laboratorul gustului Slow Food ¨- migdalele în patiserie ,17:00
- Degustare enologică, 18:30
- Spectacolul prieteniei – folk agrigentin 20:00
-06/03/2016 , Maratonul concordiei – editia a 13- a
- Parada grupurilor locale,10:30, de la Piazza Pirandello la Piazza Cavour
- Cea mai lungă prăjitură cu fructe şi migdale – Concurs Guiness Book, 14:00
- Eroul Hercule – desen animat , 15:00- 18:30 , la Valea Templelor
- Sărbătoarea vinului sicilian
Finalul acestui eveniment este marcat de «Mandorlara», toate restaurantele agrigentine prezentând un menu pe bază de migdale.
Ultima zi a sărbătorii,13 martie, este dedicată numeroaselor spectacole folclorice şi decernării premiului
«Templul de Aur », pentru cele 3 secţiuni – muzica , dans, costume, care are loc în faţa Templului lui Hercule.
Sicilia, insula fascinaţiei şi a gustului
Sicilia este cea mai mare insulă mediteraneeană, cea mai fertilă si cea mai populată.
„Sicilia este surâsul lui Dumnezeu venerat de apele Mediteranei”.
Balistreri
Se poate spune că aici totul este în exces : lumina soarelui, albastrul cerului şi al mării, verdeaţa plantaţiilor, aromele, mirosurile. Aici şi viaţa cotidiană este atât de intensă, încât cu greu reuşeşti să o surprinzi şi să o întelegi. Este fără îndoială insula contrastelor şi a fascinaţiei naturii, o adevarată perlă a Mediteranei. E greu să găseşti altundeva o paletă cromatica mai vastă şi mai orbitoare decât în Sicilia.
Etna imprimă oare caracterul «vulcanic» al Siciliei şi al locuitorilor ei ?
Hrana stradală este o particularitate, mai accesibilă la preţ decât cea a restaurantelor şi disponibilă la orice ora. Pe cheiul din Palermo sunt numeroşi vânzători de caracatiţe fierte(polipare). Peste tot sunt grătare (friggitorie) . La Messina sunt populare «foccacerie». În Catania, la fiecare colţ de stradă se vând «Schiacciate», nişte lipii cu caşcaval, ceapă, peşte, roşii. Acestea pot fi şi dulci, cu umplutură de brânză şi cremă de cafea.
Bucătăria tradiţională siciliană este extrem de bogată, putem să mentionăm doar câteva reţete : «Sarde a beccafico» sunt nişte chifteluţe din peşte, ceapă, pătrunjel, sardine, caşcaval.
«Arancini» sunt bule de orez cu legume date prin pesmet şi prăjite in ulei.
La Palermo se poate gusta «Ton alla marinara», ton marinat in vin, ulei si rozmarin.
«Bottarga» este o mâncare din icre de ton şi un sos obţinut din ulei, usturoi şi pătrunjel.
La Agrigento se prepară «maioneza de portocale».
Sosul «Pesto alla trapanese»– pesto de migdale, dar şi vinul cu aromă de migdale sunt poduse tipice siciliene.
În domeniul patiseriei trebuie să nominăm «Amaretti»,«Cannoli» dar si «Marzapane», marţipanul a cărui reţetă are un ingredient secret : infuzie din flori de portocale. Arta figurinelor din marţipan a făcut celebră Mănăstirea Martorana din Sicilia. De asemenea, şerbeturile siciliene sunt considerate prototipul îngheţatei, despre care sicilienii susţin c au inventat-o. Nu putem să nu amintim de «Cassata siciliana».
«Frappe» si «Granita» sunt cele mai faimoase delicii răcoritoare locale, între care şi granita de migdale.
«Gramolata» este o cremă rece de migdale cu biscuite marunţit.
Patria lui Arhimede si a lui Pirandello, Sicilia păstrează aerul fascinant şi autentic mai ales prin cultul tradiţiilor si al folclorului . Savoarea produselor unui teritoriu natural atât de divers şi de bogat fac din această regiune o emblemă a gastronomiei italiene.
„La Sicilia e` davvero un giardino. E` incredibile, e` come il giardino dell`Eden!”
„Sicilia este de-a dreptul o gradină. E incredibilă, e ca Grădina Edenului !”
John Henry Newman
Data fiind ocazia Sărbătorii migdalului la Agrigento , să ne imaginăm aşadar Agrigento ca pe o gradină cu splendizi migdali înfloriţi strălucind în lumina mării şi vestind o nouă primăvară !
Cerealele antice, o redescoperire esentiala pentru sanatate
Cerealele antice sunt acele cereale sau seminte cultivate de mii de ani, care nu au fost modificate genetic, spre deosebire de culturi precum porumbul, orezul sau graul. Graul modern rezultat in urma hibridizarilor succesive ofera avantajul cantitativ al recoltelor. Comparativ, cerealele antice sunt produse in cantitate mult mai mica, dar compenseaza prin calitate, adica printr-un continut mai mare de proteine, de fibre, si un continut mai redus de gluten sau chiar gluten free, daca vorbim de seminte, deci de pseudo-cereale.
Unele soiuri au ramas necunoscute lumii occidentale pana de curand, dat fiind ca ele au apartinut strict unor comunitati, fara a fi valorificate comercial. Alte cereale au fost pur si simplu ”uitate” timp de secole, cum ar fi graul Kamut Khorasan, cultivat de mici fermieri in Turcia si Egipt.
In Italia, unul din cele mai cunoscute soiuri antice este , de exemplu, graul Senatore Cappelli. Dar mai exista si altele : Timilia, din care se prepara cunoscuta Paine neagra de Castelvetrano, Enkir sau monococ, Rieti etc.
Cel mai indragit preparat italian, Pizza, beneficiaza astazi de numeroase studii nutritioniste care cerceteaza diverse amestecuri de fainuri din cereale antice, in asa fel incat sa se obtina un aluat „perfect” din punct de vedere nutritional, usor digerabil si gustos.
De ce se vorbeste atat de mult despre cerealele antice si „painea de odinioara”?
Pentru ca cerealele antice sunt ideale pentru productia ecologica, readusa in atentie in prezent, din considerente legate de o alimentatie sanatoasa, dar si din exigenta respectarii mediului inconjurator. Aceste cereale sunt fie fara gluten, fie au un continut redus de gluten, ceeea ce le recomanda consumului persoanelor cu sensibilitate sau intoleranta la gluten.
Fara indoiala, dintre cereale, graul este cea mai raspandita cultura. De asemenea, alacul este foarte mult cultivat si consumat. Despre seminte, precum mei, hrisca, amarant, teff se vorbeste in termeni de pseudo-cereale. Faina obtinuta di aceste cereale sau seminte necesita mai putina framantare, avand o forta minora (pana la 100 indice W). Compenseaza insa , printr-un aport mai mare de tarata, foarte importanta pentru digestie.
Painea obtinuta din cereale antice are o valoare nutritionala net superioara celei obtinute in panificatia moderna, din grau obisnuit. Fara sa neglijam savoarea autentica, aroma „antica” si placerea de a consuma produse sanatoase. Combinatia cu semintele de chia, chinoa sau alte seminte , precum si diverse condimente lasa libera creativitatea si placerea de a prepara o paine savuroasa si sanatoasa. Pentru iubitorii de trufe, Painea cu ulei de trufe este un deliciu.
Cerealele antice se consuma insa si ca atare, foarte multe preparate gastronomice contin o mare varietate de cereale, de la cele pentru mic dejun , precum tarte, budinci, pana la preparate mai sofisticate precum <<Icre din seminte de amarant>> sau <<Icre din seminte chia>>.
De asemenea, consumatorii pot gasi pe piata o mare varietate de paste din faina de cereale antice, de exemplu
Paste din faina de hrisca, Paste cu 7 cereale, Paste din faina de Kamut, amestecuri pentru supa de cereale,
salate de ton cu alac.
Calitatea este o alegere!
Alacul sau „graul cu bob imbracat”
Alacul este in mod absolut una din cele mai antice cereale, cultivat inca din vechime, din era neolitica. Este denumit astfel, pentru ca boabele sale raman „imbracate” si dupa treierat. Alacul este o cereala paioasa din familia Gramineelor. Denumirea de alac a fost atribuita si altor grane ( de ex. Graul Spelta). Este un soi stravechi foarte rezistent la schimbari de temperatura si la imbolnaviri.
Comparativ cu graul modern, alacul este mai bogat in fibre si proteine, fiind si mai usor digerabil. Faina de alac are un continut mai mic de gluten, are un continut de seleniu de 7-8 ori mai mare, decat faina altor cereale si este foarte bogata in carotenoizi, de aici culoarea galben-inchis. Fie ca o folosim la paine, la sosuri sau la diverse preparate culinare, faina de alac este mult mai hranitoare si mai gustoasa.
Boabele de alac pot fi fierte sau sotate cu legume si servite ca garnitura, salate, supe, boabele intregi fiind foarte frecvent recomandate in prezent, in dietele alimentare sanatoase. Exista si o mare varietate de paste italiene din alac. In Italia exista si un preparat similar cu risotto, care se cheama „Farotto”, de la „farro” , din lat. „Far”( alac).
Graul Kamut Khorasan
Graul Khorasan, de marca Kamut, este un soi cultivat in Montana, ca marca protejata de agricultura biologica. Soiul autentic provenit din Turcia si Egipt, nu a fost incrucisat, boabele sale cu aroma specifica de nuca fiind de 2 ori mai mari decat graul obisnuit. Contine gluten, deci nu este propriu-zis recomandat celiacilor. Desi mai caloric decat graul obisnuit, graul Kamut este mai digerabil si are proprietati antioxidante mai elevate. Boabele sale pot fi consumate in salate sau supe de cereale si legume. Faina de Kamut este folosita la preparate precum paine, pizza, biscuiti, gnocchi sau paste. Pastele cu faina de Kamut au un elevat aport energetic si un indice glicemic scazut.
Ca derivate, exista laptele de Kamut sau sucul de grau verde Kamut, cu un continut foarte bogat in clorofila. Din faina de Kamut se prepara Piadina, niste turte subtiri folosite pentru sandwich.
Amarantul sau „Boabele lui Dumnezeu”
Este o pseudo-cereala antica, cultivata la azteci si incasi. Numele sau deriva din continutul impresionant de proteine si vitamine. De exemplu, amarantul contine vitamina E in proportii similare cu uleiul de masline. Este o sursa excelenta de magneziu si fosfor. Pe ansamblu, amarantul are o valoare nutritionala mai mare decat faina integrala de grau, ovaz sau secara. Se poate consuma in diverse salate sau ca o salata de „icre” cu maioneza vegetala.
Quinoa sau „cereala-mama”
Quinoa era alimentul de baza al incasilor, care o numeau „cereala-mama”.
Quinoa este o cereala integrala antica, fara gluten, deci indicata pentru celiaci, in cazul intolerantei la gluten. Este considerata un super-aliment alaturi de in, mei, aloe vera, alge marine etc. Se pare ca quinoa are un continut mai mare de calciu decat laptele!!! De asemenea, quinoa are un continut bogat de proteine, vitamine si minerale, fiind un excelent stimulent pentru sistemul imunitar.
Energizanta, usor digerabila si privata de grasimi, quinoa se prepara intr-un mod asemanator orezului, intr-un timp de coacere redus la jumatate.
Meiul, porumbul de altadata
Meiul este una din cele mai antice cereale, fiind cultivat in China acum 7000 de ani. Se vorbeste despre mei ca despre o pseudo-cereala. In Romania inca este cultivata , fiind o cultura foarte bine rezistenta la seceta. Spre deosebire de porumb, meiul este mai bogat in fibre si proteine, e diuretic si energizant.
Meiul nu contine gluten, fiind deci un aliment dietetic indicat pentru persoanele cu intoleranta la gluten. Cerealele fara gluten nu sunt indicate pentru prepararea painii, pentru ca aluatul nu creste, dar exista combinatii de fainuri din care se poate obtine o paine savuroasa. Faina de mei poate fi folosita la tarte, biscuiti.
Din faina de mei se poate prepara de exemplu o paine savuroasa, in amestec cu faina de orez, faina de alac si seminte de in. Meiul se poate consuma intreg, ca garnitura in locul orezului, in salate, la supe, crochete, tartine sarate.
O reteta italiana celebra cu mei este „Migliaccio napoletano ”, care se prepara in perioada traditionala de carnaval.
Chia sau „puterea” mayasilor
Cultivata de mayasi si azteci, chia sau „salvia hispanica” a fost recunoscuta recent ca superaliment, gratie semintelor sale negre-gri usor digeribile si hranitoare. Literalmente , <<chia>> inseamna <<putere>>, in mayasa.
Semintele de chia contin o cantitate impresionanta de nutrienti si sunt foarte putin calorice. De exemplu, se considera ca ele contin mai mult Ca decat laptele, mai multi acizi grasi Omega-3 decat somonul, mai multi antioxidanti decat fructele de padure. Datorita aportului de fibre si proteine, semintele de chia ajuta la slabirea eficienta si sanatoasa.
Se consuma atat crude , cat si inmuiate in sucuri, smoothie, sau in diverse mancaruri, dulciuri ori paine. Amestecate cu alte cereale constituie un mic dejun sanatos. Semintele fara gluten sunt o necesitate pentru consumatorii care sufera de celiacie. Sunt recomandate si in alimentatia copiilor.
De asemenea, semintele de chia pot inlocui cu succes bauturile energizante.
Hrisca, o comoara plina de proteine
Hrisca este o pseudo-cereala originara din Asia, inrudita cu rubarba si pirul. Hrisca este o „ comoara ” plina de proteine vegetale, continand 8 aminoacizi esentiali, intre care si lizina. Se recomanda persoanelor cu probleme de greutate, fiind un aliment slab caloric, precum si in cazul intolerantei la gluten, intrucat nu contine gluten.
Hrisca se poate consuma cruda, ca seminte, necesitand punerea la inmuiat timp de 10-12 ore inainte de consum. De asemenea, inainte de fierbere trebuie pusa la inmuiat 1-2 ore. Faina de hrisca poate fi folosita la diverse retete. Numeroase tipuri de paste se prepara cu faina de hrisca. Necontinand gluten, aceste paste sunt o alegere sigura in caz de celiacie.
Teff sau „bobul pierdut”
Teff-ul este cea mai mica cereala, bobul sau are abia diametrul de 0.8 mm, provenind din Etiopia si Eritrea. Este o cereala antica fara gluten si cu un indice glicemic scazut. De asemenea, contine foarte multe fibre, boabele fiind macinate cu tot cu coaja. Este o cultura cu o rezistenta remarcabila la conditii climatice dificile, se adapteaza usor la terenuri diverse si la altitudini inalte.
Se consuma in salate ( la fierbere 2 parti apa, 1 parte cereale), sau in amestec cu alte fainuri pentru paine, dulciuri, paste sau polenta, in amestec cu faina de porumb.
„ Injera ” este o focaccia din faina de teff, care se serveste cu linte sau alte legume.
De ce trebuie sa consumam cereale antice? De ce sunt o redescoperire esentiala?
In primul rand, o alimentatie sanatoasa presupune consumul de cereale intregi, pentru a avea un aport maxim de fibre si nutrienti in general. Cerealele antice sau semintele considerate pseudo-cereale impiedica dezvoltarea intolerantelor alimentare, ce sunt din ce in ce mai frecvente, din cauza alimentatiei moderne. Continutul redus de gluten le face mai digeribile ca si aliment. In al doilea rand, cerealele antice fac parte dintr-un patrimoniu global care este biodiversitatea, pe care suntem datori sa il conservam. E important sa stimulam prin consum filiera agricola scurta, micii producatori care conserva acest patrimoniu.
In concluzie, a consuma mai putin, mai bun, mai diversificat inseamna sanatate. De aceea, aceasta redescoperire, aceasta revalorizare a cerealelor antice este esentiala si de bun augur pentru sanatatea noastra.
https://www.italianshops.ro/
Cannelloni cu dorada si sos de rosii
Cannelloni sunt o reteta clasica italiana, foarte potrivita pentru o masa festiva sau pentru o masa cu mai multi invitati, putand fi preparata in toata linistea inainte de un eveniment. Se poate varia reteta, in functie de eveniment : putem umple cannelloni cu carne, cu peste sau cu legume si branza. Cannelloni alla JFK, Cannelloni cu gorgonzola, Cannelloni cu ardei, Cannelloni cu radicchio, bacon si alune, Cannelloni cu trufe sau clasicii Cannelloni alla bolognese sunt doar cateva idei de variatiuni culinare.
Cannelloni alla JFK raman una din retetele faimoase legate de un film la fel de celebru: “The Terminal”, sub regia lui Steven Spielberg, a carui actiune se desfasoara pe terminalul JFK.
Vom detalia in acest articol o reteta lejera, apetisanta si destul de simplu de realizat : Cannelloni cu dorada si sos de rosii.
Ingrediente pentru 4 portii
- cannelloni 12 buc.
- dorada file 250 gr.
- pesmet 1 lingura
- masline negre 50 gr.
- seminte de in 1 lingura
- ulei de masline 150 ml.
- rosii decojite 2 cutii
- sare
- oregano
- usturoi 2 catei
Mod de preparare
Se calesc 2 catei de usturoi in ulei de masline, se prajeste rapid dorada file cate 2 minute pe fiecare parte, la foc mare, condimentand cu putina sare. Dupa ce s-a racit, se marunteste dorada bucati, se amesteca cu pesmetul, semintele de in, maslinele si putin oregano.
Se umplu cannelloni si se dispun intr-un vas termic.
Separat se maruntesc rosiile decojite, ce condimenteaza cu sare, putin ulei de masline si oregano. Sosul obtinut se toarna peste cannelloni, avand grija sa fie complet acoperiti de sos.
Se dau la cuptor, timp de 35 de minute, la 200 de grade.
Am obtinut un preparat dietetic si sanatos, semintele de in si maslinele, precum si uleiul de masline, fiind o sursa de grasimi sanatoase. Pastele preparate la cuptor prezinta avantajul de a fi savuroase, usor de preparat si prezentabile. Cannelloni sunt o optima alternativa a lasagnei, care este un preparat mai complex. De asemenea, exista combinatii foarte numeroase pe baza de carne, peste sau legume de sezon, cu sos de rosii sau doar cu sos bechamel si parmezan.
Pofta buna!
https://www.italianshops.ro/
Spaghete cu ton, masline si nuci
Una din combinatiile cele mai “gustate” ale pastelor lungi – Spaghete, este cea de spaghete si ton. Probabil, spaghetele sunt pastele fainoase cele mai consumate, fiind preferate in realizarea unor retete simple sau la retete mai complexe, cum ar fi Spaghete cu fructe de mare proaspete.
Vom aborda o reteta italiana mai putin cunoscuta, dar irezistibil de delicioasa :
Spaghete cu ton, masline si nuci.
Avem nevoie de ton in conserva, de preferat un ton de calitate si de masline fara samburi, negre sau verzi, dupa preferinta. Evident, pe langa celelalte ingrediente ale retetei. Putem folosi spaghete, linguine, spaghete integrale, Bucatini, Bavette.
Ingrediente pentru 4 portii
Spaghete 250 g
Masline fara samburi 50 g
Ton in conserva 160 g
Nuci 4 buc.
Ulei de masline
Patrunjel
Usturoi
Mod de preparare
Aceasta reteta italiana este foarte simplu si rapid de preparat, cu o prezentare finala deosebita si un gust bogat si placut.
Daca dorim sa o imbogatim, ca si condiment, se combina foarte bine cu caperele.
Se fierb pastele spaghete in apa cu sare, lasandu-le “al dente”. In timp ce pastele fierb, se calesc in putin ulei de masline tonul si foarte putin usturoi. Daca dorim, putem adauga un strop de vin alb, pentru o nota de savoare in plus. Se adauga maslinele fara samburi, iar la final se condimenteaza cu patrunjelul tocat.
Pastele spaghete se scurg, pastrand un pic din apa de fiertura, se adauga peste sosul preparat, impreuna cu nucile maruntite. Se mentine pe foc inca un minut, pentru amalgamarea gusturilor. De preferat este ca pastele sa nu fie prea fierte, pentru a-si pastra gustul .
Se servesc calde, cu putin patrunjel verde presarat deasupra.
Degustare placuta!
https://www.italianshops.ro
Anghinarea, delicatesa gastronomica si planta curativa antica
Anghinarea, o planta antica venerata si in prezent
Anghinarea sau Cynara scolymus, este o planta erbacee perena, de origine mediteraneeana, prezenta si la noi in zonele de sud ale tarii. Aceasta planta antica infloreste vara-toamna, fiind cultivata in scop terapeutic sau pentru receptacolii florali , care sunt comestibili. Bulbul florii se foloseste cu mare succes in gastronomie, in Spania, Italia sau Franta.
De ce antica ? Pentru ca, inca din antichitate, este cunoscuta si consumata drept planta curativa. La grecii si romanii antici, anghinarea era pretuita mai mult decat orice alte legumicole, fiind denumita ”hrana bogatilor ”, deoarece acestia o consumau ca remediu in diverse afectiuni. Totodata, i se atribuiau acestei plante si proprietati afrodisiace. Grecii credeau ca anghinarea are rol in nasterea pruncilor de parte masculina. Romanii bogati mancau anghinare murata in otet si miere, asezonata cu chimion, pentru a avea aceasta delicatesa tot timpul anului.
In Bulgaria i se mai spune si “Darul Sfintei Maria”. Se considera ca cel care cultiva aceasta planta nu are nevoie de nici un medicament.
Prima mentiune despre anghinare o gasim in scrierile filozofului si naturalistului grec Theophrastus (371-287 i.e.n.), care scria despre aceasta planta ca se gaseste in Italia si Sicilia.
Intr-adevar, anghinarea este o planta miraculoasa, fiind una din putinele plante fara daunatori si fara boli.
In Italia, in luna aprilie se gaseste ”anghinarea tanara”, ideala pentru a fi consumata cruda sau foarte putin gatita in ulei de masline si usturoi.
Tot in Italia are loc anual, pe 25 aprilie, “Sarbatoarea anghinarei”. Acest targ anual are loc la Cerda, o localitate colinara situate la 60 de km de Palermo. Diversele manifestari culturale sunt acompaniate de degustari gratuite de produse gastronomice locale pe baza de anghinare, italienii avand un adevarat cult pentru aceasta minunata planta, resursa naturala. O ocazie de promovare a tuturor produselor tipice, a retetelor si a modului local de a sarbatori impreuna. De cand incepe culesul acestei plante , vreme de cateva luni, anghinarea este nelipsita din pietele italienilor, fiind consumata proaspata sau conservata in propria bucatarie.
Din anghinare se prepara si cunoscutul Lichior Cynar.
Anghinarea se cultiva atat in Sicilia, cat si in Sardinia, intrucat indrageste soarele si umiditatea.
Exista si o specie de anghinare fara spini , mai rotunda, de un violet mai intens, numita Anghinare Romana.
De asemenea , in nordul Italiei este renumita ‘’Anghinarea de Albenga ”, o localitate din Liguria, situata la Marea Ligurica.
Cynara, legenda nimfei transformate intr-o planta spinoasa
Din timpuri stravechi ajunge pana la noi legenda Cynarei, nimfa transformata intr-o planta spinoasa. Conform unei legende grecesti mentionata intr-un cantec de catre poetul Quintus Horatius Flaccus, anghinarea era de fapt o prea frumoasa fata ce locuia pe insula Zinari.
Cynara, o nimfa de o frumusete tulburatoare, cu o culoare cenusie a parului si ochii de un verde-violet misterios, il facu pe insusi Zeus sa se indragosteasca de ea, sa o ia in Olimp si sa ii ofere statutul de zeita. Desi initial accepta, Cynara e totusi nostalgica si se intoarce sa isi revada familia. Cand afla Zeus asta, de furie, o trimite pe Cynara inapoi pe pamant, transformand-o intr-o planta spinoasa, anghinarea pe care o cunoastem astazi.
De aici numele plantei Cynara scolymus : « cynara » inseamna « cenusiu », iar « scolymus » vine din greaca, insemnand « spinos ».
Anghinarea, planta curativa cu beneficii pentru sanatate
Anghinarea este o planta-minune pentru medicina naturista, folosita ca atare inca din cele mai vechi timpuri. Se folosesc radacina si frunzele in vindecarea afectiunilor hepatice, renale sau a afectiunilor circulatiei sangvine.
Fitoterapeutii recomanda extractele lichide si tincturile, deoarece in stare lichida intra in contact cu papilele gustative. De asemenea, consumul alimentar in stare proaspata combate diareea cronica, anghinarea este un optim adjuvant in tratarea diabetului, a hemoroizilor sau a migrenelor.
Asa cum sugereaza si numele sau, contine cinarina, o sustanta care stimuleaza secretia de bila, arde grasimile si combate retentia de lichide. Contine, in plus, inulina un carbohidrat care se metabolizeaza lent, ajutand la scaderea glicemiei si a colestelorului rau. Este o sursa bogata de fibre, care favorizeaza tranzitul intestinal si creste asimilarea Ca si Mg in organism. Contine polifenoli, flavonoide, vitaminele A, B si C, mangan, fosfor, Fe, enzime si uleiuri esentiale.
Anghinarea este un detoxifiant natural foarte eficient : depureaza ficatul si rinichii, regenereaza celulele hepatice, curata intestinul, fiind recomandat in cura sindromului de colon iritabil.
Este folosita in tratarea acneei, ajutand la mentinerea unui ten curat, facand pielea neteda si catifelata.
In general , anghinarea stimuleaza imunitatea si prevenirea infectiilor.
Are totusi cateva controindicatii , in cazul mamelor care alapteaza, deoarece contine o enzima care scade cantitatea de lapte. Nu este recomandat nici in cazul persoanelor cu afectiuni acute hepatice si renale.
Anghinarea, o delicatesa gastronomica
Fiind o planta originara din zona mediteraneeana, era firesc ca gastronomia italiana sa acorde anghinarei statutul de delicatesa culinara. Veti fi surprinsi in cate moduri se poate gati anghinarea sau cat de ”artistic ” poate fi un preparat cu anghinare proaspata.
Ingredientele pentru o masa gourmet le puteti gasi pe magazinul nostru online Italian Shops.
Asa cum mentionam mai sus, vreme de cateva luni , anghinarea este nelipsita din pietele italiene si din bucataria lor. Dar ea se conserva foarte bine congelata, in suc propriu sau in sos dulce-acrisor. Practic, anghinarea se consuma tot timpul anului, fiind usor digerabila, putin calorica si depurativa.
Fie ca dorim sa pregatim o gustare, o salata, un felul I sau un felul II, o garnitura deosebita sau un preparat gourmet, putem foarte bine folosi anghinarea ca ingredient preferat.
O Salata de anghinare cruda este cel mai simplu mod de a o gati. E nevoie sa fie foarte proaspata, sa se foloseasca doar ‘’inima’’ anghinarei. Dupa ce a fost curatata, indepartat puful din interior si spalata, e suficient sa fie taiata foarte subtire si asezonata cu ulei de masline , sare si putina lamaie. Prezentarea preparatului ramane la…creativitatea fiecaruia.
Sa nu uitam ca un preparat creativ face o masa mai bogata !
La capitolul « Gustari », putem mentiona , de asemenea, Tarta de cartofi cu anghinare, Salata de anghinare cu fructe de mare, Anghinare marinata cu crema de otet balsamic, Anghinare cu creveti, Mousse de anghinare, Tartine de anghinare in cosulet de parmezan, Anghinare umpluta cu branza, Frittata de anghinare, Bruschete cu crema de anghinare, Pate de anghinare, Anghinare cu somon.
In cazul unui preparat de felul I, se poate pregati Pizza cu anghinare, Supa crema de anghinare, Ravioli cu anghinare, Lasagne cu anghinare, Fettucine cu anghinare si nuci, Tagliatelle cu anghinare si dovleac, Risotto cu anghinare. Pizza cu anghinare este de departe cea mai gustoasa pizza mono-ingredient : simpla si delicioasa !
Daca vrem sa preparam Felul II sau o garnitura pe baza de anghinare, alegerea este foarte vasta. Anghinarea acompaniaza foarte bine atat carnea , cat si pestele sau fructele de mare.
Putem alege intre Anghinare alla romana, Anghinare umpluta, Anghinare cu cartofi la cuptor, Dorada cu anghinare si masline, File de vitel cu anghinare, Macrou cu anghinare, Sepie umpluta cu anghinare, Anghinare gratinata, Parmigiana de anghinare, Supa de peste cu anghinare, Costite de miel cu anghinare, Crochete de anghinare, Calmar umplut cu anghinare.
Modul de a gati anghinarea este acelasi : proaspata cu foarte putin ulei de masline, sare si usturoi , se caleste in tigaie, adaugand putina apa pentru a avea umiditatea necesara.
La cuptor se poate pregati anghinarea umpluta, ca garnitura pentru preparate de carne sau peste.
Si anghinarea congelata sau conservata in suc propriu se poate gati in acelasi fel, de preferat anghinare intreaga, ca sa nu se desfaca prea mult.
Ingrediente de calitate, placere si un pic de creativitate, astfel se obtine menu-ul perfect!
https://www.italianshops.ro
File de porc cu salvie si mere
Fileul de porc la cuptor este o reteta usor de preparat si gustoasa, atunci cand vrem sa pregatim un clasic fel II.
Ingrediente pentru 6 portii
. file de porc 800 g
. speck 6 felii
. cartofi 600 g
. mere 2
. ulei de masline 4 linguri
. usturoi 2 catei
. salvie 1 legatura
. sare
. piper verde
Mod de preparare
Se spala cartofii, fara a se decoji, si se taie in 4, condimentand cu putina salvie, 2 linguri de ulei de masline, sare , piper verde si usturoi. De retinut, cartofii nu trebuie sa fie incoltiti pentru a fi consumati cu tot cu coaja. Se infasoara in folie de aluminiu si se da la cuptor, la 180 de grade, pentru 30 de minute. Daca nu aveti la dispozitie folie de aluminiu sau nu doriti sa folositi, e suficient sa coaceti cartofii condimentati intr-un vas termorezistent cu capac, adaugand cateva picaturi de apa. Astfel, isi vor pastra tot gustul.
Merele se taie felii si se amesteca cu restul de salvie maruntita.
Fileul de porc se spala si se usuca. Se taie in lungime, se condimenteaza cu sare si piper, se umple cu merele pregatite anterior, atat cat e posibil. Se leaga cu ata de bucatarie si se infasoara fileul obtinut cu feliile de speck.
Merele ramase se pun in tava, se aseaza deasupra fileul, se stropeste cu alte 2 linguri de ulei de masline, adaugand foarte putina apa pentru a avea umiditatea necesara. Se coace timp de 25-30 de minute.
Se scoate din cuptor, se lasa sa se odihneasca, se indeparteaza firul de ata.
Se serveste cu garnitura de cartofi pregatita si merele.
Pofta buna!
File de biban cu sos de capere si masline
Preparatele pe baza de peste sunt apreciate pentru rafinatetea gustului si aportul nutritiv de elemente esentiale , precum acizi grasi esentiali Omega 3 si Omega 6.
Bucataria italiana dedica un spatiu foarte amplu acestui tip de preparate, de la preparate de felul I, ca paste, risotto sau supe, la preparate de felul II , de peste in combinatie cu legume de sezon sau cu diverse sosuri.
Pestele marin si fructele de mare sunt preponderent consumate in Italia . Dar si pestele de apa dulce, sau mai bine zis, anumite specii de peste de apa dulce se afla in topul preferintelor consumatorilor. Una din aceste specii este bibanul, un peste rapitor a carui carne este alba, gustoasa si delicata ca savoare. Desi este un peste de apa dulce, bibanul este intalnit si in ambient marin, de exemplu in Marea Baltica, ale carei ape nu sunt foarte sarate.
Fileul de biban se obtine foarte usor, despicand pestele pe spate, de ambele parti ale aripioarei dorsale. In zona Lacului Como este tipic preparatul Risotto cu biban, iar in zona Lacului Garda , bibanul se gateste alaturi de un sos pe baza de usturoi, lamaie, patrunjel, ulei de masline si sare. Anumite combinatii de condimente ne pot ajuta sa preparam ceva cu adevarat deosebit : File de biban cu salvie, Biban cu sos de curry, File de biban cu portocale, File de biban cu ansoa si capere.
Pentru o diversificare reusita, cu un aport redus de calorii, aceasta este o reteta potrivita. La fel de bine fileul de peste se poate prepara la cuptor.
Vom detalia in continuare reteta preparatului de File de biban in sos de capere si masline.
Ingrediente pentru 4 portii
4 fileuri de biban
50 g ton la conserva
16 capere
100 g masline fara samburi sau feliate
500 g rosii cherry sau 400 g pulpa de rosii
1 pahar de vin alb
2 catei de usturoi
4 linguri ulei de masline
Sare
Piper
Patrunjel verde
Se spala fileurile de peste si se usuca pentru a indeparta excesul de apa.
In cazul in care folosim rosii proaspete, acestea se spala si se taie in jumatate. Caperele, daca sunt conservate in sare , e necesar sa fie desarate.
Intr-o tigaie antiaderenta suficient de larga se toarna uleiul de masline, se adauga usturoiul si se dispun fileurile de biban uscate si condimentate cu putina sare si putin piper. Se caleste foarte putin pe ambele parti pentru a prinde gust. Se sfumeaza cu vinul alb. Cand vinul alb s-a evaporat, se adauga in continuare tonul faramitat, maslinele, caperele si rosiile cherry taiate sau pulpa de rosii, dupa caz. Se coace cca. 20 de minute la foc mic si cu capac.
Se serveste cu decor de patrunjel , preferabil patrunjel proaspat.
Nu-i asa ca este o reteta teribil de simpla ? Acesta este un preparat italian rapid, nutrient, savuros si cu o prezentare deosebita .
Degustare placuta!
Cum sa pregatesti o cina gourmet la inaltime
Ai nevoie sa pregatesti o cina deosebita si nu prea stii de unde sa incepi ? Cuvantul „gourmet” ti se pare prea sofisticat pentru o cina, fie ea si
„deosebita”? Ei bine, nu, nu trebuie sa fii neaparat „master chef”, ca sa pregatesti o cina la inaltime, la inaltimea tuturor asteptarilor, evident !
Ne vom inspira din bucataria italiana, variata si plina de gust si culoare, pentru a da cateva idei pretioase. Unul din atuurile bucatariei italiene este folosirea unei varietati foarte insemnate de fructe si legume de sezon, practic se valorifica orice „fruct” al pamantului, in functie de sezon. Se creeaza combinatii uneori simple, de 2 ingrediente, alteori mai complexe, suprinzatoare insa intotdeauna din punct de vedere gastronomic. Nu lipsesc condimentele , care dau nota de personalitate oricarui preparat gastronomic.
O cina gourmet trebuie sa fie inainte de toate „deosebita”, deosebita de ceea ce preparam la o masa traditionala, sa aduca ceva nou, inedit, savuros pe masa noastra. Nu cantitatea este ceea ce conteaza, ci calitatea si fantezia imbinarii ingredientelor. Si chiar putem sa alegem intre preparate cu timp mai lung de coacere / pregatire sau preparate rapide, practice, gustoase. Primul pas este alegerea ingredientelor in functie de menu: menu vegetarian, menu pe baza de carne, menu pe baza de peste sau menu combinat carne/peste, evident in functie de sezon, pentru ca legumele sau fructele de acompaniament e bine sa fie intotdeauna de sezon.
Vom lasa deoparte „clasicele gustari”, pentru a cauta combinatii inedite de ingrediente ideale pentru o cina deosebita. Aici fantezia are un rol important, ca si deschiderea catre gusturi noi, catre alimente pe care nu le consumam in fiecare zi. De exemplu, bucataria moderna foloseste foarte mult fructele, atat pentru paleta cromatica, cat si pentru savoarea proaspata pe care o dau preparatelor. Fie ca vorbim de fructe exotice, precum avocado, mango, ananas sau clasicele capsuni, mere, fructe de padure, pere, acestea isi pot gasi foarte bine intrebuintarea in realizarea unor preparate lejere si gustoase. Combinatia dulce-sarat este extraordinara. Un Risotto cu capsuni, o Salata de mere cu parmezan sau o gustare de Pere cu parmezan si otet balsamic, sunt preparate simple si de mare efect.
Ce gustari deosebite si lejere, totodata, putem combina pentru o cina gourmet? De exemplu, o Salata de creveti cu ananas sau Pere feliate cu fasii de parmezan si otet balsamic. Branzeturile de pasta moale cu Dulceata de capsuni cu otet balsamic sau cu Mostarda de ceapa rosie sunt o combinatie extraordinara.
Daca ne plac fructele exotice putem opta pentru Avocado si prosciutto sau Somon si avocado, se prezinta foarte bine. O alta combinatie pot fi Frigarui de somon cu piper roz. Crutoanele de paine de secara cu caviar si somon sunt excelenta gustului.
Rulourile de castane cu bacon sunt o combinatie super gustoasa, e nevoie de bacon taiat in felii foarte, foarte subtiri.
In bucataria italiana, bruschetele sau crutoanele se pot combina in diverse variante: cu rosii proaspete, cu sosuri gata preparate pentru bruschete, cu Crema de masline negre, Crema de anghinare, Crema de masline verzi, cu Pesto de ardei, cu Crema de fistic, cu Crema de rosii uscate. De asemenea, putem inlocui painea prajita cu Crackers de soia sau Crutoane integrale. Crema de masline verzi cu citrice este un deliciu de incercat.
Daca alegem gustari cu legume, se recomanda Rulourile de vinete cu rosii uscate sau Rulourile de dovlecei cu branza, cu vinete sau dovlecei taiate felii lungi si coapte la grill.
O gustare italiana recomandata in sezonul rece este Sufleu de parmezan, pentru care sunt si multe variante cu legume. Se serveste cald, de aceea e mai potrivita in sezonul rece.
La preparatele de felul I putem opta intre supe creme, paste sau risotto. Alegerea e destul de vasta.
Recomandam Supa crema de cartofi si sparanghel, cu scoici sau
Supa crema de morcovi si scortisoara .
Un Risotto cu sofran si esenta de lemn dulce, un Risotto cu capsuni sau un Risotto cu afine si bacon pot fi o alegere rafinata. Evident, un Risotto cu capsuni sau un Risotto cu afine e indicat atunci cand e sezon de capsuni, respectiv de afine . In sezonul hribilor, se poate prepara Risotto cu hribi, gustul hribilor proaspeti este incomparabil mai bun.
Daca nu dorim sa preparam neaparat un Risotto, ne putem gandi la o reteta precum Orez rosu cu ansoa, capere si rosii uscate.
Daca alegem pastele pentru felul I, avem optiunea pentru paste la cuptor. De exemplu, lasagna se poate pregati dinainte, exista o diversitate de retete si este foarte delicioasa reincalzita. Lasagna cu branza si nuci e spectaculoasa. O alta optiune pot fi Canneloni cu sos de peste, daca a fost ales un menu de peste, sau Linguine cu cerneala de sepie.
Pentru felul II, daca alegem menu de peste, avem 2 idei super gustoase si prezentabile: Somon in crusta de migdale sau Merluciu la abur de curcuma, cu cipsuri de legume.
Pentru un menu de carne, cina noastra gourmet poate prevedea File de porc cu hribi si trufe sau File de porc impanat in nuci .
O reteta mai complexa este Rata in sos de cedru si fistic.
In cazul in care avem o preferinta pentru carne alba putem opta pentru: Piept de pui cu migdale sau Rulada de curcan cu struguri albi.
Garnitura la un preparat din carne este preferabil sa fie cu legume de sezon, au un plus net de gust. Daca alegem «clasicii » cartofi, ne putem gandi la Trandafiri de cartofi la cuptor , au o prezentare deosebita ! Chiar si o alegere simpla de legume sotate poate avea un plus de aspect prin modul de taiere al legumelor, mai precis forma in care sunt taiate. O banala salata de legume prezentata in cosulete de parmezan se poate transforma intr-o garnitura superba.
Categoric, folosirea uleiului extravirgin de masline ne da garantia reusitei preparatelor noastre. Ca si condimentele, in bucataria italiana se folosesc o sumedenie de condimente, proaspete sau deshidratate, importanta este imbinarea lor.
Nici desertul nu e de uitat! O idee de desert tipic italian este Tiramisu cu crema de fistic O alta idee ar fi Cannoli sicilieni, un dulce tipic italian foarte cunoscut si apreciat.
E greu sa alegi preparate deosebite, rafinate si savuroase? Credem ca o cina gourmet trebuie sa puna accent pe prezentare, pe imbinarea corecta a alimentelor, dincolo de cadrul in care are loc cina. O cina gourmet nu trebuie neaparat servita la restaurant.
E foarte placut si interesant sa incerci, sa te straduiesti in a «crea» un menu gourmet. Asa incepe calatoria gustului.
Gustul bun te va inspira mereu!
Succes!
https://www.italianshops.ro/produse-gourmet.html
Cannoli sicilieni
Cannoli sunt un dulce traditional sicilian extrem de apreciat si nelipsit de la targurile gastronomice , ca produs tipic al Siciliei. Aceasta reteta are origini foarte indepartate in timp, se prepara inca din epoca romana, ajutandu-se de forme obtinute din trestie , ulterior fiind concepute formele metalice in care se infasoara foaia de cannoli . Aluatul pentru forme de Cannoli se prepara cu untura, ceea ce confera friabilitate . Dupa prajire , formele trebuie sa fie bine rumenite, cu bule la exterior, foarte importanta fiind grosimea foii . Daca sunt prea subtiri risca sa sa faramiteze . Desi formele de Cannoli sunt obtinute prin prajire, este un desert lejer , datorita cremei care nu are un continut mare de grasimi . In Sicilia orientala se foloseste branza ricotta de vaca , care confera produsului rafinatete si delicatete . Cele mai multe variante prezinta insa branza ricotta de oaie, pentru un gust mai intens. In Palermo , crema este imbogatita cu picaturi de ciocolata amara. In mod special , cea mai rafinata crema pentru Cannoli provine din Piana Degli Albanesi, in forme mari de Cannoli, de cca 20 cm. Aluatul pentru formele de Cannoli poate fi aromatizat cu scortisoara, cacao, cafea , Marsala, otet chiar , dar care sa nu depaseasca 5 g cantitativ.
Intrucat aluatul necesita un timp destul de lung de pregatire si are un grad de dificultate pe masura , vom detalia reteta de Cannoli sicilieni cu forme gata preparate . Putem alege ca dimensiune intre Cannoli mari, medii sau mici .
![1448891641713[1]](https://produseitalia.files.wordpress.com/2017/04/14488916417131.jpg?w=231&resize=231%2C231#038;h=231&crop=1 "1448891641713[1]")
Ingrediente
Cannoli forma medie 24 buc.
Branza Ricotta 800 g
Zahar pudra 300 g
Pentru decor :
Coji de portocale confiate
Cirese confiate
Fistic granulat
Picaturi de ciocolata amara
Scortisoara
Zahar pudra
Mod de preparare
Intrucat formele de Cannoli sunt deja pregatite , se trece la prepararea cremei pe baza de branza ricotta , dupa preferinta branza de vaca sau branza de oaie . Inainte de a prepara propriu-zis crema , vom pune branza ricotta la scurs intr-o sita , la frigider, timpul necesar ca sa se elimine excesul de zer . Dupa ce s-a scurs suficient , se amesteca usor cu zaharul , se acopera cu o pelicula si se lasa din nou la frigider timp de 1 ora . Se trece din nou printr-o sita fina, pentru a se obtine o crema fina, amestecand usor cu o paleta . In final, daca se doreste a da o nota in plus, se adauga dupa preferinta bucatele mici de ciocolata sau fructe confiate . Fiind o crema obtinuta la rece, fara prelucrare termica, este destul de simplu de obtinut , calitatea branzei are insa o mare importanta.
Se pastreaza crema la frigider, pana in momentul umplerii formelor de cannoli. Dupa umplere, cu ajutorul unui pos, se decoreaza la cele 2 extremitati cu scortisoara , fistic granulat, ciocolata sau fructe confiate si putin zahar pudra . Este important de retinut ca umplerea cu crema se face in ultimul moment, pentru a pastra formele de Cannoli friabile. De asemenea , crema se amesteca foarte putin pentru a nu pierde din consistenta .
Daca dorim sa degustam un dulce tipic italian , Cannoli sicilieni sunt alegerea pefecta : gust original , lejeritate si rafinatete !
Alegeti Cannoli preferati aici !
Salata de mere in cosulete de parmezan
Ingrediente pentru 4 portii
Parmezan maturat 30 de luni 240g
Spanac verde 100g
Salata rosie 200g
Mere 3
Ulei de masline 15 ml
Otet balsamic 50 ml
Zahar brun 20g
Mod de preparare
Pentru a pregati Salata de mere in cosulete de parmezan vom incepe cu prepararea glazurii de otet balsamic : se amesteca intr-un vas otetul balsamic si zaharul brun , se scade la foc mic cateva minute, pana la obtinerea unei consistente cremoase . Daca avem la dispozitie aceasta glazura gata preparata, vom trece la etapa urmatoare .
![16307_cestini_di_grana_con_insalata_mele_strip_1-3[1]](https://produseitalia.files.wordpress.com/2017/03/16307_cestini_di_grana_con_insalata_mele_strip_1-31.jpg)
Cum se prepara cosuletul de parmezan ?
Pentru obtinerea cosuletului de parmezan , se unge foarte putin o tigaie de clatite, cu unt sau ulei de masline. In acest fel, nu doar ca nu se prinde de tigaie parmezanul, ci devine mai lucios . Se incalzeste putin , se adauga 60 g de parmezan ras maturat ( ideal parmezan maturat 30 de luni), se distribuie pe tot fundul vasului cu ajutotul unei palete. Se lasa sa se topeasca la foc mic, pana cand se formeaza bule si prinde culoare , ca o clatita.
![16307_cestini_di_grana_con_insalata_mele_strip_4-6[1]](https://produseitalia.files.wordpress.com/2017/03/16307_cestini_di_grana_con_insalata_mele_strip_4-61.jpg)
Se ia de pe foc tigaia, se lasa 1 minut sa se racoreasca, se desprinde foaia de parmezan inca moale de pe margini si se rastoarna pe o ceasca mai mare de cafea , peste care am pus in prealabil o bucata de hartie de copt , modeland usor foaia noastra . Se lasa sa raceasca complet , timp in care se prepara celelalte cosulete.
![16307_cestini_di_grana_con_insalata_mele_strip_7-9[1]](https://produseitalia.files.wordpress.com/2017/03/16307_cestini_di_grana_con_insalata_mele_strip_7-91.jpg)
Salata rosie se spala, se usuca si se taie “a` la julienne” .
Se procedeaza in acelasi mod si cu spanacul verde , lasand frunzele intregi . Se amesteca spanacul cu salata rosie si se condimenteaza cu sare si ulei de masline . Merele spalate se taie in jumatate si apoi in felii subtiri.
![16307_cestini_di_parmigiano_con_insalata_mele_senza_pack_strip_10-12[1]](https://produseitalia.files.wordpress.com/2017/03/16307_cestini_di_parmigiano_con_insalata_mele_senza_pack_strip_10-121.jpg)
Asamblarea preparatului se poate incepe : in cosuletele de parmezan pregatite si racite , se dispun cateva felii de mar , in forma de semiluna, se adauga salata in mijlocul cosuletului, iar deasupra cateva felii de mar .
![16307_cestini_di_grana_con_insalata_mele_strip_13-15[1]](https://produseitalia.files.wordpress.com/2017/03/16307_cestini_di_grana_con_insalata_mele_strip_13-151.jpg)
Se decoreaza cu glazura de otet balsamic , preparatul nostru special fiind acum gata .
![16307_cestini_di_grana_con_insalata_mele_strip_16-18[1]](https://produseitalia.files.wordpress.com/2017/03/16307_cestini_di_grana_con_insalata_mele_strip_16-181.jpg)
Se recomanda consumarea imediata a cosuletelor de parmezan , pastrarea lor in frigider le face sa piarda din gust .
Ceea ce este interesant totusi , este faptul ca aceste “cosulete speciale de parmezan” pot fi umplute cu o diversitate de salate sau preparate precum paste, risotto, cereale etc .
Putem combina cosuletele de parmezan cu :
Salata de creveti si ananas, Salata de pere si branza , Salata de bacon si avocado, Salata de alac cu ton , Risotto de capsuni , Risotto de sparanghel , Paste Farfalle cu ciuperci , Paste Penne rigate cu pesto , Salata de orez Venere cu somon .
Asadar , e suficient sa avem putin timp la dispozitie si fantezie , pentru a crea o reteta marca Masterchef, dupa gustul si ingredientele de sezon de care dispunem pe moment . Vom impresiona cu siguranta !
Maslinele taggiasche, aurul Liguriei
Maslinele taggiasche sunt fructele unei varietati de maslin cultivat in Liguria, o regiune a Italiei incadrata intre lanturile muntoase ale Alpilor, Apeninilor si Marea Ligurica. Liguria este o regiune deosebit de pitoreasca, cu asezari de pescari, mici insule aflate in larg, cu plaje insorite scaldate de o mare de un turcoaz impresionant.
Maslinul este numit ”arborele vesnic roditor”, datorita longevitatii remarcabile si puterii de regenerare impresionante, maslinul dand mereu radacini si lastari noi.
Numele „taggiasche” deriva de la Taggia , o localitate medievala renumita, situata in Provincia de Imperia. Produs tipic al Regiunii Liguria, maslinele taggiasche se prezinta sub o forma cilindrica, mai mare la baza, sub diverse culori , de la verde la negru, uneori cu nuante de maroniu, la maturitate.
Maslinele taggiasche sunt o varietate rara si pretioasa, fiind considerate cele mai fine dintre toate varietatile de masline cultivate in lume .
Factorii care fac din aceste masline un produs unic sunt in egala masura solul, apa si clima .
Principala caracteristica a acestor masline este savoarea dulceaga inconfundabila, fructata, data de o pulpa consistenta, ce confera uleiului de masline obtinut din acestea gustul lejer si delicat. Culoarea uleiului obtinut din aceste masline este galben-verzuie, aroma este una delicata, de migdale, iar aciditatea acestui ulei este cea mai scazuta (pana in 0.5 %), in comparatie cu uleiurile obtinute din alte soiuri de maslin.
Desi de dimensiuni reduse, maslinele taggiasche au un gust surprinzator de bun.
In anul 1997, maslinele taggiasche au primit calitatea de Produs Tipic Italian DOP ( Denumire de Origine Protejata) : ”Riviera Ligure DOP” fiind un produs tipic de calitate deosebita, cu zona de productie in Provincia de Imperia.
Maslinele taggiasche, de la arbore la fruct
Arborele de maslin Cultivar Taggiasca este foarte viguros, atinge pana la 10 m inaltime si are o durata de viata productiva de pana la 600 de ani .
Reproducerea acestui arbore nu se face prin seminte, intrucat maslinul reprodus prin seminte tinde sa devina salbatic. Abia in al treilea an de productie, fructele sale pot fi folosite .
Frunzele acestui maslin sunt de marime medie, rigide, mai largi la varf, decat la baza, de culoare verde – albastrui in partea superioara, usor argintie in partea inferioara.
Florile acestui maslin sunt albe si foarte parfumate.
Fructul este o drupa, usor lunguiata , cu suprafata fina, cerata. Maslinele verzi sunt cele care nu au ajuns inca la maturitate, devin galben-verzui toamna , purpurii sau negre la maturitate. Maslinele au nevoie de 6-8 luni pentru a ajunge la maturitate, cele de masa putand fi recoltate mai devreme . Maslinele destinate producerii uleiului sunt lasate in pom pana iarna devreme, cand continutul uleios ajunge la 23-30 %.
Maslinele nu se pot consuma direct din copac, fiind necesara procesarea lor prin diverse metode de conservare si fermentare.
Beneficiile consumului de masline
Maslinele contin compusi fenolici importanti, precum oleuropeina si oleocantalul, considerati cei mai puternici antioxidanti din natura. Alaturi de vitamina E si carotenoizii din masline, antioxidantii ajuta in mod real la prevenirea cancerului, a afectiunilor cardiace, a inflamatiilor si a diabetului.
Maslinele furnizeaza cantitati insemnate de Ca, Cu, Fe, Mn, Zn si sunt surse de importante de vitamine B. Grasimile mononesaturate din masline ajuta la reglarea nivelului de colesterol total in corp. De retinut efectul stimulativ pentru sistemul digestiv, maslinele fiind recomandate in cazul constipatiei.
Proprietatile antiinflamatoare ale maslinelor incetinesc procesele oxidative la nivel celular, deci incetinesc imbatranirea organismului.
Maslinele au un indice glicemic scazut (15), mentinand nivelul de zahar in sange la un nivel scazut, regland astfel apetitul alimentar.
Consumul de masline este recomandat in cazul curelor de slabire, nutritionistii aratand ca maslinele pot ajuta la reducerea aportului zilnic de calorii , cu pana la 200 kcal.
Maslinele aduc beneficii, de asemenea,pentru sanatatea pielii si parului, fiind bogate in acizi grasi si antioxidanti care hranesc, hidrateaza si protejeaza pielea si parul.
Din cauza continutului de sare consumul excesiv de masline poate fi, insa, periculos pentru persoanele care sufera de obezitate sau hipertensiune arteriala.
Maslinele taggiasche, o excelenta gastronomica
Uleiul extravirgin de masline obtinut din masline taggiasche , ca si maslinele cu acelasi nume se folosesc in gastronomie in numeroase preparate tipice din Liguria :
Iepure livornez, Miel la cuptor cu masline, Spaghete cu ton si masline taggiasche, Merluciu cu rosii si masline taggiasche, Roastbeef cu sos de masline, Baccala`, Caponata, Masline in saramura.
Maslinele in saramura sunt o reteta antica din Liguria, dupa care maslinele sunt pastrate in saramura si arome naturale, tipice zonei, timp de 14 luni.
Maslinele pot fi servite intregi ca gustare sau zdrobite pentru diverse sosuri si condimente.
Pate`-ul sau Crema de masline taggiasche sunt o alegere perfecta pentru o gustare salutara.
Foccacia cu capere si masline taggiasche sunt o excelenta reteta tipica din Liguria.
Painea cu masline taggiasche este o adevarata delicatesa.
Sosul pizzaiola cu capere si masline este un deliciu de combinat cu carne sau peste.
Uleiul extravirgin din masline taggiasche este condimentul perfect pentru salate, bruschete sau preparate de felul I (paste, orez). Data fiind savoarea delicata, acest ulei de masline se combina foarte bine atat cu preparate din carne, cat si cu peste.
Cele mai importante metode de conservare a maslinelor sunt : masline in ulei si masline in saramura.
Masline taggiasche in ulei
- 1 kg de masline taggiasche
- 1 ardei iute
- 1 catel de usturoi
- sare mare in abundenta
- oregan
- seminte de fenoliu
- apa Se spala maslinele foarte bine, se amesteca intr-un recipient cu sarea, ardeiul taiat bucati, usturoiul maruntit si aromele. Se adauga putina apa si se amesteca bine. Se lasa 10 zile la repaos, intr-un loc intunecos si aerat, amestecand 1 data pe zi. Dupa 10 zile se scot maslinele din aceasta saramura, se usuca la soare, se pun in borcane cu o inchidere ermetica, fiind acoperite cu ulei de masline.
Masline taggiasche in saramura
- 1 kg de masline taggiasche
- coaja de la 2 lamai
- sare
- 1 manunchi de ardei iuti
Intr-un vas se fac straturi din masline, sare, ardei iute si coaja de lamaie si se lasa 3 saptamani sa fermenteze. In acest timp, e necesar sa se verse lichidul format in fiecare zi.
Dupa fermentare, se spala maslinele sub jet de apa, se elimina condimentele, se usuca si se pun in vase cu inchidere ermetica, putand fi pastrate cateva luni.
Alaturi de Maslinele de Cerignola sau Maslinele Peranzana,
Maslinele Taggiasche L’Antico Frantoio Saguato sunt o excelenta gastronomica italiana cunoscuta si apreciata pentru calitatile nutritionale , pentru caracteristicile unice si salutare. De altfel, oferta site-ului nostru cuprinde aceste produse tipice de top in dieta mediteraneeana : https://www.italianshops.ro/ .
Fainurile speciale, fara gluten, folosite in panificatie si patiserie
Un numar tot mai mare de persoane este intoleranta sau chiar alergica la gluten. Glutenul este o proteina din grau, care confera elasticitate painii sau produselor fainoase . Painea fara gluten este mai plata, mai tare si mai sfaramicioasa. Nu se pot consuma, in cazul alergiei la gluten, grau si produse din grau, orz, secara, ovaz.
Pare o provocare dieta fara gluten, si totusi exista un numar important de alternative la faina de grau. Se pot obtine fainuri fara gluten din numeroase fructe sau cereale, de la fistic, susan, castane, migdale, ghinda,alune, orez , amarant, hrisca, soia, mei, naut , etc.
Problema cea mai importanta la fainurile fara gluten este ca fiecare faina functioneaza intr-un anumit fel, in functie de „puterea” fainii , fie trebuie sa adaugi mai putina, fie mai multa, ori e nevoie sa folosesti un mix de fainuri pentru a obtine textura dorita. Despre aluatul fara gluten trebuie sa stim ca nu este similar aluatului din faina de grau: nu este elastic, necesita o hidratare mai mare (mai multe lichide), are un aspect lipicios, nu creste la fel de mult ca cel cu gluten (faina de grau). Framantatul cu care suntem obisnuiti la faina de grau nu este necesar, acesta avand rolul de a dezvolta glutenul si de a da aspectul elastic al aluatului. Dar se poate prepara o paine gustoasa , apeland si la alte ingrediente : seminte de susan, seminte de in, nuci, chimen, rosii deshidratate, ulei de masline, rozmarin, oua, lapte, unt, miere. Produse la fel de gustoase si de apetisante pot fi preparate si din fainurile fara gluten, considerate alimente speciale.
Exista in comert combinatii de faina fara gluten, gata pregatite, sau putem prepara propriul nostru mix, dupa cum dorim de fiecare data.
Un mix ideal de fainuri fara gluten se obtine din 3 ingrediente: primul trebuie sa fie o faina integrala, de exemplu faina integrala de orez. Al doilea ingredient trebuie sa fie un amidon, necesar pentru a da lejeritate si flexibilitate compozitiei : amidon de cartofi, amidon de porumb sau tapioca. In fine, cel de-al 3-lea ingredient este pentru „gust „ : faina de migdale, faina de cocos, faina de mei, quinoa, faina de fistic, faina de alune, faina de castane, etc. Un astfel de mix de fainuri speciale este ideal pentru obtinerea aluatului pentru tarte.
paste De asemenea o varietate considerabila de italiene se gasesc preparate din faina fara gluten : Lasagne, Tagliatelle, Penne, Ravioli, Pizzoccheri, Tagliolini, Spaghetti .
Am dedicat si noi pe site-ul nostru o categorie axata doar pe fainuri. Asta si datorita interesului crescut al clientilor nostri pentru aceste alimente de baza. O puteti vizualiza aici .
Iata care sunt cele mai importante fainuri speciale :
Faina de fistic
Faina de fistic este minunata in pregatirea deserturilor, intrucat este aromata, are o valabilitate mare, este ideala pentru pregatirea dulciurilor . Fisticul este un fruct cu numeroase proprietati benefice, contine acizi grasi esentiali, saruri minerale si vitamina E. Are o utilizare foarte larga in bucataria si in patiseria italiana: pesto de fistic, cannoli sicilieni, inghetata de fistic,Tiramisu cu crema de fistic, biscuiti cu fistic, fistic granulat pentru torturi.
Faina de castane
Faina de castane, numita „faina dulce” este obtinuta prin uscarea si macinarea castanelor, are o culoare brun deschis si un gust dulce, o aroma intensa. Castanele sunt bogate in vitamine, in special vitamina C, saruri minerale, aminoacizi si au un continut mare de fibre naturale. Ca si fisticul se preteaza foarte bine la prepararea dulciurilor, dar si a umpluturii pentru diverse tipuri de paste, la supe, gustari sau ca garnitura in preparate de felul II.
Produsele si preparatele obtinute din faina de castane sunt numeroase: Castagnaccio, paste lungi sau paste umplute, biscuiti, tarte, polenta, paine, clatite etc.
Faina fina de porumb
Faina fina de porumb este la fel ca si faina dura de porumb, doar ca este macinata foarte fin. Este recomandata in amestecuri pentru clatite, paine de malai, pizza, focaccia, biscuiti de malai, briose, tamales. Are un gust usor dulce , adaugat in compozitii le face sa devina friabile.
Faina de migdale
Faina de migdale este foarte moale, cu un gust specific, care o face ideala in prepararea dulciurilor. Este bogata in vitamina E si acizi grasi nesaturati, cu un indice glicemic scazut, dar cu un continut mare de calorii.
Faina de migdale este ingredientul de baza al piscoturilor Amaretti, dar si al martipanului .
Faina de cocos
La fel ca si faina de migdale, este foarte mult folosita la prepararea dulciurilor.
Are un continut important de Fe, Mn si Cu, foarte multe fibre, proteine si este una dintre cele mai indicate pentru celiaci, pentru ca este analergica. Faina de cocos absoarbe foarte multa umiditate, deci este indicata in compozitii cu multe lichide, poate inlocui pana la 20% din cantitatea de faina normala si necesita aceeasi cantitate de apa, raportul este 1:1. Se pot prepara muffin, biscuiti, tarte, crostate. Cum aluatul preparat cu faina de cocos creste foarte repede, este foarte indicata la prepararea painii. De asemenea, este un bun adensant pentru supe creme sau sosuri, pentru creme preparate la rece .
Faina de alune
Dupa migdale, alunele sunt fructul cel mai bogat in vitamina E si in fitosteroli. Se combina ideal cu ciocolata in prepararea cremelor: este ingredientul de baza al cremei Nutella. De asemenea, acelasi fruct este folosit la un preparat dulce tipic italian: Torrone, asemanator cunoscutei Nuga . Faina de alune are o aroma perfecta pentru biscuiti, fursecuri, prajituri. Nu este recomandata la prepararea painii, intrucat nu lasa aluatul sa creasca.
Faina de orez
Orezul este unul din alimentele cele mai sanatoase, atat orezul alb, cat si cel brun integral sau cel rosu. Faina de orez este o faina fara gluten, cu un continut mare de carbohidrati, proteine si de fibre. Se gaseste integrala sau alba. Trebuie folosita in cantitate mica, intrucat poate da un gust intens de orez si o textura usor lipicioasa. Este ingredientul principal in prepararea biscuitilor cracker, gnocchi, biscuiti de orez, paste de orez. Este un bun adensant pentru supe, ciorbe , budinci, sosuri , precum sosul besamel sau la prepaparate impanate. In retetele de paine trebuie folosita in cantitate mica.
Faina de mei
Meiul este o cereala foarte importanta, cu numeroase proprietati benefice: este un bun diuretic, favorizeaza digestia, combate depresia si previne chiar unele forme cancer. Cu o buna digeribilitate, dulce si untoasa, faina de mei este foarte potrivita pentru clatite si tortilla, paine, grisine, tarte dulci sau piscoturi. E necesar sa fie combinata cu alte fainuri, nu folosita singura.
Faina de soia
Faina de soia poate fi folosita impreuna cu faina de orez brun sau faina de malai. Contine mult fier, potasiu, fibre alimentare, precum si proteine. Datorita continutului de estrogeni, este foarte indicat femeilor aflate la menopauza.
Are o buna digeribilitate, continand putin amidon si un continut redus de glucide, fiind indicata pentru diabetici.
Este folosita in retete de dulciuri, dar si la prepararea de pizza, focaccia, a pastelor din soia sau a painii de soia. Temperatura de coacere este joasa, tinde sa se coloreze destul de repede.
Faina de naut
Faina de naut poate inlocui foarte bine faina de soia. Este o sursa excelenta de energie, datorita carbohidratilor si fibrelor solubile continute. De asemenea contine K, P si Mg, acid folic. Este optima pentru clatite sau “farinata” de naut, un preparat tipic genovez obtinut din faina de naut, apa, sare si ulei extravirgin de masline. Adaugat in aluatul de paine ii confera fermitate. Poate fi folosita ca adensant la supe, sosuri, tocanite.
Faina de amaranth
Amaranth-ul este o samanta provenienta din Mexic, nu este propriu-zis o cereala. Este deosebit de dens, folosita singura, faina de amarant, necesita doar 1/3 din cantitatea din reteta. Altfel, se poate folosi in combinatie cu alte fainuri: faina de orez, faina de quinoa.Are un continut mai mare de proteine si de fibre. Gustul sau aminteste de fructe uscate sau de malt. Necesita un adaos redus de apa, dar are un timp de coacere sau de fierbere mai mare. La fel ca si faina de naut se poate folosi la ingrosarea supelor si a sosurilor.
Faina de hrisca
Deşi nu face parte din clasa cerealelor (este o plantă ierboasă înrudită cu rubarba și stevia creață), hrişca este net superioară grâului, prin elementele nutritive care apara organismul de factorii externi şi îl fortifică mai ales în sezonul rece şi la începutul primăverii.
Faina de hrisca se foloseste in amestec cu alte fainuri fara gluten, la paine, pizza, foccace, clatite, dand acestora o savoare integrala, rustica. Din faina de hrisca se obtine un tip specific de paste italiene : Pizzoccheri, dar exista si Tagliatelle, Rigatoni, Penne etc.
In amestec cu faina de porumb, se obtine un prepapat tipic italian de polenta: Polenta Taragna.
Faina de in
Obtinuta prin macinarea semintelor de in, faina de in este foarte bogata in acizi omega 3, proteine si calciu . Este un bun remediu in tratarea reumatismului. Are o aroma de alune si merge foarte bine in retetele de paine rapida si pentru retele de tort. Este indicata pastrarea la rece, pentru a-si mentine proprietatile nutritive. Are consistenta unei faini macinata mare, o culoare bruna si este untoasa. Folosirea fainii de in imbunatateste sanatatea aparatului digestiv, avand o actiune laxativa, emolienta pentru intestin.
Faina de tapioca
Se obtine din manioca, o radacinoasa cu o pulpa alba sau alb-galbuie, cu utilizari similare cu ale cartofului. Din tapioca se poate prepara Budinca de cocos, se foloseste de asemenea la sosuri, in retete de paine sau de biscuiti. Este o faina fara gluten, cu un gust, care se poate combina cu faina de hrisca, de mei sau faina de orez brun.
Faina de quinoa
Cu un gust decis, caracteristic, aceasta faina se obtine din semintele de quinoa. Se foloseste in procent de 20% , in aluaturi pentru paine, muffin, pancakes, tarte sarate sau biscuiti.
Amidon de porumb
Se obtine din porumb, este foarte fin si este folosit ca agent adensant la creme, sosuri, mancaruri sau budinci. Neavand un gust specific, este recomandat pentru prajituri, pentru ca le face mai pufoase. Se pare ca are o utilizare foarte larga, nu doar in domeniul gastronomic.
Amidon de cartofi
Este obtinut din cartofi si se prezinta cu o consistenta foarte fina. Se foloseste la prajituri , creme sau sosuri , ca agent de ingrosare, dar in cantitati mici, intrucat are un gust specific pregnant.
Amidon de orez
Ca si celelelate amidonuri, este un agent de ingrosare folosit la creme, sosuri, budinci.
Tiramisu cu crema de fistic
O adevarata „vedeta” a bucatariei italiene, prajitura Tiramisu are o varianta gourmet …desavarsita : Tiramisu cu crema de fistic.
Fisticul este un fruct oleaginos foarte gustos si aromat, are o utilizare din ce in ce mai mare in retetele italiene si nu doar in cele de deserturi . Cine a „inventat” Tiramisu cu crema de fistic, cu siguranta cunoaste si vrea sa faca cunoscute valoarea nutritionala si calitatile gastronomice ale acestui fruct mediteraneean.
Desi pare un desert sofisticat, prajitura Tiramisu are nevoie doar de respectarea catorva mici secrete . De exemplu, cremozitatea si densitatea cremei sunt importante , crema nu trebuie sa fie prea moale sau insiroparea piscoturilor Savoiardi trebuie sa fie foarte rapida, siropul pe baza de cafea trebuie sa fie rece. Daca se pastreaza indicatiile privind cantitatea fiecarui ingredient si se tine cont si de aceste mici detalii, atunci putem obtine desertul perfect ca forma si gust.
Reteta detaliata mai jos este compusa din 4 portii individuale, prezentate in pahare sau cupe cu capacitate de cca 140 ml.
Ingrediente pentru 4 portii
Fistic 40 g
Zahar 80 g
Apa 30ml
Ulei de susan 20 ml
Savoiardi 8 buc
Mascarpone 300 g
Galbenusuri 2
Cafea 40 g
Cacao amara pentru decor 10 g
Fistic granulat 10 g
Mod de preparare
Se prepara cafeaua moka si se lasa sa se raceasca.
Se mixeaza fisticul , adaugand putin cate putin uleiul de susan, pana cand se obtine o crema densa.
Se fierbe apa cu zaharul, pana la obtinerea unui sirop destul de dens. Se bat galbenusurile , se adauga incet siropul de zahar, continuand baterea cca. 10 minute, pana la amalgamarea acestora.
Se adauga mascarponele , amestecand continuu, iar la sfarsit se adauga crema de fistic.
Se taie piscoturile Savoiardi in jumatate. Se toarna cu ajutorul unui pos un strat de crema in pahare, se dispun piscoturile Savoiardi insiropate in cafea si, in final, un alt strat de crema.
Se decoreaza cu cacao amara si fistic granulat.
Se lasa sa se raceasca 2-3 ore, dupa care prajitura Tiramisu cu crema de fistic este gata sa fie servita.
Degustare placuta!
Cum sa prepari un sufleu de parmezan reusit
Sufleul este unul din preparatele cele mai dificile pentru o gospodina , mai intai pentru ca se serveste cald, si daca nu e reusit , e greu sa gasesti scuze…E usor insa sa il prepari pana cand te perfectionezi : dulce sau sarat , este un preparat cu foarte multe combinatii , o gustare calda perfecta. De la sufleu de branza, la sufleu de ciocolata, sau combinatii cu ciuperci, legume, fructe, trufe negre,etc. Daca dorim sa preparam o gustare inedita si gustoasa putem alege una din aceste variante.
Vom detalia reteta noastra de Sufleu de parmezan .
Ingrediente
40 g unt
100 g parmezan intreg
200 g cascaval
250 ml lapte
3 oua
80 g faina
Nucsoara
Sare
Piper
Se prepara mai intai sosul besamel : se topeste untul la foc mic, se adauga faina , amestecand repede cu telul, pentru a nu face aglomerari. Se adauga laptele si se continua fierberea, pana cand se ingroasa suficient. Se condimenteaza cu sare, piper si nucsoara.
Parmezanul intreg se rade si cascavalul la fel, dupa care se adauga in sosul cald inca.
Se separa albusurile de galbenusuri, iar galbenusurile se amesteca in sosul precedent preparat. Amestecul se rastoarna in alt vas si se lasa sa se raceasca.
Se bat spuma albusurile , apoi se incorporeaza in amestecul racit, cu ajutorul unei palete, amestecand usor de jos in sus. Se taie cateva fasii de hartie de cuptor, inalte 7-8 cm. si de lungimea formei in care dorim sa coacem sufleul. Daca il coacem in forme individuale mici, vom taia tot atatea fasii de hartie, le vom infasura in jurul formelor, legandu-le cu ata de bucatarie. Asta va face ca sufleul sa nu debordeze in timpul coacerii si sa se umfle doar in verticala.
Se unge cu ulei de masline forma in care coacem sufleul , se presara cu putin pesmet si se umple cu preparatul nostru doar pe 2/3.
Cuptorul trebuie incalzit , in prealabil, la 160 de grade.
Se coace sufleul timp de 35 de minute, fara a deschide cuptorul in acest timp. Odata copt , se stinge cuptorul si se lasa sa se racoreasca in cuptor 2-3 minute.
Se serveste cald !
Important :
- Pentru coacere se folosesc vase de portelan sau pyrex;
- Forma de coacere sau vasul se unge pana sus, asta il va ajuta sa se umfle;
- Nu bateti prea mult albusurile: cu cat inglobeaza mai mult aer , cu atat se umfla mai greu sufleul;
- Nu deschideti cuptorul in timpul coacerii, altfel sufleul se dezumfla;
- Dupa coacere , sufleul se lasa se se tempereze in cuptor 2-3 minute;
- Se serveste cald .
10 idei de gustari inedite pentru masa de Sarbatori
Se apropie Sarbatorile , iar grija pentru menu ne indeamna sa ne organizam cu ceva vreme inainte .
Vrei sa prepari retete inedite , variate si sa ai un efect-surpriza asupra invitatilor tai ? Special pentru menu-ul de Sarbatori am facut o selectie de gustari italiene pe care foarte probabil nu le-ai incercat inca . Inedit, gustos, lejer sunt cateva cuvinte care trebuie sa descrie selectia noastra de gustari.
De ce gustari? Intrucat gustarile reprezinta o parte foarte importanta a oricarei mese festive . Variate , frumos aranjate, cu o atentie deosebita catre partea de decor, gustarile anticipa ceea ce orice gazda isi doreste : o masa perfecta .
Inspira-te si alege gustarile perfecte pentru Sarbatorile tale!
Barcute cu gorgonzola
Ingrediente pentru 4 portii
9 barcute , 150 g branza gorgonzola, 100 g telina proaspata, 5 nuci
Mod de preparare
Se prepara o crema din gorgonzola si telina proaspata taiata foarte subtire. Se umplu barcutele din aluat fraged gata preparate. Se decoreaza fiecare cu o jumatate de nuca.
Oua umplute cu somon si arpagic
Ingrediente pentru 4 portii
3 oua, 80 g di somon afumat, 2 ansoa, 1 lingurita di capere, 30 g maioneza, piper.
Mod de preparare
Se fierb ouale, se racesc , se decojesc si se taie in jumatate. Se obtine o crema din galbenusuri , somon, capere, maioneza, ansoa. Se umplu ouale cu ajutorul unui pos si se decoreaza cu foi arpagic proaspat sau condiment uscat.
Salata de creveti cu ananas
Ingrediente pentru 4 portii
1 ananas , 450 g creveti de curatat sau 200 g prefierti , 150 g rosii cherry,150g salata mixta,
2 catei de usturoi, ulei de masline, arpagic, menta, ardei iute
Mod de preparare
Se taie ananasul in 2 parti si se decupeaza centrul fructului cu ajutorul unei linguri, inlaturand partea mai dura si pastrand restul taiat in bucati potrivite.
Se spala rosiile si se taie dupa preferinta.
Crevetii curatati se calesc in ulei si usturoi.
Se maruntesc condimentele si se amesteca. Se compune salata : creveti, rosii, condimentele maruntite, bucatile de ananas, salata si 2 linguri de ulei de masline. Se umple ananasul cu salata obtinuta .
Ardei copti cu sos bagna cauda
Ingrediente pentru 4 portii
2 ardei rosii, 2 ardei galbeni, 1 borcan de sos «Bagna cauda»
Mod de preparare
Aceast este o reteta specifica din Piemont, se poate prepara sosul proaspat, dar este mult mai comod folosirea unui sos gata preparat, si mai aproape de gustul original.
Se coc ardeii cu grija, se decojesc , se obtin din fiecare ardei 2 jumatati cat mai uniforme, se condimenteaza cu sosul «Bagna cauda» gata preparat .
Chec cu ricotta si rosii uscate
Ingrediente pentru 6 portii
3 oua, 1 pliculet de drojdie, 180 g faina alba, 60 g ulei, 150 g rosii uscate , 125 g ricotta proaspata, 100 g ricotta maturata
Mod de preparare
Se scot din ulei rosiile uscate, se scurg si se taie fasii subtiri. Se rade branza maturata pe razatoarea mare, la nevoie se poate folosi branza feta. Se amesteca ouale cu uleiul si branza ricotta. Se adauga faina amestecata cu drojdia, se incorporeaza si branza rasa si rosiile. Se toarna intr-o forma de chec tapetata cu hartie . Se coace cca. 50 de minute , la 180 de grade.
Tartine cu ceapa, carnati si stafide
Ingrediente pentru 4 portii
1 foaie de aluat fraged pentru tarte, 2 carnati, 500 g ceapa, 40 g stafide, 80 g branza de pasta moale, ulei de masline, cimbru, sare, piper
Mod de preparare
Se pun stafidele la muiat in apa calduta , timp de 15 minute. Ceapa se taie rondele si se caleste usor in ulei de masline. Se adauga stafidele scurse bine de apa si uscate, se adauga branza, apoi carnatii proaspeti, desfacuti in bucati neuniforme. Se potriveste de sare si piper. Se obtin 6 tartine din foaia gata preparata, se aseaza in formele tapetate cu hartie. Se umplu tartinele cu compozitia obtinuta si se coc la 181 de grade, timp de 20-25 de minute.
Mini tarte cu rosii si cimbru
Ingrediente pentru 4 portii
1 foaie de foietaj de forma dreptunghiulara, 300 g rosii cherry, 1 lingura de zahar brun, 1 manunchi de cimbru proaspat, 1 catel de usturoi, ulei de masline, sare , piper
Mod de preparare
Se spala rosiile si se taie in jumatate. Se spala cimbrul si se pastreaza doar frunzele. Se condimenteaza rosiile cu usturoi zdrobit, cimbru, zahar, ulei de masline, sare si piper. Se lasa 10 minute sa se amalgameze aromele. Se aseaza rosiile in formele de mini tarte, cu partea taiata in sus. Se coc la 200 de grade, timp de o jumate de ora. Se lasa sa se raceasca.
Din foaia de foietaj se obtin discuri de marimea formelor de mini tarte. Se acopera rosiile cu discurile de foietaj, avand grija sa cuprinda toate rosiile. Se introduc din nou la cuptor, pana cand se rumenesc. Se rastoarna , obtinand astfel mini tartele cu rosii.
Ansoa in sos verde
Ingrediente pentru 6 portii
200 g ansoa la saramura, 1 manunchi de patrunjel verde, 1 pahar de ulei de masline, 1 lingura de otet, 2 catei de usturoi, ardei iute, miez de paine
Mod de preparare
Aceasta este o reteta traditionala din Piemont.
Se desareaza foarte bine ansoa, desfacandu-le in 2 si indepartand oasele. Miezul de paine se umezeste cu otetul. Se zdrobeste usturoiul, se mixeaxa impreuna cu patrunjelul si uleiul de masline, se adauga miezul de paine. Intr-un vas inalt se dispun bucatile de ansoa in straturi acoperite cu sosul de patrunjel . Reteta originala prevede si ardei iute. Se lasa sa se marineze 24 de ore.
Vol-au-vent cu crema de somon
Ingrediente pentru 6 portii
8 vol-au- vent, 80 g crema de somon, 100 g branza de pasta moale
Mod de preparare
Se amesteca crema de somon cu branza de pasta moale, un sortiment preferat . Se umplu bucatile de vol-au-vent cu crema obtinuta, cu ajutorul unui pos si se decoreaza cu piper macinat mare.
Vinete cu pate de rosii uscate
Ingrediente pentru 4 portii
1 vanata, 150 g pate de rosii uscate, 20 g parmezan
Mod de preparare
Se taie vanata in felii foarte subtiri, se presara cu sare si se lasa sa elimine apa. Se coace la grill, se racesc feliile, se ung cu pate-ul de rosii uscate , si se decoreaza cu parmezan.
ViniCibando, sarbatoarea vinului si a excelentei gastronomice de la Gaeta
Cea de-a 8-a editie a ViniCibando , va avea loc la Gaeta, intre 18 si 20 noiembrie 2016 si va avea drept tema dieta mediteraneeana.
O manifestare «multitasting», a carei gazda este Villa Irlanda Grand Hotel, din Gaeta , si care prezinta hrana in maniera inovativa, ca un mod de a descoperi cultura , istoria si frumusetile peisagistice ale zonei Lazio. Cele mai interesante situri arheologice, dar si producatorii olivicoli si viticultorii din Gaeta isi asteapta oaspetii in cautare de experiente unice.
Spatii impresionante sunt puse la dispozitie de Villa Irlanda Grand Hotel , fiind rezervate istoricilor, specialistilor in alimentatie si numerosilor chef, care vor incerca sa explice diferentele dintre bucataria traditionala, cea vegana si cea fara gluten.
Federatia Italiana a Bucatarilor va realiza preparate , plecand de la bucataria clasica, transformate insa in adevarate preparate gourmet.
Particularitatea acestui eveniment enogastronomic , chemat « ViniCibando» este organizarea de degustari enologice, pranzuri si cine gourmet, laboratoare gastronomice, dar si prezentari literare, performante artistice, concursuri pentru aspiranti sommelier, seminarii de formare profesionala a jurnalistilor din domeniu, precum si o excursie pentru a descoperi uleiul de masline produs in anticele culturi de maslini din Gaeta.
Programul ViniCibando
Cei mai buni producatori vinicoli si gastronomi vor sta la dispozitia participantilor, a celor care doresc sa cunoasca enogastronomia la km 0 .
Un plus de valoare il aduce anul acesta unirea ViniCibando cu Sarbatoarea cerealelor : Cerealia . Dieta mediteraneeana redescopera importanta cerealelor intr-o alimentatie sanatoasa si echilibrata.
Programul 2016 al ViniCibando cuprinde :
Conferinte
Mic dejun gourmet
Degustari enologice
Laboratoare de bucatarie traditionala, vegana si fara gluten
Cursuri de degustare : vin, bere artizanala, apa , ulei
Cine gourmet cu Maestri Michelin si Maestri Gambero Rosso
Scoala Gustului cu maestri ai Federatiei Italiene a Bucatarilor
Prezentari cinematografice si literare
Vizite ghidate la plantatii de maslini si plantatii vinicole
Gaeta, un paradis al gustului
Gaeta este una din cele mai romantice destinatii turistice. Conform Conde` Nast Traveler, Gaeta ocupa locul 5 intr-un top al Celor mai romantice 10 orase din Italia . Situata intre Roma si Napoli, Gaeta se ridica pe un extraordinar promontor panoramic din Golful Gaeta. Muntele Crapat, Strada iubirii, Gradinile din Serapo, Arena Virgilio , precum si splendidele sale plaje sunt tot atatea obiectice care definesc Gaeta, ca oras turistic aflat la malul marii.
Si din punct de vedere gastronomic , Gaeta ofera surprize : Tiella de Gaeta, este o pizza rustica cu umplutura diversificata : caracatita si andiva, ansoa si andiva, masline si andiva, andiva cu masline si merluciu sarat . Toate sunt condimentate cu usturoi, ulei de masline si ardei iute. Umplutura cu peste, dar si forma de tarta sarata o distinge de alte pizze sau focacce. O mancare simpla din bucataria italiana a zonei, care asigura pescarilor pe vremuri o masa nutrienta si usor de conservat .
Ca oras de mare, Gaeta are o cultura gastronomica bazata pe produse din peste, masline negre de Gaeta si ulei de masline extravirgin de Gaeta . Pe la 1400 era deja una din cele mai importante piete de ulei de masline din bazinul Mediteraneean.
Dintre specialitatile gastronomice ale zonei , mentionam cateva : Sepie cu cartofi, Crochete de peste, Supa de peste, Sardine si cartofi in pesmet la cuptor, Ardei cu masline negre de Gaeta, Tiella de Gaeta.
Situat pe una din cele mai romantice parti ale coastei maritime italiene, in Golful din Gaeta, Villa Irlanda este un complex hotelier constituit din 5 cladiri istorice restaurate : Receptia, Vila, Manastirea, Casa Maicilor si Casa Portocalilor. Fiecare din aceste cladiri are un stil diferit, fiind construite restructurate in epoci diferite. De exemplu, Receptia a apartinut lui Marco Filippo , tatal adoptiv al Imparatului Ottaviano Augusto.
Edificiul Manastirea a fost construit in 1930, de catre un ordin religios irlandez, de aici numele de Villa Irlanda. Dupa cel de-al 2-lea Razboi Mondial , cele 5 cladiri au fost readuse la antica splendoare dupa restaurare.
Aflat la malul marii , hotelul ofera numeroase servicii si cure balneare, intr-un spatiu inundat de verdeata.
Cu ocazia ViniCibando 2016, Gaeta devine locul de explorare a gustului , cel mai important spatiu dedicat excelentelor enogastronomice italiene. O experienta gastronomica bazata in acelasi timp pe traditie si pe creativitate, pe o continuaa innoire , astfel se poate defini dieta mediteraneeana.
Cannelloni cu cartofi si ciuperci
Cannelloni sunt o alternativa perfecta de pasta la cuptor, foarte aspectuoasa si gustoasa. Ca si lasagna, sunt o reteta italiana foarte apreciata, numai buna de preparat atunci cand asteptam oaspeti la masa. Cannelloni pot fi umpluti cu ricotta si spanac, cu sos ragu clasic, cu sos de peste sau cu combinatii de legume .
Am ales sa detaliem varianta Cannelloni umpluti cu cartofi si ciuperci. Reteta originala este cu hribi, dar sunt foarte bune si ghebele sau ciupercile mixte congelate.
Necesita doar o ora de preparare, fiind foarte usor de pregatit .
Ingrediente pentru 8 portii
Cannelloni 30 buc.
Ciuperci 300 g
Cartofi 800 g
Parmezan 60 g
Unt 20 g
Oua 2
Patrunjel 1 manunchi
Usturoi 3 catei
Besamel 1 l
Sare
Piper alb
Ulei de masline 3 linguri
Mod de preparare
Se curata cartofii, se spala si se fierb in apa cu sare pentru a obtine un pireu mai dens. Asadar, nu se fierb mult pentru a nu ingloba apa, doar atat cat sa ii putem zdrobi cu furculita. In amestecul de cartofi calzi se adauga ouale , jumatate din parmezan si patrunjelul. Nu este nevoie sa preparam pireul cu mixerul , cu cat e mai dens cu atat mai bine.
Ciupercile congelate, se toaca , dar nu marunt, si se calesc la foc mare in ulei de masline. Se condimenteaza cu usturoi, sare si piper . Daca folosim ciuperci proaspete e nevoie de o usoara fierbere inainte de a le cali.
Se unesc cartofii cu ciupercile si se pune amestecul intr-un pos , cu ajutorul caruia se umplu cannelloni , lasand cativa milimetri la fiecare extremitate .
Intr-un vas dreptunghiular mai mare se toarna un strat de besamel , peste care se aseaza cannelloni, nu foarte apropiati unul de celalalt , pentru a se desprinde usor dupa coacere. Se acopera cu restul de besamel, parmezan si unt.
Se coace in cuptorul incalzit in prealabil la 200 de grade, pentru 30 de minute, acoperit cu folie de aluminiu. Dupa 30 de minute, se indeparteaza folia si se lasa la copt inca 15 minute, pana cand capata o crusta aurie .
Pofta buna !
Piept de pui cu sos de capere si masline
Sosul de capere si masline este cunoscut sub numele de «sos pizzaiola» , este un sos foarte usor de preparat atat cu rosii proaspete, cat si cu pulpa de rosii in conserva . Se pare ca la origini este o reteta siciliana, existând si multe variante cu adaos de branza .Combinatia de capere si masline este una gustoasa si decisa, fapt pentru care aceasta reteta poate fi variata cu diferite tipuri de carne . Caperele sunt un condiment foarte mult folosit in bucataria italiana, la preparate din carne sau peste, la salate sau la sosuri , cum este sosul tartar. Gustul lor astringent si usor picant le fac foarte potrivite pentru carne de miel , carne de porc sau pastrav. De aceea se vorbeste despre «carne alla pizzaiola» .
Un ingredient important sunt maslinele, de obicei maslinele conservate in ulei sunt mai gustoase si mai suculente .
Reteta nu prevede alte condimente, tocmai pentru «a gusta» din plin caperele.
Un acompaniament de cartofi la cuptor sau piure de cartofi este ideal , pentru pieptul de pui preparat «alla pizzaiola».
Ingrediente pentru 4 portii
300 g piept de pui
1 conserva de pulpa de rosii
100 g masline negre sau verzi
1 lingura de capere
Ulei de masline
Sare
Usturoi
Mod de prepararare
Se calesc 1-2 catei de usturoi in ulei de masline si apoi se scot. Se adauga conserva de rosii si se coace cateva minute . Pieptul de pui taiat fasii se caleste 2 minute in ulei de masline si se adauga la sosul de rosii. Se continua coacerea cateva minute si se adauga apoi caperele zdobite si maslinele . Se potriveste spre final de sare , intrucat si caperele si maslinele sunt sarate. Daca folosim capere conservate in sare , este important sa le desaram inainte de folosire . Daca folosim capere conservate in otet, acestea se vor clati inainte de folosire.
Cand preparatul este gata , se completeaza cu o garnitura de cartofi.
Asadar, aceasta este o reteta foarte rapida si usor de preparat, dar ,cel mai important ,este o reteta savuroasa din bucataria italiana.
Pofta buna !
Albaromatica – sarbatoarea condimentelor si a trufelor la Alba
Alba gazduieste in lunile octombrie-noiembrie 2016 cea de-a 86-a editie a Targului International al trufelor albe de… Alba si, totodata , Sarbatoarea condimentelor, aceasta din urma aflata la a x-a intalnire. Este cel mai mare eveniment anual de acest gen din Italia, Alba , in Provincia de Cuneo, aceasta fiind prin excelenta zona de provenienta a trufelor albe . Reuniunile sunt programate in fiecare sambata si duminica , in Cortile della Maddalena , sediul celei mai mari piete internationale de acest gen . O intalnire anuala mult asteptata de pasionatii de enogastronomie, dar si de numerosii chef care se intrec pe sine in pregatirea preparatelor pe baza de trufe. Exista o serie de evenimente premergatoare care au loc deja in septembrie la Alba .
Albaromatica
Inceputul lunii octombrie anunta Sarbatoarea condimentelor, sub numele simbolic de Albaromatica, mai precis pe 9 octombrie. Pentru ca nu putem vorbi de gastronomie , fara condimente , un «fruct» pretios al pamantului . Ierburile aromatice si condimentele in general exalteaza gustul natural al alimentelor si fac diferenta dintre o masa buna si o masa extraordinara. Fie ca vorbim de planta, de fruct, de seminte, de flori, condimentele nu pot sa lipseasca din nici o bucatarie, ele folosindu-se atat verzi cat si conservate pe toata durata anului.
In cadrul Albaromatica , vor fi prezenti 50 de expozanti impartiti in zone tematice : Barolo Chinato, bitter, bauturi spirtoase pentru „ Ierburi in sticla”, ceaiuri de plante pentru „ Ierburi in cupa” , culori si mirosuri in „ Insula Mirodeniilor”. Apoi, din nou confetti, dulciuri, ciocolata cu mirodenii, si chiar inghetata cu ierburi in aria „ Ierburi de buzunar” . In Zona de „ Sanatate verde” sunt prezentate nenumaratele utilizari ale ierburilor si condimentelor in ingrijirea corpului si a mintii, prin uleiuri esentiale, unguente, creme si parfumuri.
In aria tematica „ Ierburi in bucatarie ” vor putea fi degustate focacce si grissine aromatizate cu diverse condimente.
Pentru cei mai mici dintre vizitatori sunt organizate laboratoare didactice gratuite despre aromele ierburilor si ale mirodeniilor.
Se spune ca acesti expozanti au un procent foarte mare de vizitatori care sunt prezenti an de an, adica 50 % dintre ei nu au pierdut nici o ocazie acestei intalniri. Gratie experientei si muncii acestor expozanti sunt in continuare cunoscute utilizarile de zi cu zi ale ierburilor si plantelor aromatice.
Alba – capitala trufelor
Alba, orasul celor 100 de turnuri , centrul zonei Langhe , are meritul de a fi valorizat acum mai bine de un secol aceasta extraordinara ciuperca subterana . Un parcurs care se leaga de cel al 2 vinuri renumite din teritoriu : Barolo si Barbaresco.
Astazi functioneaza aici o Bursa a trufelor, dar si un Centru National de studii al trufelor.
Exista trufe albe si trufe negre, fiecare avand mai multe soiuri. Circa 20 de specii se gasesc in Europa, in special in Franta si in Italia, doar 8 avand insa valoare gastronomica.
Trufele albe sunt un produs tipic din zona Langhe , cea mai buna calitate atestata, tot aici fiind organizata si o Bursa a trufelor. Trufele albe sunt de culoare crem-galbui , cu miros de ozon si usor de usturoi.Trufele albe sunt cele mai valoroase si mai apreciate, datorita parfumului placut , aromei diferite fata de cel al altor trufe. Trufa alba traieste in simbioza cu : stejarul, teiul, alunul , plopul,salcia. Arborele cu care traieste in simbioza este cel care ii confera gustul, mirosul si culoarea specifica. Forma trufelor este data de tipul solului.
Alba devine pentru 2 luni «capitala trufelor», aici fiind organizata cea mai mare expozitie mondiala de trufe cu provenienta colinelor din Langhe, Roero si Monferrato.Vizitatorii pot observa de aproape, pot mirosi, pot culege informatii direct de la specialisti , pot degusta specialitati pe baza de trufe in stand-ul gastronomic. Alba Truffle Show asigura experiente senzoriale speciale cu ocazia intalnirilor , a degustarilor oferite de cei mai buni chef ai zonei. De nepierdut sunt demonstratiile culinare live , care fac cunoscute micile secrete ale bucatariei italiene. Numerosi enologi si sommellier sunt prezenti in cadrul Wine tasting experience , care imbina degustarea trufelor cu cea a unor vinuri speciale , chiar din zona .
Iata cateva utilizari ale trufelor :
- Pesto de trufe – pasta de trufe negre de vara
- Ulei cu trufe – ulei de masline cu bucati de trufe
- Pateu cu trufe – fois gras, baton din ficat de gasca sau de rata cu trufe negre la mijloc
- Miere cu trufe : miere poliflora cu trufe negre de vara
- Vodca de trufe – vodca cu infuzie de trufe negre de Perigord
- Carpaccio de trufe – felii foarte subtiri de trufe la borcan
- Ciocolata – ciocolata din bucati de trufe negre
- Unt cu aroma de trufe sau salsa cu unt si trufe
- Sare cu aroma de trufe.
Expertii gastronomi recomanda folosirea trufelor cu preparate simple, fara sosuri sau alte condimente . Cele mai cunoscute retete sunt Tagliolini al tartufo sau Risotto al tartufo, dar si Fonduta al tartufo, o reteta regionala clasica, pe baza de branza fontina si trufe. Chiar si o gustare rapida din oua sau o salata de trufe pot fi momente excelente de degustare a acestei rare delicatese.
Intre miile de produse propuse pentru degustare se pot gasi vinuri, lichioruri, branzeturi, salamuri, condimente, paste proaspete si paste uscate, dulciuri traditionale,ciocolata, legume , alune de Piemonte si produse pe baza de alune, castane de Cuneo , faina speciala, ciuperci si ,evident, trufe si produse pe baza de trufe .
O sarbatoare a gustului , a aromelor , a culorilor, a unei parti a fructelor pamantului .
In antichitate se spunea ca aromele ar fi «Particele minuscule ce se inalta de la pamant la cer » – « Quelle minute particelle che dalla terra ascendono al cielo » .
Alba ne ofera o alta ocazie de a celebra natura si darurile ei !
Spaghetti all’amatriciana
Spaghetele cu sos amatriciana fac parte din bucataria traditionala italiana. Un clasic, cum s-ar zice. Din cauza ultimelor evenimente seismice , Amatrice se afla in fata unei provocari: reconstruirea orasului .
Renumele localitatii Amatrice, din Provincia de Rieti, este legat de aceasta reteta , care a fost creata de pastorii din zona, plecand de la ingrediente simple, dar ingenios combinate: paste , slanina de porc neafumata, ardei iute si branza pecorino: « Spaghetti alla gricia».
Reteta a fost initial fara rosii, acestea fiind adaugate dupa 1700, definitivand ceea ce cunoastem astazi ca preparat specific din Amatrice.
Nu doar ingredientele asigura particularitatea preparatului , ci si unele «detalii», cum ar fi tigaia di …fier,in care se prepara sosul. Vorbim, desigur, de reteta originala. Practic, la acea vreme slanina de porc neafumata era prajita in untura de porc, rezultand niste jumari, sos imbogatit apoi cu ardei iute si rosii.
Exista si polemici rezultate din numele acestui sos :
« matriciana» sau «amatriciana», precum si legate de diversele variante care prevad ceapa si usturoi.
«Amatriciana» deriva de la « Amatrice», denumirea «matriciana», fiind legata de diversele variante ale retetei si de vocala «a» de la «Amatrice» , care impiedica comunicarea …
Nu, reteta originala nu prevede ceapa si usturoi, din simplul motiv ca pastorii aveau putine ingrediente la indemana, in miscarea lor de transhumanta .
Variantele au imbogatit tipurile de pasta, prin diversificare: spaghete, bucatini sau rigatoni.
Daca ne plac savorile light sau ni se pare greoaie reteta, putem alege sosurile gata preparate, care sunt perfecte pentru o reteta usoara si rapida .
Bucatini all`amatriciana sunt o reteta din zona Romei, derivata din cea originala din Amatrice . Proportiile ingredientelor sau modul de preparare au facut ca acest preparat sa aiba atatea variante. Slanina de porc sau bacon-ul poate fi prajit in untura sau in ulei, poate fi stins cu vin sau cu otet, putem folosi ceapa sau usturoi in diversele variante. Dar nu va fi ca reteta originala: simpla , gustoasa si nutrienta.
Vom prezenta reteta autentica din Amatrice, lasand consumatorii sa vada diferentele.
Ingrediente pentru 4 portii
500 g spaghete, 125 g slanina de porc neafumata, o lingura de ulei de masline, 50 ml. vin alb sec, 7 rosii medii sau 400 g rosii decojite, 1 ardei iute intreg, 100 g branza pecorino de Amatrice, sare.
Mod de preparare
Se caleste intr-o tigaie din fier slanina in ulei de masline , cu ardeiul iute intreg, proportia de slanina fiind de ¼ din cantitatea de paste. Slanina taiata fasii mici trebuie sa fie din gusa de porc, altfel pastele nu sunt «all` amatriciana». Se caleste la foc intens, se stinge cu vinul alb. Dupa calire se scot bucatile de slanina si se pastreaza la cald. In restul de condiment se adauga rosiile si sarea, lasand sosul pe foc cateva minute. Se scoate ardeiul iute si se adauga slanina prajita in sosul fierbinte.
Separat se fierb spaghetele «al dente», se scurg , se amesteca mai intai cu branza pecorino sau parmezanul si se completeaza cu sosul amatriciana. Daca se doreste se presara din nou branza la servire. Se serveste cald.
De observat, faptul ca se amesteca mai intai pastele cu branza pecorino si apoi cu sosul.
Aceasta este reteta autentica de «Spaghetti all`amatriciana» .
Pofta buna !
Risotto cu hribi si afine
Exista o multitudine de retete pe baza de hribi , de la preparate pentru felul I, la preparate pentru felul II , dar si gustari sau specialitati , precum Sufleu de hribi .
Pentru iubitorii bucatariei italiene , care au incercat deja combinatii de preparate cu legume si fructe, ne-am gandit sa detaliem o reteta de risotto super delicioasa :
Risotto cu hribi si afine. Categoric, merita incercata combinatia de gusturi, desi pare extravagant la prima vedere. E o reteta de dificultate medie, deci nici macar scuza ca nu ne iese …nu merge!
De ce afine ? Pentru ca afinele au culoare, parfum, un gust usor aspriu, care cade de minune cu hribii. Aspectul preparatului e unul de-a dreptul invitant! Este vorba de un preparat consistent, in care aspectul are un rol important, dar gustul este cel decisiv . Chiar nu e greu sa fim chef , atunci cand timpul ne permite un respiro !
Pentru un risotto reusit , avem nevoie in primul rand de o calitate de orez specifica pentru risotto. Orezul italian este de mai multe calitati : orez pentru risotto, orez pentru salata, orez pentru supe, orez pentru pilaf.
Reteta noastra prevede hribi proaspeti, tocmai pentru ca ingredientele proaspete asigura calitatea preparatului . In extrasezon se folosesc foarte bine hribii congelati sau hribii uscati Acestia din urma, hribii deshidratati, sunt o varianta foarte buna si economica atunci cand nu putem gasi hribi proaspeti. Afinele sunt, evident, un fruct de sezon si vor fi alese tot proaspete, dar se pot gasi foarte bine si in varianta congelata.
Mai sunt de respectat regulile de baza pentru orice risotto , si totul va iesi ca la carte…
Ingrediente pentru 4 portii
Orez 320 g
Unt 20 g
Parmezan 40g
Ceapa rosie 1
Ulei de masline extravirgin
Hribi 600g
Afine 200 g
Vin alb 1 pahar
Sare
Piper
Usturoi 1 catel
Supa vegetala (ceapa, morcov, telina)
Mod de preparare
Dupa ce in prealabil am preparat supa vegetala din ceapa , morcov si telina , vom trece la spalarea si pregatirea hribilor.
Se curata, se spala hribii si se taie in bucati nu foarte mici. Se calesc in foarte putin ulei de masline si usturoi ,intr-o tigae antiaderenta larga si la foc mare , pentru a nu lasa apa . Cand sunt aproape gata se adauga sarea si piperul. Se spala afinele.
Se caleste in ulei ceapa rosie taiata foarte fin si cu un adaus mic de apa, pentru a face o prajeala mai lejera. Cand este gata se adauga orezul si se calesc impreuna cateva minute . Se stinge totul cu vin alb , asteptand sa se evapore , dupa care se adauga supa putin cate putin pentru a avea o consistenta optima si amestecand continuu pentru o cremozitate cat mai mare . Cand e fiert pe jumatate , se adauga hribii preparati si se continua fierberea 5 min. Se adauga afinele si se continua coacerea cca 10 min. Se potriveste de sare , tinand cont ca si parmezanul e sarat. La final se adauga parmezanul si untul .
Risotto este perfect atunci cand ramane „al dente”. Vom obtine un preparat de o culoare spectaculara, cu un gust usor dulceag si o aroma de hribi decisa. Despre combinatia dulce-sarat : este foarte delicioasa si deosebita.
Sfaturi de la Chef :
Cand se prepara supa vegetala , se scot legumele din supa, pentru a nu se pierde aroma si gustul legumelor. Supa nu se adauga toata dintr-o data pentru a nu obtine o consistenta prea fluida.
Daca doriti, puteti cali orezul simplu mai intai , fara condiment si puteti amesteca apoi cu ceapa si restul condimentului de ulei.
Ciupercile se fac intr-un vas mai larg si la foc mare , pentru a permite apei sa se evapore, iar sarea se adauga la sfarsit din acelasi motiv. Nu se calesc prea mult pentru a ramane crocante.
Cand amestecam in risotto , o putem face cu un tel , pentru o mai mare cremozitate.
Culoarea preparatului depinde de cate afine adaugam, daca adaugam mai putine , va avea o culoare mai putin intensa.
Pofta buna !
Ingredientele pentru un risotto perfect le gasiti pe :
Terra Madre – Salonul gustului de la Torino
Salonul Gustului de la Torino este un eveniment enogastronomic de talie internationala , organizat o data la 2 ani de catre Slow Food , Primaria Torino si Regiunea Piemont. Tema pe care se centreaza in acest an Salonul Gustului este „Voler bene alla terra” ( „Sa iubim planeta”). Intre 22 si 26 septembrie 2016 , Torino devine Capitala Slow Food : este vorba despre a cunoaste, a gusta, a invata, a aprofunda, a descoperi universul hranei.
Evenimentul reuneste producatori agro-alimentari din intreaga lume si are 2 componente : una expozitiva, cu produse din tarile participante si o alta cu diverse activitati ( conferinte,forumuri, laboratoare ,degustari , demonstratii culinare).
Anul acesta Salonul Gustului sarbatoreste 30 de ani de la prima editie si va avea loc in diverse puncte ale orasului Torino : Parcul Valentino, Borgo Medievale, Teatrul Carignano, Palatul Real, Eataly Torino Lingotto, muzee si resedinte reale din Torino si Piemont, precum si strazile si pietele din centrul orasului. O manifestare care animeaza intreg orasul Torino , am putea spune .
De asemenea , Slow Food, unul dintre organizatorii de baza, sarbatoreste 20 de ani de la infiintare. Slow Food este o organizatie creata la Bra, Cuneo , de catre Carlo Petrini. Aceasta miscare culturala internationala studiaza si promoveaza traditiile agricole si enogastronomice din toata lumea. Slow Food a infiintat in 2004 Universitatea de stiinte gastronomice, cu scopul de a valoriza educatia gastronomica si cultura hranei. Terra Madre este proiectul cel mai ambitios al Slow Food : agricultori, pescari, crescatori de animale se reunesc pentru a sublinia importanta biodiversitatii si a sigurantei alimentare. Deja din 2012 , Salonul Gustului si Terra Madre au devenit un eveniment unic, cu scopul de a sublinia ideea ca nu suntem doar consumatori, ci si co-producatori, atunci cand ne alegem hrana. Terra Madre ne invita sa privim nu doar la calitatile produselor , ci si la originea , la istoria lor, sa ne imaginam mainile, chipurile celor care le-au cultivat si recoltat, celor care le-au produs.
In cadrul Bucatarii ale lumii vor fi aduse la Torino gusturi , culori , arome din lumea intreaga, de catre cei peste 60 de chef din Comunitatea hranei (Communita del Cibo),care vor pregati cu pasiune si creativitate cele mai reprezentative preparate din zonele de origine . La Parcul Valentino exista 2 spatii : unul dedicat gastronomiei din Africa si Europa, cel de-al doilea dedicat gastronomiei din Asia si America . Fiecare chef va prepara in sute de portii o reteta traditionala din aria de origine, in versiunea ei cea mai autentica.
La Murazzi , pe malul raului Pad, in cadrul ariei Hrana stradala, vor putea fi degustate preparate traditionale , in fiecare zi , de la 12 la 24. Oaspetele principal va fi Amatrice, un oras greu incercat din cauza distrugerilor provocate de ultimul seism , cu Sosul amatriciana , un simbol gastronomic prezentat de un grup de cetateni, studenti si bucatari din zona .
Din Liguria, Consortiul din Recco va oferi pentru degustare Foccaccia cu branza.
Renumita reteta de Masline Ascolane, va fi prezentata de catre familia Migliori, strans legata de istoria acestui preparat traditional.
Regiunea Abbruzzo va prezenta ca specialitati Painea cu rosii si pere de Abbruzzo, precum si hamburgher si frigarui. Si exemplele pot continua !
Tot la Murazzi del Po vor fi expuse peste 80 de tipuri de beri artizanale, in cadrul Birramurazzi .
Borgo Medievale , impreuna cu Palatul Real si Cercul literar devin o ampla arie didactica, aici avand loc diverse conferinte si forumuri , dar si laboratoare gastronomice. Palatul Real va pune la dispozitie spatiul pentru o impresionanta enoteca, in fiecare zi a evenimentului , intre orele 12-24. Tot aici se vor desfasura laboratoarele gustului dedicate enologiei. Parcul Valentino este locul de organizare al Targului italian si international si a Pavilionului Slow Food, intre orele 10-19. Un loc de intalnire intre producatorii de pe 5 continente, care expun o diversitate gastronomica greu de intalnit altundeva. Eataly Torino Lingotto prezinta laboratoarele gustului despre bere si produse agricole. Castelul Valentino si Universita degli Studi gazduiesc Forumurile Terra Madre . Putem sa citam cateva dintre ele : « Natural este posibil », «Sa salvam biodiversitatea Balcanilor»,« Slow Beans- redescoperirea legumelor», «Universul necunoscut al uleiurilor», « Cacao si cafea – sa valorizam diferentele»,«Sa salvam fertilitatea solului»,« Anticii maslini mediteraneeni , un patrimoniu de salvat», «O planeta insetata», « O bacterie ca prieten», « Rolul femeilor in producerea hranei», « Ce spun etichetele»,« Incotro se indreapta agricultura biologica». Numerosi agricultori, economisti, actori, chef, magistrati, medici, registi, fotografi vor sustine ample conferinte pe tema biodiversitatii si a tutelei ambientale. Teatrul Carignano ,precum si alte regiuni sau parteneri ai evenimentului, vor fi loc de intalnire pentru participantii la Salonul Gustului 2016.
Mole Antonelliana si Muzeul cinematografiei sunt locul de prezentare a proiectiilor cinematografice pe tema istoriei si culturii gastronomice .
Exista si o cafenea oficiala a Comitetului Slow Food : In centrala Via Po 35, in localul lui Alberto Marchietti specializat in inghetata. Vor fi servite tipuri speciale de cafea : Terre Alte din Huehuetenango, Guatemala ; cafea montana din Camapara, Honduras; cafea biodinamica din Chakra D’dago, Peru, cafea salbatica din Padurea Harenna, Etiopia; cafea din Ibo, Mozambic. Tot aici se vor servi si savuroasele inghetate italiene.
Torino , orasul arhitecturii si al ciocolatei
Orasul Torino este renumit in Italia si in lume, ca orasul ciocolatei, o istorie care incepe prin 1560 , cand a fost servita aici prima ciocolata calda , de catre Casa Regala Savoia. Aici s-a născut gianduja (sau gianduia), o combinaţie de ciocolată, zahăr şi o treime alune inventată în timpul regenţei lui Napoleon, între 1796 şi 1814. Patiserii torinezi au creat aceasta compozitie din nevoia de a substitui la acea vreme cacaua, devenita extrem de scumpa si au ales pentru aceasta alunele cultivate in zona Langhe, reteta originala fiind cea a lui Michel Prochet.
La Torino a fost creat lichiorul Bicerin , o bautura nonalcoolica pe baza de cafea, cacao si crema de lapte . Se serveste in pahare inalte de sticla, pentru a putea admira nuantele ingredientelor amalgamate. Interesul constant pentru inovatie al maestrilor ciocolatieri torinezi a facut ca in sec. al XVIII sa fie createle renumitele Cioccolatini , in cele mai fantezioase forme : bomboane, praline, trufe etc.
Din pasiune pentru ciocolata , manufacturierul Pier Paul Caffarel a transformat vechea sa tăbăcărie într-o fabrica de ciocolata şi pe baza reţetei lui Prochet a înventat în 1852 bomboanele Gianduiotto. În forma inconfundabila de bărcuţă şi împachetate în staniol auriu sau argintiu, bomboanele au fost numite după celebra mască din Commedia dell’arte care reprezintă arhetipul piemontez şi au devenit la rândul lor celebre. Gustul unic Gianduiotto este dat chiar de alunele cultivate in regiunea Piemont si de reteta traditionala a lui Caffarel.
Pe la 1878, Silviano Venchi , un tânăr creativ , a deschis şi el o mică afacere şi a inventat nougatine, a amestecat în cacao alune caramelizate, noul sortiment a plăcut, asa ca ciocolateria sa a devenit faimoasă în întregul Piemont. Astăzi compania Venchi produce, cu aceeaşi pasiune, mai mult de 350 de sortimente de ciocolată vândute în toată lumea.
Pietro Ferrero a modificat în 1946 reţeta gianduja şi a inventat Pasta Gianduja, cremă de alune cu ciocolată care putea fi unsă pe pâine. Afacerea a prosperat, iar compania Ferrero a creat Nutella, vândută pentru prima oară în 1964 şi devenită populară în întreaga lume. Compania ţine în mare secret reţea, ca şi pe cea a celorlalte zeci de sortimente de bomboane de ciocolată, vafe sau a micilor bomboane mentolate.
Mai sunt si alte aniversari care fac din orasul Torino o destinatie enogastronomica interesanta in 2016 : 230 de ani de la obtinerea la Torino a brevetului pentru Vermut, 180 de ani de la nasterea lui Francesco Cirio, 100 de ani de la crearea Pietei agricole Porta Palazzo sau 90 de ani de la crearea Tramezzino (Sandvis).
Fara indoiala ca septembrie 2016 va fi o luna de mare forfota culinara , marcand un sezon al roadelor in orasul Torino, ce devine capitala gastronomiei internationale . Un prilej excelent de a descoperi Gustul Italiei alaturi de savori ale lumii. Pentru vizitatori este o ocazie unica de a admira Torino in culorile toamnei si de a degusta cele mai surprinzatoare delicatese culinare. Torino va asteapta !
Targul national al hribului de la Albareto
Albareto este o localitate in apropiere de Parma, careia i-a fost recunoscuta marca IGP a Hribului de Borgotaro, alaturi de alte 2 localitati, si anume Borgo Val di Taro si Pontremoli . Particularitatea acestui teritoriu este ca hribii sunt recoltati de-a lungul a 5 luni pe an , fiind vorba de cele 4 specii diferite de hribi.
Anual, are loc aici Targul National al hribului, aflat in 2016 la cea de-a 21-a editie , pe o durata de 3 zile : 9-10-11 septembrie. Un eveniment gratuit ce se adreseaza pasionatilor culegatori de ciuperci , dar mai ales turistilor si cunoscatorilor traditiei culinare italiene. Asadar, aici este punctul de intalnire anual dintre organizatori, turisti si specialisti in enogastronomie . Nu putem vorbi de bucatarie italiana fara hribi, a caror utilizare la paste , risotto, pizza, preparate cu carne, sufleuri, placinte , conserve, este extrem de larga.
Ceea ce face ca acest targ sa fie unic este punctul de plecare : organizarea apartine exclusiv voluntarilor, circa 300, al caror obiectiv este valorizarea interesului pentru aceasta resursa naturala cu implicatii in turism si enogastronomie. Motto-ul lor este « …din 1996 cu pasiune si placere », 1996 fiind anul de debut al acestui eveniment local., dezvoltat apoi intr-unul de amploare nationala. Un «fruct» de padure devenit o delicatesa, nelipsit din principalele preparate ale bucatariei italiene, hribul este intre preferintele culinare ale italienilor .
Programul targului national al hribului de la Albareto, 2016
Cele 3 zile al Targului hribului de la Albareto au un program foarte amplu si variat : conferinte tematice, mostre fotografice, degustari, show cooking, activitati de recreere pentru copii, serate dansante .
Deschiderea evenimentului are loc vineri 9 septembrie , la orele 18.00, standurile gastronomice fiind deja operative. Cum italienii au facut o traditie din a lua aperitivul, nu poate lipsi momentul aperitivului , la 18.30, cu preparate pe baza de hribi si degustare de vinuri.Tot vineri are loc conferinta «Albareto intalneste Alba – 15 ani», Alba fiind prin excelenta zona de recolta a trufelor.
Restaurant Pavilionului, prin chef Cristian Broglia propune un menu special, pe baza de hribi si …trufe. Seara se va inchide cu un spectacol de musica live : Gatti matti si Dj Casta.
Cea de-a doua zi a Targului hribului dela Albareto, incepe la orele 9.00 cu deschiderea standurilor gastronomice si piata locala.
Conventia «Intre natura si cultura – parcurs istoric» este organizata de Arhiva de Stat din Parma si Academia de arte frumoase si peisagistica, din Parma si Piacenza.
La Palafungo este prezentata mostra fotografica «Parfumul padurii». Tot la Palafungo, va fi tinuta conferinta « Minunatii ale naturii- curiozitati despre ciuperci », de catre Nicolo Oppicelli.
Serata include un curs de bucatarie macrobiotica , precum si o mostra micologica . Evident un bis al orei aperitivului este garantat. Va avea loc de asemenea un show cooking, in care va fi preparata o reteta de Ardei umpluti cu couscous cu hribi si speck.
La orele 18.30, la Palafungo va fi acordat premiul « Hribul de aur » .
Restaurantul Comitatului organizatoric isi asteapta consumatorii cu un menu extravagant pe baza de hribi : gustari pe baza de hribi, Pizza cu hribi si branza Taleggio,Tagliatelle cu hribi, Risotto cu hribi, Polenta cu hribi, Sufleu de hribi, Strudel de hribi .
Serata de sambata se va incheia cu un spectacol muzical : 90 to dance generation, cu Taro Taro Story .
Cea de a 3-a zi a targului prevede la deschidere o slujba religioasa, fiind o zi de duminica. Demonstratia culinara a zilei prezinta retetele de Foccacia cu hribi si Strudel cu hribi . Copiii sunt asteptati in arii special organizate : Fungo Park , un show culinar fiind totodata organizat duminica , 11 septembrie , special pentru copii .
Un spectacol de magie intampina spectatorii mici si mari : Magic Albert.
De asemenea sunt prezentate utilaje agricole si meserii cu traditie , precum seceratul de grau, interesul fiind maxim pentru modul in care se face agricultura la km 0.
In Piata A. Moro va fi sustinuta conventia «Intre privat si public- Intalnirea dintre enogastronomie si teritoriu».
Momentul Aperitivului este asteptat la Palafungo, acolo unde va avea loc si premierea concursului de fotografie : Parfumul padurii.
Seara de duminica se va incheia in ritmul dansului, in compania orchestrei Paolo Bertoli.
Tot duminica seara se va incheia acest targ dedicat naturii ,
Targul national al hribului , Albareto ,2016.
Parma – punct de referinta in gastronomia italiana
Orasul Parma este fara indoiala un punct de referinta in gastronomia italiana, doar daca ne gandim la Prosciutto de Parma, la cunoscutul parmezan Reggiano sau Hribii de Borgotaro . Parma sarbatoreste anul acesta 2200 de ani de la constituire. Recent , Orasul Parma a fost inclus in Patrimoniul Unesco tocmai pentru gastronomia sa si valorile teritoriului promovate in mod constant si sustinute in randul tinerei generatii . Parma este supranominata «orasul creativitatii gastronomice» . La Parma a fost infiintata Academia Barilla, acolo unde traditia culinara italiana este la ea acasa, traditie ce priveste catre viitor si modernitate.
Orice turist va gasi aici foarte mult din «gustul Italiei », de la parmezan, la cappelletti , la vinuri sau salamuri si prosciutto .
Orasul este presarat de boteghe si restaurante tipice : Salumeria Garibaldi, Casa branzeturilor, I tre sochiett etc. Cine doreste sa guste o bucatarie italiana rafinata poate poposi la Borgo 20, un bistrot contemporan.
Itinerariul gustului cuprinde numeroase muzee cu specific gastronomic, precum cele din circuitul Castelul Ducatului de Parma sau Castelul Ducatului de Piacenza.
Muzeul Prosciutto de Parma este situat la Langhirano .
Labirintul Masone din Fontanellato, parte a circuitului ducatului de Parma este cel mai mare labirint din lume si din Italia. Este vorba de o suprafata de 7 ha , pe care sunt cultivate mii de specii de bambus . Aici se organizeaza expozitii de arta, aici se afla o vasta biblioteca , o capela, o scoala si o arhiva a editurii designerului Ricci. Se poate parcurge un labirint de strazi inguste, intr-un mediu rural, autentic.
Daca v-am oferit suficiente indicii incat sa va trezim curiozitatea , cu siguranta veti vizita si «degusta» Parma !
Un targ ca cel prezentat in acest articol ar fi o ocazie excelenta de turism enogastronomic , intr-un sezon in care culorile si parfumul toamnei cuceresc !
Farfalle cu pesto de vinete
Stiati ca se poate prepara un sos pesto delicios din vinete ?
Se pare ca reteta are origini siciliane, sosul Pesto de vinete fiind ideal si pentru gustari sau bruschete. E intotdeauna o placere sa gatim cu legume de sezon, din care se pot varia diverse retete. Va propunem o reteta usoara de vara, vinetele fiind acum de sezon, o reteta noua, mai putin cunoscuta insa : Farfalle cu pesto de vinete.
Cand ne gandim la retete italiene pe baza de vinete, evident ne gandim la Parmigiana de vinete . O alta reteta faimoasa este cea de Vinete umplute cu Spaghetti alla Norma. Vinetele umplute si gratinate la cuptor, vegetariene sau cu carne, sunt un preparat foarte gustos si rafinat.
Sosul Pesto de vinete nu va dezamagi , fiind un condiment pentru paste optim, lejer si gustos . Am ales o reteta cu paste scurte, dar foarte bine sunt recomandate si pastele lungi, precum spaghete.
Se pot crea variante diverse, inlocuind migdalele cu alte fructe oleaginoase sau putem opta pentru un pesto rosu de vinete.
Astfel , gustul, de fiecare data nou, va fi dat de ingredientul-surpriza.
Reteta noastra prevede migdale, care la nevoie se pot inlocui cu nucile. De asemenea avem nevoie de menta si busuioc proaspete, dar daca e necesar le putem inlocui cu condimente uscate. Evident, nu trebuie sa lipseasca parmezanul si uleiul de masline.
Ingrediente
Vinete 2
Busuioc 15 frunzuite
Menta 10 frunzulite
Parmezan 30g
Migdale 30 g
Ulei de masline
Sare
Paste farfalle 320g
Ardei iute macinat
Rosii cherry 100 g
Dupa ce au fost coapte si curatate in prealabil, vinetele se mixeaza cu migdalele, busuiocul, menta, sarea, ardeiul iute , parmezanul si uleiul de masline, atat cat sa obtinem un sos fluid.
Dupa preferinte , vinetele pot fi preparate la gratar sau fierte la abur, pentru o varianta light, usor digeribila.
Rosiile se taie in doua, se calesc in ulei de masline cu busuioc.
Separat , ne ramane doar sa fierbem pastele Farfalle, in apa cu sare. Se scurg pastele si se condimenteaza cu sosul pesto de vinete deja pregatit. Se adauga rosiile pentru completarea preparatului, amestecand usor la foc mic, pentru amalgamarea gusturilor.
Cu un preparat atat de apetisant si aromat, vom avea o cina interesanta !
Pofta buna!
Sarbatoarea anuala a delicateselor pescaresti de la Chioggia
Anul acesta , Sarbatoarea delicateselor pescaresti de la Chioggia ajunge la cea de-a 79-a editie . An de an, Chioggia isi intampina turistii cu aceasta sarbatoarea gastronomica. Intre 8 si 17 iulie 2016, cei mai norocosi turisti aflati in zona nu vor pierde ocazia unei incursiuni in bucataria tipica de la Chioggia, situata in proximitatea Venetiei. De fapt este un oras recunoscut pentru portul sau, pentru traditia culinara, pentru palatele si canalele asemanatoare celor din Venetia. Acest eveniment este dedicat savorilor marine, traditiilor pescaresti locale , transformand orasul intr-un imens restaurant cu vedere la mare. Promovarea traditiei culinare din Chioggia, dar si cunoasterea produselor tipice sunt cateva din obiectivele acestei manifestari ce are loc an de an. Vor fi amplasate 7 standuri gastronomice , ce pun in evidenta specificul marinaresc al orasului si care vor fi functionale in fiecare seara. Fiecare stand va propune un menu complet de la gustare la desert, la preturi extrem de competitive.
Din gama gustarilor sunt de mentionat Boboli de vida : melci umpluti cu patrunjel , Granseole : pulpa de crab condimentata cu ulei, lamaie si ierburi, Sardele salate : Sardine sau ansoa sarate, Bibarasse in cassopipa : Scoici cu sos de ceapa,Capesante al forno : Moluste la cuptor.
Specialitatile pescaresti de felul I , preparate cu acest prilej sunt : Broeto : bucati de peste si moluste pregatite in sos de ulei, ceapa si otet, Bigoli in salsa : Spagheti cu sos de ceapa, usturoi , patrunjel, ulei de masline si ansoa, Risoto de sepe : Risotto cu sepie, Spagheti co le bibarasse : spaghete cu scoici, Risoto a la pescatora : faimosul Risotto cu fructe de mare, Risoto a la ciosota : Risotto cu diverse tipuri de peste fiert sau prajit, condimentat cu usturoi, vin alb si parmezan.
Delicatesele de felul II sunt la fel de apetisante : Bisato in tecia : Anguila in sos de rosii si vin alb, Sepe nere : Sepie fiarta ,condimentata cu ceapa, usturoi, vin alb si patrunjel, Sardele in saore : Sardine prajite, in sos de ceapa si otet, Risi e vuovi : Icre de sepie fierte si condimentate cu ulei si otet, Sepe in umido : Sepie in sos de rosii , Pesse rosto incovercia : diferite tipuri de peste la gratar, reincalzite intr-un vas cu ulei, otet, usturoi si vin alb.
Ca acompaniament de legume, cel mai cunoscut produs tipic este salata rosie Radicchio, care poate fi servita cruda , dar si la gratar sau prajita.
Pe langa aceste specialitati vor fi preparate si clasicele gratare de peste sau mix de peste prajit, Paccheri cu crab, Spaghete cu fructe de mare etc.
Toate ingredientele sunt garantate calitativ, sunt de productie locala, proaspete si savuroase.
Meniul este completat de painea tipica, Bossola, tip de paine , in forma de inel sau de covrig daca vrem, de productie locala.
Dintre deserturile tipice putem mentiona : Sugoli : Budinca de struguri negri , Smegiassa : Focaccia obtinuta dintr-un amestec de miere neagra, dovleac , faina, seminte de pin, zahar si stafide.
Sa nu uitam ca zona mentionata are si un potential enologic remarcabil, alegerea unui vin pe masura unei mese delicioase de peste si fructe de mare nu ar trebui sa fie un detaliu de ignorat.
Aceste denumiri , chiar daca sunt greu de retinut, fiind in dialectul local, sunt elocvente.
Sarbatoarea de la Chiogia propune nu doar o degustare fantastica , dar si spectacole, organizate in fiecare seara, de la orele 21.30 . Corso del popolo, Piazza Vigo, Porta Garibaldi devin o scena in aer liber pentru spectacole teatrale, concerte live si cabaret.
Timp de 10 zile Chioggia isi rasfata oaspetii , intr-un cadru natural ideal pentru relaxare : laguna venetiana .
O vacanta insorita si savuroasa sa aveti !
Caserecce cu somon si crema de trufe
Caserecce sunt un tip de pasta care se combina perfect atat cu sosuri de carne, de ciuperci, cat si cu sosuri de peste . Aceasta este o reteta de mare finete, intrucat trufele albe au un gust foarte delicat , care se potriveste de minune cu somonul. De incercat, categoric ! Putem obtine un preparat mai putin obisnuit, dar de o savoare si de o calitate impecabile. Respectând cantitatile si ingredientele cerute, devine o reteta foarte simpla si de efect.
Ingrediente pentru 4 portii
300 g paste caserecce
1 ceapa mica
100 ml smantana
150g somon afumat
1 crema de trufe si somon
piper
sare
ulei de masline
Mod de preparare
Se caleste ceapa in ulei de masline, cu un adaos de apa , in asa fel incat sa nu se “prajeasca”. Când ceapa este calita se adauga somonul taiat bucati mici. Se amesteca pentru cateva minute , dupa care se adauga smantana, lasand totul la foc mic. Cand s-au amalgamat bine gusturile se adauga un borcanel de crema de trufe si somon, obtinand astfel sosul nostru pentru paste.
Separat se fierb pastele caserecce, timp de 8- 10 minute, in functie de calitatea de paste, in apa abundenta in care s-a adaugat sare. Dupa fierbere, se scurg pastele si se amesteca cu sosul preparat anterior, adaugand un pic de apa de la fiertul pastelor, pentru a nu rezulta un sos foarte scazut. Pentru a completa gustul se presara putin piper. Se lasa 2 minute la foc mic, amestecând continuu si pastele noastre sunt deja gata de consumat .
Pofta buna !
Daca intampinati dificultati in procurarea ingredientelor mai sus mentionate, apelati cu incredere la site-ul nostru : http://www.italianshops.ro !
Risotto cu capsuni
Iubitorii de risotto au incercat cu siguranta diferite combinatii de orez si legume . Poate mai putin cunoscuta, dar extraordinar de gustoasa este reteta pe care o propunem :
Risotto cu capsuni. Pare neobisnuit , fructele sunt in general optiunea pentru desert, dar bucataria italiana moderna fructifica intrutotul , ca sa folosim un termen foarte similar cu ” fructe” , calitatile gustative ale capsunilor si ale orezului, calitati exaltate de un ingredient surpriza : Prosecco sau sampanie ! Este o reteta chiar usor de preparat, oferind in final maxima satisfactie papilelor noastre gustative. Evident, este nevoie de ingrediente de calitate, de orez specific pentru risotto, intrucat orezul poate fi optim pentru salate, risotto, supe de legume sau pilaf, in functie de varietatea de orez .
Pentru elucidarea misterului acestui preparat delicios, ne vom apleca asupra sfaturilor unui ” Chef” : Davide Botta, chef la restaurantul L’Artigliere, din Verona, un restaurant specializat in risotto, pentru ca este amplasat in apropierea unei mori de orez , ce dateaza din 1612.
Primul sfat este calirea orezului simplu, fara nici un condiment, pana cand boabele de orez devin albe . Abia atunci se poate adauga condimentul.
De asemenea, supa de legume trebuie sa fie limpede, fara o fiertura indelungata a legumelor, odata ce sunt fierte, ele trebuie scoase din supa, pentru a nu se pierde gustul si aroma legumelor.
In general , se foloseste ceapa calita in ulei de masline ( “soffrito” ), care trebuie taiata foarte marunt si trebuie calita in foarte putin condiment. Pentru un risotto optim , acest “soffritto” trebuie preparat aparte. In general se adauga inainte de a adauga supa.
Atunci cand adaugam vin alb sau Prosecco, in cazul nostru, acesta trebuie sa fie rece, de la frigider. In acest fel se blocheaza coacerea orezului si se favorizeaza eliberarea amidonului din orez.
In functie de reteta pe care dorim sa o preparam,
de ingredientul-cheie adica, avem nevoie sa obtinem un preparat in care gustul acestui ingredient-cheie sa fie unul decis, puternic, proaspat. Pentru asta trebuie sa mixam sparanghelul sau capsunile, sau orice alta leguma de sezon ideala pentru risotto. Efectul este unul neasteptat, pentru ca amplifica gustul.
De asemenea, Chef Davide Botta recomanda folosirea unui tel pentru a mesteca in risotto : in acest fel amidonul rezultat se emulsioneaza perfect, rezultand o cremozitate perfecta .
O alta recomandare a sa , destul de recenta am zice, este ca adaugarea untului sa se faca in timpul coacerii si nu la final, in acest mod fiind mai digerabil si mai gustos.
Servirea se face in farfurii adanci, risotto fiind un preparat de felul I.
Venind de la un expert in materie , aceste sfaturi sunt “de aur”, urmati-le si veti deveni ” experti in risotto”!
Sa prezentam mai pe larg reteta noastra : Risotto cu capsuni.
Ingrediente pentru 4 persoane
400 g orez pentru risotto
400 g de capsuni
200 ml prosecco sau sampanie
1,2 l de supa de legume
ulei extravirgin de masline
parmezan
unt
crema de otet balsamic
Mod de preparare
Se spala capsunile, pastrand 2-3 capsuni pentru decorarea preparatului. Jumatate din capsuni se mixeaza , iar cealalta jumatate se taie bucati.
Se prepara o supa limpede de legume, care se fierb 10 minute, dupa care se scot din supa.
Se caleste orezul intr-o tigaie antiaderenta , de masura adecvata. Cand boabele de orez devin albe se adauga prosecco si se lasa sa se evaporeze. Se adauga apoi uleiul extravirgin de masline, putina supa si capsunile mixate . Se fierbe risotto , amestecand din cand in cand si adaugand supa , daca este necesar. Se adauga in timpul coacerii putin unt.
Atunci cand risotto este aproape gata, se adauga capsunile taiate bucati si apoi parmezanul . Se potriveste de sare, adaugand doar daca mai este nevoie putina sare roz de Himalaya.
Risotto de capsuni se serveste cald, decorat cu crema de otet balsamic
si cu capsunile intregi pastrate initial.
Nu uitati ca : ” Pofta vine mancand ” , cu alte cuvinte degustand acest preparat descoperim cat de delicioasa este combinatia de orez si capsuni. Intr-un timp foarte scurt putem obtine un preparat de efect !
Un risotto special am spune, in care predomina parfumul de capsuni, in care gustul dulce este foarte delicat si vine in contrast cu orezul fiert ” al dente”, dar si cu gustul dulce- acrisor lasat de prosecco. Un melanj perfect de savoare , culoare si arome !
Site-ul nostru va pune la dispozitie o mare parte din ingredientele pentru cel mai gustos risotto : orez, ulei de masline, parmezan, sare ros de Himalaya. Veti gasi si preparate pentru risotto in diverse combinatii de legume sau condimente : ciuperci, urzici, dovlecei, sofran, lamaie : http://www.italianshops.ro/produse-gourmet/orez.html.
Linguine lamaie si piper cu ton
Am introdus recent o noua categorie pe site-ul nostru www.italianshops.ro : Produse Gourmet. O categorie dedicata produselor alimentare italiene de inalta calitate, provenite din munca unor intreprinderi individuale sau societati agricole italiene, care respecta intru totul traditiile si retele culinare, utilizand cele mai calitative materii prime. Putem afirma chiar latura biologica a acestor produse, insa preferam sa ne adresam in primul rand consumatorilor gourmet, celor ce le place sa manance sanatos, sofisticat si bine.
Vom incerca a prezenta pe acest blog finalitatea acestor produse prin cateva retete, autentice, probate de noi insasi, combinand aceste produse goumet intre ele, dar si cu alte produse alimentare ce fac obiectul de activitate in magazinul nostru.
Pentru inceput am optat pentru Linguine din grau dur, cu germeni de grau, cu lamaie si piper combinate cu ton. De altfel este una din cele 2 retete recomandate de producator pe ambalaj. Incercati-o , mai ales daca doriti sa va surpindeti oaspetii la masa.
Am folosit pulpa de rosii de la Mutti(200g), ulei de masline extravirgin Dante, si ton decongelat, insa se poate opta foarte bine si pentru tonul in ulei. Noi, recomandam File de ton de la Rio mare in ambalaj de sticla la 180g.
Modul de preparare e foarte simplu: se taie tonul fășii mici, se adauga in uleiul incins , in care in prealabil am pus 2 catei intregi de usturoi. Am adaugat jumatete de pahar de vin alb, sec. Imediat ce vinul s-a evaporat , am adaugat pulpa de rosii, completand cu sare dupa gust. Sosul rezultat e destul de modest, dar delicios.
Pastele se fierb in apa abundenta in care s-a adaugat mai intai sare. Fierb cam in 6-7 minute, rezultând ”al dente”. Le amestecam cu sosul in tigaie. Noua ne place sa le calim cateva minute, adaugand inca putin ulei de masline . Si iata rezultatul:
Pofta buna!
Food by Foot 2016 – O drumetie cu gust
Anul 2016 este , in Italia, „Anul dedicat drumetiilor” , de aceea ne-am gandit sa prezentam o manifestare inedita : „Food by Foot”, care se desfasoara intre 2 si 10 iunie, cu prilejul Zilei Republicii, ziua in care incepe aventura. Este o drumetie gastronomica aparte, in care se vor parcurge 225 de km pe jos, de la Milano, la Genova. Se vor traversa 3 regiuni, si anume Lombardia, Piemonte si Liguria, se va descoperi cu ocazia fiecarei opriri specificul gastronomic al zonei, se vor parcurge itinerarii cat mai naturale si departe de haosul marilor orase. Fiecare zi a drumetiei este incheiata cu un premiu pentru truda si cu o cina in care se degusta preparatul tipic al zonei, ce poate fi servit intr-un restaurant de renume sau , la fel de bine , intr-un loc simplu si traditional, cu singura conditie ca preparatele sa fie de excelenta calitate si sa respecte intru totul traditia gastronomica locala .
Cu siguranta , initiatorii acestui eveniment au tinut sa remarce ca a urma un itinerariu gastronomic inseamna a parcurge efectiv in timp si spatiu o anume distanta, dar si a intalni o seama de persoane, de gusturi, de subtilitati gastronomice. Un voiaj al simturilor, asadar,o incursiune in enogastronomie la km 0. Se merita sa acordam atentia cuvenita conceptului de „slow food” , care pune pe prim plan „naturaletea” a ceea ce consumam si biodiversitatea.
E de considerat ca destul de dificila , dar si plina de satisfactii , o asemenea drumetie care prevede parcurgerea atat a drumurilor asfaltate, cat si a drumurilor forestiere sau a zonelor de altitudine (1600 de m – Antolla) . E necesar echipamentul complet, dar si spiritul de a descoperi peisaje inedite, locuri noi, oameni noi.
Food by Foot 2016 propune un parcurs impresionant, de cca 20 de km zilnic, in care dorinta de a cunoaste si explora noutati ,chiar si pentru cei experimentati, nu poate sa lipseasca.
Drumetia de la Milano , la Genova prevede urmatorul itinerariu :
2 /06 Plecare de la Milano – Podul Darsena
Certosa di Pavia – Popas
- Popas si cina la Antica Locanda al Vecchio Mulino
- Degustare preparat tipic : Ficat de gasca
Santa Giuletta – Popas
- Popas si cina la Agroturismul Corte Montini
- Degustare preparat tipic : Tagliatelle alla Santa Giuletta
Scagni – Popas
- Popas si cina la Casa di Paglia
- Degustare preparat tipic : Malfatti
Varzi – Popas
- Popas si cina la Agroturismul Ca` de Figo
- Degustare preparat tipic : Salamuri de Varzi
Piani di Lesima – Popas
˙ Popas si cina la Brallo di Pergola
- Degustare preparat tipic : Branzeturi de productie locala
Fascia – Popas
- Popas si cina la Casa del Romano
- Degustare preparat tipic : Tagliatelle cu ciuperci
Torriglia – Popas
- Popas si cina la Torriglia Fra- Se
- Degustare preparat tipic : Pansoti cu sos de nuci
Montoggio – Popas
- Popas si cina la Agroturismul Dearca
- Degustare preparat tipic : Ricotta
10/06 Genova – Sosire in Porto Antico
– Pranz la Eataly , Porto Antico .
Se poate considera o initiativa extrem de interesanta si de curajoasa , cea promovata de sustinatorii Food by Foot , venind in spijinul doritorilor de sport si gastronomie de calitate. O putem vedea ca pe o punte intre consumatori si producatori de Made in Italy la km 0 , acolo unde sa servesti o cina inseamna sa intalnesti de fapt „inima” unui teritoriu , sa gusti din cele mai deosebite preparate sau produse locale. E nevoie de timp , de energie, de spirit de aventura, de pasiunea gustului adevarat al bucatariei italiene. Fara indoiala ca efortul merita, dar alternativa pentru cei care nu pot participa este tocmai voiajul nostru „ virtual”, de la Milano la Genova, in fotografii si cuvinte !
Sosurile Barilla completeaza istoria pastelor italiene
Tuturor ne plac pastele, mai ales cele de la Barilla, celebra marca italiana, care isi pastreaza gustul fin, aspectul si textura, chiar si dupa fierbere. Daca in articolul trecut vorbeam despre istoria pastelor italiene Barilla, astazi vom dedica ragaz celor mai bune sosuri pentru paste italiene, care desavarsesc orice reteta facuta acasa si incanta toti oaspetii adunati laolalta.
Despre sosurile Barilla
In primul rand, fiind un produs italian cu renume international, Barilla isi pune creativitate in a crea gusturi savuroase si incofundabile, folosind doar ingrediente simple si naturale si foarte multa dragoste. Fata de alte sosuri pentru paste, cele de la Barilla sunt garantia unei arome unice, absolut naturale, fara conservanti sau aditivi adaugati. Iar gama larga de sosuri italiene fac din orice reteta de paste un rasfat al papilelor gustative, stimuland apetitul intregii familii.
Sosurile Barilla au luat nastere din dragostea pentru paste, de acum 100 de ani, pentru a face pregatirea lor mai usoara, cu rezultate cu adevarat aromate si gustoase. Fiecare dintre retetele de sosuri Barilla a fost gandita pentru a pune in valoare orice sortiment de paste, de la cele traditionale, pana la combinatii mai neobisnuite.
Sosurile Barilla sunt disponibile intr-o gama variata de sortimente, printre care:
– Amatriciana – este un sos de rosii bogat, preparat cu grija si fara adaos de conservanti, pentru a fi turnat direct pe pastele scurse de apa, combinandu-se perfect cu sortimentul de paste Bucatini de la Barilla.
– Base per Bolognese – contine rosii coapte natural si diferite sortimente de legume si condimente precum: ceapa, morcovi, usturoi si busuioc. Este unul dintre cele mai indragite sosuri italiene de la Barilla, ce poate fi adaugat peste o larga varietate de paste.
– Basilico – este realizat din rosii dulci Datterini, cultivate pe campurile italiene, si basilico (busuioc) parfumat. Este cel mai bun sos care invaluie in aroma sa cam toate sortimentele de paste, indiferent de ocazie: cina, pranz, brunch-uri etc.
– Sos Barilla Napoletana – asa cum spune si denumirea, evoca gustul napoletanilor pentru dulceata cepei, pentru rosiile bine coapte, apetisantul gust de usturoi, parfumul timului si al patrunjelului si uleiul de masline. Pentru a intensifica aroma sosului Napoletana, se mai pot adauga smantana sau file de ansoa. Este un tip de sos italian ce s-a nascut acum 100 de ani si se potriveste de minune cu sortimentele de paste Barilla atat de diversificate.
– Sosul Barilla Pesto alla Calabrese – un sos ce arde ca o pasiune pentru pastele bine pregatite, cu o aroma intensa de rosii si ardei de diferite culori, a carui savoare o poti imbogati prin adaugarea catorva cubulete de mozzarella.
– Barilla Pesto alla Genovese – busuiocul proaspat si parfumat se adauga aromei autentice de Pecorino Romano, reiesind un sos gata sa fie adaugat in retete de paste italiene al dente.
– Sos italian Barilla Ragù alla Bolognese – contine carne de cea mai buna calitate, provenita dintr-un lant de aprovizionare atent controlat, realizat cu rabdare, dragoste si fara conservanti. Pentru a-si elibera aroma intensa, se gateste cu Tagliatelle cu ou.
– Sos italian Barilla Ricotta – fulgii de branza ricottta si rosiile taiate bucatele sunt in perfecta armonie pentru a intensifica gustul pastelor. Cel mai bine se potriveste cu pastele Barilla Mezze Penne.
– Sos Arrabbiata – ardeiul picant incalzeste rosiile dulci Datterini, cultivate special pentru sosurile Barilla. Este realizat fara conservanti sau coloranti artificiali, ce invaluie pastele intr-o reteta unica si delicioasa.
– Sos Barilla Olive – maslinele negre si verzi sunt calite cu capere, ceapa si vin alb, impreuna cu rosiile taiate cubulete. Acest sos italian de la Barilla poate fi consumat cu orice sortiment de paste.
Asadar, acum stii care sunt sortimentele de sosuri italiene care au facut istorie in lumea intreaga, alaturi de celebrele paste Barilla. Alege-l pe cel pe care il preferi si creaza cea mai buna reteta de paste care sa atraga toti oaspetii la masa. Pofta buna!
Gustul Italiei la Targul Enogastronomic de la Gorgonzola
In 18 – 19 mai 2016 are loc la Gorgonzola, o localitate din provincia de Milano,
Targul enogastronomic – Gustul Italiei, ce se va desfasura in Piazza della Repubblica, intre orele 10.00 – 20.00. Acest eveniment cu frecventa anuala, este organizat de Pro Loco Gorgonzola si Lions Club International, aducand impreuna producatori si consumatori de produse tipice italiene . Oaspete de onoare in acest an este Regiunea Abbruzzo, cu frigarui de trufe, branzeturi tipice , confetti de Sulmona, lichior cu sofran etc.
Vizitatorii au ocazia sa deguste pizza, foccacce si alte gustari calde. Pro Loco Gorgonzola ofera self service cu preparate traditionale din Lombardia.
Un Mega Risotto cu Barbera , vin tipic din Piemont, va fi preparat de catre Lido Baggiani, chef la restaurantul “ Bucataria lui Lido”, din Torino. Din menu nu poate sa lipseasca desertul, care are scopul de a redescoperi “retetele bunicii”, precum si o apetisanta salata de fructe.
Enologia este reprezentata de o larga oferta de vinuri italiene : Barbera de Piemont, Dolcetto, Montepulciano d’Abruzzo, Trebbiano d’Abbruzzo, Grignolino, Valpolicella, Chianti, Piave, Bardolino, etc.
Ca noutate absoluta, in acest an se organizeaza “ Seara gustului “ , o serata de petrecut cu amicii, in compania muzicii si a celor mai diverse preparate gastronomice.
Gorgonzola – o localitate cu renume
Cea mai “apetisanta” localitate italiana, Gorgonzola, se afla in Provincia de Milano, Regiunea Lombardia, situata in partea nord- occidentala, intre Alpi si Campia Padului. Aceasta da numele branzei omonime, Gorgonzola, o varietate italiana de branza cu mucegai, preparata din lapte de vaca, cheag si sare, la care se adauga o cultura de mucegai, care ii da culoarea albastra- verzuie.
Aceasta localitate a devenit din intamplare un centru de producere de branzeturi, datorita cantitatii mari de lapte recoltata intr-un sezon nici cald , nici rece, care necesita o prelucrare rapida si obtinerea unor branzeturi de stagionatura redusa. Gorgonzola face parte din gama branzeturilor de tip
“ Stracchino” , de fermentatie moale, obtinute din lapte de vaca nedegresat, de preferat crud. Numele vine din dialectul lombard, “ stracch” , insemnand “ obosit”. Alte branzeturi din aceeiasi gama sunt :
“ Robiola”, “ Taleggio”, “Crescenza”. Fara indoiala, Gorgonzola este considerata una din cele mai bune sortimente de branza albastra din lume. Exista 2 tipuri de Gorgonzola , Gorgonzola dulce, mai alba si cu un miros mai fin , care se potriveste foarte bine in retetele de aperitive sau desert, servita pe biscuiti crocanti sau pe paine. Exista si Gorgonzola iute , mai galbena, cu o aroma mai pregnanta si o textura mai sfaramicioasa. Este o combinatie foarte buna pentru salate si in diverse mancaruri al caror gust este imbogatit de textura si de aroma branzei.
Gorgonzola poate fi folosita in Risotto, cu paste scurte, ca topping pentru pizza, in deserturi alaturi de fructe, ca umplutura pentru pui , etc.
Recomandam cateva retete pe baza de Gorgonzola : Bruschete cu Gorgonzola si miere, Muschi de vita cu sos Gorgonzola, Fusilli cu sparanghel si Gorgonzola, Piept de pui cu sos de Gorgonzola, Risotto cu Gorgonzola, pere si nuci.
Produse tipice si gastronomie lombarda
Lombardia este una din cele 20 de regiuni italiene, cu capitala la Milano . Orasele care fac parte din aceasta regiune sunt destinatii turistice importanrte : Milano, Como, Varese, Cremona, Bergamo, Brianza,etc. De un farmec particular sunt lacurile : Lacul Garda, Lacul Como, Lacul Maggiore, Lacul Iseo.
Lombardia, alaturi de Emilia Romagna , este regiunea care a obtinut recunoasterea celui mai mare numar de produse tipice de origine controlata : este vorba despre 9 salamuri, 9 branzeturi, 2 uleiuri de masline si un produs ortofruticol, si anume perele mantovane.
In zona lacurilor se produc 2 optime uleiuri extravirgine de masline : Laghi Lombardi DOP si Garda DOP.
Intre branzeturi se remarca , chiar daca este mai putin cunoscut, Bitto, o branza produsa din lapte de vaca si lapte de capra, asociata cu un alt produs tipic in Lombardia : Pizzoccheri, un tip de pasta obtinuta din faina de hrisca. Trebuie sa mentionam si Taleggio, Grana Padano, Gorgonzola, Provolone Valpadana, Quartirolo Lombardo.
Ca produse de salumerie mentionam Bresaola de Valtellina, Cottecchino, Mortadella de Bologna, Salam Brianza, porchetta.
Numeroase produse agro-alimentare sunt expuse la acest targ : pere mantovane, visine de Uschione, cedru de Garda, mere de Valtellina, sparanghel de Cilavegna, faina de hrisca , orez, secara,etc
Din gastronomia lombarda, cele mai cunoscute preparate sunt Risotto alla milanese, Gnocchi de dovleac, Pizzoccheri de Valtellina, Tortelli de dovleac, Crochete cu anghinare si cartofi, Polenta neagra – cu o parte faina de hrisca si o parte faina de porumb, Cotlet milanez, Risotto Certosina. Nu pot fi pierdute din vedere cateva produse dolciarie : Amaretti de Gallarate, Baci de Cremona, Mostarda de Mantova, Torrone de Cremona, Tarta cu migdale.
Fiecare targ enogastronomic este unic in sine pentru ca iti ofera ocazia de a face o incursiune in cultura gastronomica si traditia unei regiuni sau unui teritoriu , care isi etaleaza cu aceasta ocazie roadele .
Degustarile de preparate specifice sunt o ocazie de a cunoaste cat mai multe despre ceea ce defineste traditia gastronomica italiana, totul intr-o atmosfera de relaxare si de ce nu, veselie.
RIOMARE, o conserva cu istorie
Pestele este o componenta foarte importanta in alimentatia zilnica sanatoasa, fiind bogat in substante benefice pentru organism, dar mai ales pentru creier.
Pentru ca este importanta calitatea pestelui folosit, Riomare, un produs italian cu renume in intreaga lume, are grija sa respecte toate standardele de calitate si siguranta. Pentru a te bucura de beneficii maxime, nu te mai uita la pret si alege calitatea. Un produs de calitate este putin mai scump decat unul obisnuit, insa beneficiile sunt net superioare.
De ce sa alegi Riomare in alimentatia ta
In primul rand, pentru ca Riomare alege cel mai bun peste pentru o aroma si savoare net superioare. Cel mai cunoscut este Riomare in ulei de masline, de cea mai buna calitate, obtinut prin presare la rece, urmat de sortimentele de Riomare de ton sau somon cu legume.
Cei de la Riomare au grija sa aleaga doar cel mai bun peste, din zone de mare nepoluate, pentru a garanta cele mai inalte niveluri de calitate. Practic, Riomare foloseste urmatoarele sortimente de peste: ton, macrou, sardine si somon, pe care le conserva in ulei de masline pur, cu un varf de sare de mare, fara alti conservanti sau arome artificiale.
Ingredientele principale din conservele Riomare
Pestele este vedeta conservei, urmat de uleiul de masline, in ceea ce priveste conservele Riomare original.
Tonul care ajunge pe mesele a milioane de oameni are o istorie aparte, de la origini si pana la conserva de pe rafturile marilor magazine. Riomare “nu pierde din vedere” tonul, de cand este pescuit, pana la prelucrare, conservare si sterilizare. Asta pentru ca tu sa te bucuri de cea mai buna calitate.
Uimitor sau nu, la Riomare, tonul calatoreste cu nume propriu, prenume, adresa, fix ca in buletin: marea din care provine, nava pe care a fost transportat, lotul inscris la fabrica de care a apartinut, in ce conserva este pus si in ce bax a fost ambalat.
Iata care sunt speciile de ton folosite de Riomare:
-
Yellowfin – Thunnus albacares – al doilea cel mai popular ton in ce priveste cantitatile pescuite si conservate (circa 25% din totalul anual pescuit de ton). Are cel mai bun gust, o textura delicata, aroma intensa. Se poate consuma, la fel de bine si in stare proaspata. La finalul productiei, carnea are o culoare roz deosebita, este frageda si are un gust placut.
-
Tonul Skipjack (tonul dungat – Euthynnus pelamis): anual, peste 60% din productia de conserve se bazeaza pe acest tip de ton. Carnea este deschisa la culoare si are o aroma placuta de peste.
-
Tonul Longtail (Thunnus tonggol) – provine din zonele de coasta din Malaezia si Vietnam. Carnea lui este aproape alba si are o aroma delicata.
Curatarea tonului, de orice fel este o operatiune manuala la Riomare, mai ales ca pestii au dimensiuni diferite si nicio masina din lume nu ar putea sa ii curete la fel de bine. Pentru cele mai bune rezultate, Riomare foloseste metoda de curatare dubla, care permite eliminarea completa a tesutului subcutanat, acea grasime care se oxideaza si ofera carnii un gust ranced.
Riomare acorda aceeasi grija alegerii si selectarii celorlalte ingrediente, cum ar fi uleiul de masline. Uleiul de masline utilizat in conservele Riomare este de cea mai buna calitate, prelucrat in Italia de catre furnizori de specialitate si atent selectionati. Incolor, limpede si cu un gust delicat, uleiul de masline permite consumatorilor sa aprecieze culoarea reala a tonului, in timp ce ii imbunatateste aroma.
Minerale, vitamine, nutrienti, la superlativ
Conservele Riomare sunt, in primul rand, o mina de proteine. 100 grame de ton in ulei de masline contin 18.5 grame de proteine, atat de necesare pentru cresterea si reconstruirea tesuturilor, prin stimularea procesului de reinnoire celulara.
Bogate in fosfor. Fosforul este unul dintre elementele minerale foarte importante pentru organism si care, impreuna cu calciul, ne ajuta sa ne mentinem oasele si dintii sanatosi si controleaza echilibrul sistemului nervos. 100 grame de ton asigura circa 20% din necesarul zilnic, fiind unul dintre cele mai bogate sortimente de peste bogate in acest mineral.
Vitamine si minerale la superlativ. Tonul este unul dintre cei mai hranitori pesti, dar usor si sanatos, mai ales ca el contine acizi grasi nesaturati si vitamine pretioase precum: B12 si PP. Pestele folosit in conservele Riomare sunt si o sursa de magneziu, iod sau de fosfor, care contribuie semnficativ la aportul de fier.
Plin de Omega 3 si acid docosahexaenoic (DHA). Aceste substante contribuie la protectia impotriva arterosclerozei si a trombozei, au un important efect anti-inflamator, contribuie la reconstructia tesuturilor, precum si la protectia sistemului nervos si a retinei. Consumul regulat de peste are un efect pozitiv si in ceea ce priveste riscul de a dezvolta diabet zaharat de tip 2, contribuie la imbunatatirea starii de spirit si are un rol pozitiv in reducerea riscului de alergii.
Peste care este in conservele Riomare este bogat in fluor, seleniu, iod si fosfor (acesta din urma fiind foarte greu de gasit in alte alimente), de multe ori absente din dietele noastre, care ajuta circulatia sangvina, sustin functiile sistemului muscular si nervos.
Mai mult, conservele Riomare sunt excelente din punct de vedere nutritional si o alternativa pentru cei care nu au timp sau posibilitatea de a gati peste proaspat sau congelat.
Asadar, acum stii de ce Riomare este conserva cu istorie, apreciata de toata lumea pentru gustul unic, inedit, obtinut doar cu ajutorul celui mai bun peste.
Penne italiene, un deliciu in farfurie
Cand ne gandim la bucataria italiana, in minte ne vin, inevitabil, pastele, apreciate in intreaga lume. Daca nu stiai, in Italia se regasesc peste 600 de tipuri de paste, aparitia lor fiind legata mai ales de versatilitatea cu care se pot combina ingredientele. De la diferite salate, budinci la paste servite ca atare, pastele italiene sunt iubite datorita gustului unic si savorii intense, pastrate respectand cu sfintenie retete de sute de ani.
Astazi vom vorbi despre penne italiene, care se prepara foarte repede si fara mult efort, care sigur vor fi apreciate de toti invitatii tai, indiferent de ocazie.
Pennele italiene sunt un sortiment de paste scurte, cu o forma tubulara, al caror nume provine din latinul “penna” si care, in traducere libera, inseamna “pana de scris”. La Italian Shops, pennele italiene sunt disponibile in doua variante – penne lisce (netede la exterior) si penne rigate (cu striatii la exterior).
Datorita striatiilor exterioare si a formei lor tubulare, pennele sunt potrivite pentru sosuri pentru ca le retin. Forma lor este cea care le face potrivite si pentru salate, alaturi de farfalle si fusilli.
Inca de la momentul aparitiei lor, pastele penne sunt destinate combinatiilor culinare creative, cu sosuri si condimente pe care le intrepatrund, oferind o senzatie fascinanta papilelor gustative. Insa pana la a-ti oferi o reteta cu adevarat unica de penne, iti impartasim si cateva secrete ale prepararii pastelor, sa te bucuri de un gust cu adevarat grozav.
Cum obtii paste italiene excelente
Cel mai important pas este fierberea lor, care trebuie sa se faca respectand urmatorii pasi:
-
umpli o oala mare cu apa, iar la fiecare litru de lichid se pun 100 de grame de paste uscate – asa se va evita lipirea lor;
-
adaugi o lingurita de sare pentru fiecare litru de apa, DOAR inainte ca apa sa atinga punctul de fierbere si cu putin timp inainte de adaugare pastelor – intensifica aroma;
-
doar cand apa clocoteste se adauga pastele, iar flacara se reduce la jumatate;
-
se amesteca din cand in cand, pentru a nu se lipi;
-
nu se adauga ulei in apa pentru paste;
-
nu se pun in acceasi oala paste diferite – asa se va evita riscul ca pastele sa se suprafiarba (sa devina foarte moi, pline de apa si sa se rupa);
-
pastele fierbinti se spala cu apa rece doar daca se folosesc in preparate precum salatele.
Reteta de astazi – Paste italiene penne cu pui si ciuperci
Este cea mai buna reteta cand esti pe graba si ai invitati la masa. Iti poti pune si creativitatea la joaca, adaugand condimente si ierburi aromate pentru un gust desavarsit.
Iata de ce ingrediente ai nevoie pentru aceste paste italiene:
-
Piept de pui – 1
-
Cascaval – 300 g
-
Paste penne Barilla – 1 kg
-
Bacon
-
Ceapa
-
4 ciuperci intregi
-
1 ardei gras
-
1 legatura de patrunjel
-
Piper
-
Boia de ardei – dulce sau picanta, dupa preferinta
-
Cimbru
-
Curry
-
Ulei de masline
Timpul de pregatire este de doar 30 de minute, fiind o cantitate suficienta pentru a satisface foamea a 6 persoane.
Iata si cat de simplu se pregateste
Ca sa iti iasa o reteta autentic italiana, ai nevoie de paste italiene de cea mai buna calitate, asa cum sunt cele de la Barilla. Pastele se pun la fiert in apa clocotita cu un varf de sare, cam 10-13 minute.
Cat timp pennele se fierb, se pregateste pieptul de pui. Acesta se spala, se curata de piele si se taie cubulete potrivite.
Sosul se prepara din 2 linguri de ulei de masline cu cimbru, curry, boia, piper si orice alte condimente mai doresti.
Apoi pieptul de pui se scufunda in sos si se lasa la marinat cam 30 de minute.
Intre timp, se mai verifica pastele, invartind in oala pentru ca acestea sa nu se lipeasca.
Se iau ciupercile, ceapa si ardeii, se spala si se taie julien. Dupa ce legumele au fost taiate, se taie si baconul in fasii subtiri.
Apoi, intr-o tigaie inalta, bine incinsa, se adauga ceapa, ciupercile, ardeiul si puiul, impreuna cu condimentele.
Separat, intr-o alta tigaie, se prajeste usor baconul.
Dupa ce s-au facut, se opreste focul si se lasa in tigaie. Pastele se scurg de apa, se spala cu apa calda si se amesteca cu ceapa, puiul, ciupercile si ardeiul calite. Se pregateste o tava yena incapatoare, se adauga amestecul peste care se presara baconul/kaiserul si cascavalul ras.
Se lasa la cuptor la 160-170 grade pana ce cascavalul se topeste.
Si… iata rezultatul!
Pofta buna!
Nutella, crema italiana de ciocolata cu istorie
Cu totii stim borcanul unic de Nutella, care pazeste in peretii grosi de sticla cea mai buna crema italiana de ciocolata, care se vinde anual in peste 75 de tari, in cantitati de peste 250.000 de tone. Nutella este produsa de Ferrero, gigantul italian care are in portofoliu Ferrero Rocher, Raffaello, Pocket Coffee si multe alte dulciuri adorate de oameni din lumea intreaga.
Ingredientele sale de cea mai buna calitate, zaharul si uleiul de palmier, urmate de alune, cacao si lapte degresat, fac din aceasta crema startul ideal al unei zile in care ai nevoie de un maximum de energie pe care numai un mic dejun sanatos ti-l poate da.
Istoria Nutella, cea mai indragita crema italiana de ciocolata tartinabila
Povestea ei incepe in anii ’40, cand cacaoa era rationalizata. Atunci, Pietro Ferrero s-a gandit cum sa foloseasca cel mai bine productia de alune, care juca un rol foarte important in economia piemonteza. Astfel i-a venit o idee unica, care avea sa revolutioneze ciocolata – a amestecat putina cacao cu alune macinate din belsug si a iesit un dulce cu adevarat savuros si cu o consistenta care putea fi intinsa pe paine.
Desi in vremurile acelea lipseau multe alimente, lumea privea spre viitor cu optimism, voia sa manance sanatos, cat sa se sature, sa uite de foamete, sa guste bunataturi. Insa ciocolata era mult prea scumpa pentru a fi la indemana tuturor.
Asta a fost cheia care a stat la baza Nutella. Nutella s-a născut din lipsuri, fantezie pentru obtinerea a ceva bun, care sa poate fi comercializat si gustat de intreaga lume si nopti nedormite in efortul de a obtine cel mai bun rezultat. După ani intregi si zeci de nopti in care Pietro isi trezise sotia ca sa guste din crema, in sfarsit acesta ajunsese la cea mai buna reteta. Ca tocmai inventase crema la care visase. Tocmai de aceea o numise „Super crema”, iar succesul acesteia la nivel local a fost imediat.
In 1963, Michele Ferrero, fiul lui Pietro, a regandit “Super crema” tatalui sau, cu intentia de a o comercializa in Europa. Si compozitia cremei a fost modificata si redenumita in “Nutella” – de la engleza „nut” + desinenta italiana „ella” = Nutella. Primul borcan de “Nutella” a parasit fabrica lui Ferrero din Alba pe 20 aprilie 1964, ce a reprezentat startul care avea sa cucereasca intreaga lume prin gust, savoare si calitate.
In 2012, senatorul francez Yves Daudigny a propus o crestere a taxei pe uleiul de palmier, o lovitura uriasa, mai ales ca este unul dintre principalele ingrediente ale ciocolatei Nutella. Astfel, pretul a crescut de la 100 la 400 de euro, iar aceasta taxa a fost numita de catre media italiana “taxa Nutella”.
Pe 14 mai 2014, serviciul postal guvernamental din Italia a sarbatorit cei 50 de ani de Nutella prin emiterea unui timbru de celebrare. Acesta costa 70 de eurocenti si a fost realizat de Institutul Poligrafic si Monetaria de Stat Italiana. Iata cum arata:
Iar dincolo de aniversarea internationala a ciocolatei, si Nutella are ziua ei, pe 18 mai, in fiecare an.
Nutella, dulcele italian produs in lumea intreaga
Desi Ferrero International, producatorul cremei, isi are sediul in Italia, compania are fabrici in Europa, Rusia, America de Nord si America de Sud.
In Italia, au ramas doua din patru fabrici care produc Nutella – in Alba si in Sant’Angelo dei Lombardi, Campania.
Ciocolata italiana tartinabila Nutella este produsa si in Franta, in Villers-Ecalles, iar pentru Europa de Est si Africa de Sud, produsul este realizat in Varsovia si Manisa.
Pentru piata germana, Nutella este realizata intr-o fabrica la Stadtallendorf, deschisa inca din 1956.
Mai mult, si pe piata din America de Nord, exista foarte multi consumatori, si astfel, Nutella este produsa in Canada, in Brantford, Ontario. Pentru Australia si Noua Zeelanda, productia este realizata in Lithgow, New South Wales, inca de la sfarsitul anilor 1970.
Recent s-a deschis o noua fabrica in San Jose Iturbide, Guanjuato, Mexic.
Daca unele parti ale produsului sunt realizate la nivel local (precum plasticul pentru borcane sau laptele), ingredientele sunt aduse din diferite tari:
– nucile din Turcia
– uleiul de palmier din Malaezia
– pudra de cacao din Nigeria
– zaharul din Brazilia sau Europa
– aroma de vanilie din Franta.
Asadar, acum, cand mananci o felie cu cea mai buna crema de ciocolata italiana tartinabila, stii care este istoria si ce ingrediente sunt folosite pentru obtinerea ei. Pofta buna!
Campionatul mondial de pizza 2016
Aside Posted on Updated on
Putem parea surprinsi ca exista un Campionat Mondial de pizza , si totusi 2016 marcheaza 25 de ani de la primul Campionat Mondial de acest gen , o cifra simbolica care insumeaza traditia si inovatia in materie de arta culinara italiana, pe care fiecare concurent trebuie sa le respecte. Cea mai importanta si mai longeviva competitie culinara , avand ca obiect pizza, un adevarat simbol al bucatariei italiene, se intoarce in 2016 la Parma , find organizata la Palacassa, intre 11- 13 aprilie. Evenimente gastronomice de asemenea amploare au crescut interesul pentru cultura autenticei pizze italiene, peste tot in lume . In competitie intra anul acesta peste 35 de tari , aproape 650 de concurenti si se asteapta 7000 de vizitatori . Un record asadar in ceea ce priveste numarul tarilor participante, dar si al prezentei feminine : peste 50 de femei participante din Italia, Grecia, Elvetia, China, Portugalia, Statele Unite, Croatia etc.
In intreaga arie mediteraneeana sunt prezente variante asemanatoare : „focaccia”- Italia, „coca”- Catalonia, „pita” – Grecia, „pide”- Turcia, „ piadina”- Italia. Din februarie 2010, pizza este oficial recunoscuta ca „ Specialitate Traditionala Garantata”.
Napoli – orasul in care pizza este la ea acasa
Pizza , ca preparat culinar, este indisolubil legata de numele orasului Napoli, acolo unde se pastreaza cu strictete cele mai fine secrete si cele mai importante reguli , fara de care pizza nu poate fi considerata autentica. Cum a devenit pizza un simbol italian ? In 1889, brutarul Rafaelle Esposito pregatea in onoarea Regelui Umberto I si a Reginei Margherita di Savoia „ Pizza Margherita” , cu rosii, mozarella si busuioc, pentru a reprezenta culorile steagului italian . Succesul de care s-a bucurat acest preparat extrem de simplu a fost unul surprinzator , si in prezent fiind unul din sortimentele cele mai gustate, dintr-o larga varietate. Este cert ca pizza a devenit cel mai iubit preparat de catre italieni si nu numai.
Autentica pizza napolitana cuprinde 2 sortimente :
Pizza Marinara si Pizza Margherita, ambele cu ingrediente simple, dar savuroase. Pizza Marinara are drept condiment rosii, ulei extravirgin de masline, oregan si usturoi. Asadar, nu este pe baza de peste , ci era doar preparatul preferat al marinarilor, cand se intorceau de la o zi lunga de pescuit. Pizza Margherita se obtine din sos de rosii, mozzarella, ulei extravirgin de masline si busuioc . Trebuie precizat ca autentica pizza napolitana are la baza un aluat similar celui de paine, fara grasimi, moale si elastic, prelucrat exclusiv manual , in forma rotunda , ce nu trebuie sa depaseasca diametrul de 35 de cm sau grosimea de 3 mm la mijlocul foii. Coacerea se face doar in cuptor cu lemne, la o temperatura de 485 de grade Celsius, timp de maxim 90 de secunde. Daca la Napoli aluatul ramane moale si friabil, la Roma este preferata o foaie subtire si crocanta. Unele pizzerii faimoase din Napoli folosesc doar rosii din varietatea San Marzano, crescute la poalele Vezuviului. De asemenea, pentru Pizza Margherita napolitanii folosesc busuioc proaspat.
O alta forma populara in Italia este „pizza al taglio „ ,preparata in tavi rectangulare si vanduta felii, la kg.
Pizza – sortimente clasice sau fantezioase ?
De la preparatul simplu, de baza , care este reprezentat de reteta originala napolitana, putem mentiona cateva sortimente „clasice „ :
- Pizza Capricciosa , cu un condiment extrem de bogat obtinut din sos de rosii, mozzarella, parmezan, busuioc, ciuperci, anghinare, prosciutto, masline;
- Pizza 4 Stagioni , acelasi condiment ca la pizza Capricciosa, cu diferenta ca acesta este dispus in fasii triunghiulare;
- Pizza 4 Formaggi , mozzarella, gorgonzola, alte tipuri de branza, busuioc;
- Pizza Calzone sau pizza umpluta cu sos de rosii, provola, parmezan, ricotta, salam sau prosciutto;
- Pizza Mimosa : smantana, prosciutto, porumb boabe;
- Pizza Diavola : sos de rosii, salam picant, mozzarella, ardei iute .
Fantezia combinarii condimentelor a nascut o larga varietate de sortimente:
- Pizza alla Monzese , cu sofran, carnati si stracchino;
- Pizza Bolognese cu cartofi, mozzarella, rozmarin si ulei de masline;
- Pizza Mandorlata di Senerchia , cu un aluat din faina de migdale;
- Pizza cu castane de Viterbo , cu un aluat din faina de castane si un condiment obtinut din sos de rosii, mozzarella , scamorza , ciuperci, patrunjel;
- Pizza Cosentina , tipica in Cosenza , cu mozzarella, crema de urzici, ricotta, trufe, prosciutto ;
- Pizza Rustica cu 10 cereale , cu aluat pe baza de cereale integrale;
- Pizzone di Potenza , cu un aluat pe baza de faina de naut;
- Pizza Mulgere, cu un aluat in care se adauga lapte, tipica din Toscana si Emilia Romagna;
- Pizza Lucana de cartofi, cu un aluat preparat din cartofi si faina de orez, tipica in Bazilicata, etc.
Programul Campionatului Mondial de Pizza 2016
Cele 3 zile de competitie se vor desfasura dupa urmatorul program :
11 aprilie 2016
Ore 9:00 – Festivitatea de deschidere, la Palacassa, Parma
Ore 10:00 – Deschiderea concursurilor gastronomice si selectia pentru trofeul Heinz Beck, urmata de selectia pentru concursul de stil liber individual.
12 aprilie 2016
Ore 9:00 – Deschidere Palacassa
Ore 10:00 – Selectia pentru trofeul Heinz Beck
Gian Marco Tognazzi prezinta retete si vinuri recomandate de Tognazza Amata Vini.
13 aprilie 2016
Ore 9:00 – Deschidere Palacassa
Ore 10:00 – Concursul Cea mai rapida pizza, Concursul Cea mai mare pizza, Concursul Pizza in 2, Finala Trofeului Heinz Beck, Concursul Stil liber pe echipe, Finala de stil liber individual.
Ore 20:00 – Gala de premiere si inchiderea Campionatului.
Curiozitati si recorduri
De-a lungul a numeroase competitii s-au stabilit cateva recorduri :
- Cea mai mare pizza – Pizza Ottavia – 40,09 kg;
- Cea mai lunga pizza – preparata la Expozitia din Milano, 2015 : 1600 m;
- Cea mai scumpa pizza – Pizza Luigi XIII, 8300 de euro, creatie a lui Renato Viola, pizza cu caviar .
La PizzaUp, simpozion tinut in 2013, la Padova, au fost prezentate diferite retete de Pizza Light, rezultate din cercetarile universitare, care sa reduca cu 30% caloriile, fara a modifica savoarea. Secretul consta in utilizarea fainii din cereale la prepararea aluatului de pizza.
Se poate spune ca cea mai „rece” pizza se serveste in Alaska, acolo unde exista o pizzerie care livreaza la domiciliu…cu avionul, evident la un minim de comenzi de 10 pizza.
Se pare ca japonezii sunt cei mai mare gurmanzi de pizza cu calamari.
Daca ar fi sa declaram o zi a pizzei, aceasta ar trebui sa fie ziua de sambata, ideala pentru a degusta o pizza delicioasa in compania prietenilor, probabil ziua in care se prepara cea mai mare cantitate de pizza in lume.
Exista si un record romanesc : primul roman care a castigat Campionatul Mondial de Pizza 2012 . Este vorba despre Dan Leicu, un vrancean de 28 de ani, din Negrilesti, care a castigat la categoria Stil Liber Individual, in 2012, la Salsomaggiore Terme.
Un alt castigator remarcabil, consideram noi, este Angelo Cossu, din Cogoleto, Genova . Acesta a invins in 2015, la categoria Pizza Classica, cu o reteta originala : Pizza Angelino, cu un aluat acoperit de stracchino, la care se adauga la sfarsitul coacerii, creveti, mozarella de bivolita, rosii si pesto.
Fara indoiala Campionatul Mondial de pizza va fi cel mai urmarit eveniment gastronomic al anului, Parma fiind scena de desfasurare a unei competitii in care pasiunea pentru pizza aduce in prim plan pe cei mai talentati pizzaioli. Sa uram succes participantilor !
De Pastele ortodox, gateste cea mai buna reteta italiana cu miel
Mai sunt doar cateva saptamani pana la Pastele ortodox, deci ai inca timp sa incerci retete care sa fie pe placul oricui.
Daca vrei cu adevarat sa surprinzi la masa de Paste, trebuie sa pregatesti o reteta unica, inspirata din bucataria italiana, unde amestecul de condimente, uleiuri, carne de cea mai buna calitate si dragostea pentru cele mai bune preparate, transforma o bucata de carne, bine pastrunsa, intr-o istorie in farfurie.
Spre exemplu, in Toscana, friptura de miel este fiarta inabusit cu ceapa si morcovi si servita cu fasole alba condimentata cu salvie, rozmarin, patrunjel si capere. Tot in aceasta regiune pe masa de Paste se pun lasagna sau pateu din ficat de pasare.
De ce italienii marineaza carnea de miel pentru Paste
Marinata dateaza in istoria alimentara de sute de ani, insa poporul care o foloseste cel mai des este cel asiatic si de pe batranul continent.
Marinarea inseamna absortia unei cantitati de lichid aromat printre fibrele carnii de miel si sigilarea acestora in interior, pentru un plus de savoare, fara uscarea acesteia.
Italienii marineaza carnea de miel din urmatoarele motive:
– plus de gust, aroma si culoare
– susculenta
– pierderile in greutate ale alimentelor sunt mai mici datorita surplusului de umiditate
– se scad timpii necesari prepararii termice – ceea ce se traduce printr-o textura unica, culorii mai vii si suculenta suplimentara.
Tot italienii sunt cei care ne invata ca marinarea trebuie efectuata in vase nemetalice sau in pungi de polietilena inchise ermetic, pentru ca baitul rezultat sa cufunde uniform bucata de miel.
Un important rol in marinare il au si mirodeniile folosite – zahar, usturoi, dafin, ienupar, ceapa verde, ghimbir, sare, piper alb si negru, ardei iute uscat si macinat, chimion, infuzie de tamarin, amestec cinci arome, amestec curry, garam masala etc.
In marinare, grasimile carnii se transforma in uleiuri care difuzeaza in fibrele alimentului suculenta si gust.
Marinarea uscata, un alt secret al reusitei carnii de miel pentru masa de Paste
Acestea sunt cunoscute in industria culinara sub numele de “rub”, care inseamna a freca. Acestea sunt compuse, in mod special, din componente uscate (condimente pisate sau macinate, amestecuri de condimente de tip pudra, verdeturi tocate), ingrosatori (cel mai adesea amidon). Uneori, in functie de preferinte, intra in compozitia lor si pastele de condimente si cantitati foarte mici de grasime, miere, soia sau diverse sosuri cu consistenta gelatinoasa.
Secretele italiene pentru o marinata autentica
In diversele regiuni ale Italiei, mielul este combinat cu condimente unice, specifice zonei geografice.
Prima in lista preferintelor italienilor este marinata cu menta tocata. Pentru ei, masa de Paste este mare motiv de bucurie si ocazie in care se aduna la masa toate rudele si prietenii apropiati. Astfel, italiencele ii surprind cu o reteta unica, ce fragezeste mielul si ii confera un gust savuros. Insa pentru a obtine un gust cu adevarat unic, carnea de miel trebuie tinuta cateva ore in marinata, inainte de a fi introdusa la cuptor.
In marinata se introduc vin alb sau rosu, in functie de preferinte, usturoi, foi de dafin, piper si boia dulce. Apoi carnea este introdusa in acest bait obtinut si se lasa la frigider doua-trei ore, insa, preferabil, peste noapte, pentru a se incorpora cu succes cu toate ingredientele. Dupa preferinta, se adauga si cimbru, care o face mai suculenta, iar pentru a nu se usca, italiencele stropesc regulat friptura cu sosul din tava.
Marinata italiana, ideala cu salate
Italienii au facut o religie in a consuma alaturi de carnea de Paste (friptura sau cotlet de miel) cu legume proaspete, ciuperci si orez. De regula, ei trag legumele la tigaie, cu putin unt si cel mai bun vin italian.
In ceea ce priveste salatele de sezon, acestea merg de minune cu un fenicul si un dressing de iaurt, castravete proaspat si usturoi. Tot italienii recomanda ca in salate sa se evite uleiul si otetul balsamic in exces, pentru a nu oferi senzatia de arsura la stomac (ulterior consumului). Dressingurile trebuie sa fie realizate cat mai simplu, pentru ca importanta este carnea de miel, vedeta mesei de Paste: putina apa minerala, otet dupa gust, ulei de masline, zeama de lamaie si patrunjel tocat, care merg de minune cu un cotlet de miel marinat.
Acestea sunt secretele italienilor pentru retete de miel aromate, savuroase, care vor face deliciul intregii familii la masa de Paste. Pofta buna!
Vremea migdalului inflorit, prilej de sarbatoare la Agrigento
Intr-un decor hibernal ce face loc timid primaverii, migdalul infloreste parca peste noapte. Mandru si admirabil, migdalul – al carui nume semnifica in ebraica «cel care se trezeste devreme» – este prin excelenta vestitorul primaverii , la Agrigento, in Sicilia.
„ I-am zis migdalului :
Frate, vorbeste-mi despre Dumnezeu!
Si migdalul a inflorit. „
Nikos Kazantzakis, Raport catre El Greco
La poalele «colinei sacre», in minunata Vale a Templelor, la Agrigento, are loc in fiecare an Sarbatoarea migdalului inflorit, un eveniment unic consacrat naturii, primaverii, acestui moment de splendoare si de biruinta a rodului. Intr-un melanj extraordinar de istorie, folclor, arta, gastronomie, Agrigento se transforma intr-un oras al pacii si al prieteniei, al sperantei si al bucuriei. Nu este intamplator asta, Sicilia este o regiune de confluenta a mai multor civilizatii, de la fenicieni, la greci, romani, pana la bizantini si normanzi. Valea Templelor din Agrigento adaposteste un patrimoniu unic din timpul Greciei Antice : Templul lui Hercules, Templul Concordiei, Templul lui Jupiter, Templul Dioscurilor, cunoscut si sub numele de Templul lui Castor si Pollux, Templul Herei, Templul Athenei, Templul lui Demeter.
De ce exista o Sarbatoare a migdalului inflorit ?
Migdalul este primul pom inflorit, chiar in miezul iernii. In perioada de inflorire a migdalului , sudul Siciliei se acopera cu o pelerina alba si cu o aroma ametitoare. Insusi Goethe , in „Voiaj in Italia” , a descris fascinat acest spectacol al naturii. De asemenea, este celebru tabloul lui Van Gogh, „Ramuri de migdal inflorit”, o pictura care sublimeaza viata, dedicata fiind nepotelului sau nou-nascut.
Cea mai fascinanta sursa de inspiratie ramane mitul lui Homer legat de povestea de iubire dintre Fillide si Acamante, care plecase sa combata razboiul din Troia. Cand supravietuitorii se intorc acasa, dar Acamante nu, Fillide moare de durere, convinsa ca Acamante a sfarsit in razboi. Impresionata de moartea acesteia, zeita Atena o transforma in migdal. Si totusi Acamante se intoarce, afland de moartea principesei sale si ca fusese transformata in migdal. Indurerat, Acamante imbratiseaza arborele, care infloreste instantaneu , ca si cum ar raspunde la imbratisarea sa.
Pentru mistici, migdalul este cel mai bun fruct, simbolul existentei, al naturii divine ascunse in natura umana.
Aceasta sarbatoare a fost organizata pentru prima data la Naro,in 1934, de catre contele Alfonso Gaetani, care a dorit sa faca cunoscute produsele tipice siciliene. In 1937, aceasta sarbatoare este transferata la Agrigento. Ca o curiozitate , in 2011 a fost obtinut aici premiul Guiness pentru cel mai lung Torrone : 660 m, preparat din 1500 kg de migdale si 1000 kg de zahar.
Din 12 februarie pana pe 13 martie 2016 , Agrigento rasuna in sarbatoare : In concomitenta cu «Festivalul migdalului», are loc «Festivalul international de folclor» si «Festivalul copiilor din intreaga lume». Partea finala a acestui eveniment este dedicata in special gastronomiei , 4-6 martie 2016 .
Deschiderea se desfasoara cu o procesiune la apus, in Valea Templelor si cu ritualul aprinderii «facliei prieteniei », in fata Templului Concordiei. Numeroase grupuri folclorice ajung aici din foarte multe tari, ilustrand traditii inca pastrate intacte, costume specifice, dansuri , intr-o competitie a originalitatii. In fiecare an se organizeaza aici « Miss Primavara», precum si «Concursul pentru balconul cel mai inflorat», de pe via Atenea, strada principala din Agrigento.
Trofeul «Claudio Criscenzo» este oferit in timpul «Festivalului copiilor», anul acesta fiind desemnat Rusiei, ai carei grupuri folclorice au demonstrat ca prin arta se poate ajunge la o convietuire pacifica.
Sarbatoarea culmineaza cu decernarea premiului Templul de aur, pentru cele 3 sectiuni : muzica , dans , costume, ce are loc in fata Templului lui Hercule.
Alte initiative : Mandorlara, Concurs de fotografie, Miss Sagra, Targ de anticariat, Expozitie de masini si motociclete de epoca, Maraton, Targul costumelor istorice. Sunt organizate ,de asemenea, numeroase expozitii cu tematici culinare, laboratoare didactice despre cultivarea migdalului, conferinte gastronomice, degustari de produse tipice siciliene.
Despre gastronomie la Sarbatoarea migdalului
Cel de-al 4-lea week-end de festival este marcat de componenta gastronomica, respectiv de ponderea fructelor de migdal in patiserie si in bucataria traditionala siciliana.
Sunt 2 tipuri de migdale , migdale dulci si migdale amare, acestea din urma nu se consuma crude , intrucat contin acid prusic. Migdalele sunt foarte nutriente, bogate in proteine si saruri minerale, dar contin si grasimi, faimosul ulei de migdale dulci fiind folosit in industria farmaceutica. Migdalele amare se folosesc in medicina si parfumerie .
Din migdale se obtin laptele de migdale, faina de migdale, pasta de migdale, ulei de migdale ,bastonase ,care au o utilizare larga in special in patiserie, dar si sosuri sau lichioruri.
Un produs tipic al bucatariei siciliene este «Pesto alla Trapanese» ,obtinut din migdale, rosii, busuioc, usturoi, branza pecorino, ulei extravirgin de masline, piper.
Principalele produse de patiserie obtinute din migdale sunt Torrone (un fel de nuga cu alune), Confetti, Amaretti. Laptele de migdal se serveste in Sicilia in aceeasi masura in care in nord se serveste capuccino. De asemenea se adauga in cafea in locul laptelui de vaca. Gramolata este o crema rece de migdale cu biscuit maruntit, care se serveste vara. Granita este un desert rece cu specific sicilian, un fel de îngheţată mai moale, preparată din apă, zahăr, suc de fructe proaspete/fructe uscate (fistic, migdale)/mentă/cafea etc.
«Armelline» este un termen care indica miezul de caise si de piersici, prelucrat industrial pentru a scoate gustul amar, devenind astfel concurentul migdalelor dulci.
Programul cu specific gastronomic al acestui eveniment prevede urmatoarele manifestari :
– 4/03/2016, Migdalele in lume¨- Expozitie ; orele 10:00
Cooking show – migdalele in patiseria antica a monacilor, orele 17:00, Palafood, Piazza Marconi
-5/03/2016 , Concurs regional «Cake design» 10:00-13:00
Laboratorul gustului Slow Food ¨- migdalele in patiserie ,17:00
Degustare enologica, 18:30
Spectacolul prieteniei – folk agrigentin 20:00
-06/03/2016 , Maratonul concordiei – editia a 13- a
Parada grupurilor locale,10:30, de la Piazza Pirandello la Piazza Cavour
Cea mai lunga prajitura cu fructe si migdale – Concurs Guiness Book, 14:00
Eroul Hercule – desen animat , 15:00- 18:30 , la Valea Templelor
Sarbatoarea vinului sicilian
Finalul acestui eveniment este marcata de «Mandorlara», toate restaurantele agrigentine prezentand un menu pe baza de migdale.
Ultima zi a sarbatorii, 13 martie, este dedicata numeroaselor spectacole folclorice si decernarii premiului «Templul de Aur », pentru cele 3 sectiuni – muzica , dans, costume, care are loc in fata Templului lui Hercule.
Sicilia, insula fascinatiei si a gustului
Sicilia este cea mai mare insula mediteraneeana, cea mai fertila si cea mai populata.
„Sicilia este surasul lui Dumnezeu venerat de apele Mediteranei”. Balistreri
Se poate spune ca aici totul este in exces : lumina soarelui, albastrul cerului si al marii, verdeata plantatiilor, aromele, mirosurile. Aici si viata cotidiana este atat de intensa , incat cu greu reusesti sa o surprinzi si sa o intelegi. Este fara indoiala insula contrastelor si a fascinatiei naturii, o adevarata perla a Mediteranei. E greu sa gasesti altundeva o paleta cromatica mai vasta si mai orbitoare decat in Sicilia. Etna imprima oare caracterul «vulcanic» al Siciliei si al locuitorilor ei ?
Hrana stradala este o particularitate, mai accesibila la pret decat cea a restaurantelor si disponibila la orice ora. Pe cheiul din Palermo sunt numerosi vanzatori de caracatite fierte(polipare). Peste tot sunt gratare (friggitorie) . La Messina sunt populare «foccacerie». In Catania, la fiecare colt de strada se vand «Schiacciate», niste lipii cu cascaval, ceapa, peste, rosii. Acestea pot fi si dulci, cu umplutura de branza si crema de cafea.
Bucataria traditionala siciliana este extrem de bogata , putem sa mentionam doar cateva retete : «Sarde a beccafico» sunt niste chiftelute din peste, ceapa, patrunjel, sardine, cascaval.
«Arancini» sunt bule de orez cu legume date prin pesmet si prajite in ulei.
La Palermo se poate gusta «Ton alla marinara», ton marinat in vin, ulei si rozmarin.
«Bottarga» este o mancare din icre de ton si un sos obtinut din ulei, usturoi si patrunjel.
La Agrigento se prepara «maioneza de portocale».
Sosul «Pesto alla trapanese»- pesto de migdale, dar si vinul cu aroma de migdale sunt poduse tipice siciliene.
In domeniul patiseriei trebuie sa nominam« Amaretti»,«Cannoli» dar si «Marzapane», martipanul a carui reteta are un ingredient secret : infuzie din flori de portocale. Arta figurinelor din martipan a facut celebra Manastirea Martorana din Sicilia. De asemenea, serbeturile siciliene sunt considerate prototipul inghetatei, despre care sicilienii sustin ca au inventat-o. Nu putem sa nu amintim de «Cassata siciliana».
«Frappe» si « Granita» sunt cele mai faimoase delicii racoritoare locale, intre care si granita de migdale. « Gramolata» este o crema rece de migdale cu biscuite maruntit.
Patria lui Arhimede si a lui Pirandello, Sicilia pastreaza aerul fascinant si autentic mai ales prin cultul traditiilor si al folclorului . Savoarea produselor unui teritoriu natural atat de divers si de bogat fac din aceasta regiune o emblema a gastronomiei italiene.
„La Sicilia e` davvero un giardino. E` incredibile, e` come il giardino dell`Eden!”
„Sicilia este de-a dreptul o gradina. E incredibila, e ca Gradina Edenului !”
John Henry Newman
Data fiind ocazia Sarbatorii migdalului la Agrigento , sa ne imaginam asadar Agrigento ca pe o gradina cu splendizi migdali infloriti, stralucind in lumina marii si vestind o noua primavara !
Pastele Barilla, deliciu italian cu renume mondial
In Italia, pastele se bucura de o cultura promovata atat de bucatarii cu stele Michelin, cat si de oamenii de rand, pentru care reprezinta un element important in dieta lor. Si tocmai pentru ca italienii au devenit adeptii acestor paste fainoase, pe care le-au promovat in lumea intreaga, tot mai multe tari si culturi adopta pastele italiene in alimentatie, in combinatii cu tot felul de sosuri, prosciutto, parmezan, vinuri etc.
Practic, in Italia se intampla sa existe peste 30 de denumiri distincte pentru paste cu acelasi design, locul de origine fiind aproape imposibil de stabilit cu certitudine.
Spre deosebire de alte marci, pastele Barilla iti ofera placerea pastelor autentic italiene, realizate urmand retete traditionale de sute de ani, din faina integrala cu continut ridicat de fibre, minerale si complex de vitamina B. Pentru cei preocupati de un stil de viata sanatos si o dieta echilibrata, faina integrala din pastele Barilla are un continut ridicat de proteine, aminoacizi, vitamina B si E, microelemente si minerale – cupru, zinc si magneziu.
Scurta incursiune in lumea pastelor
Desi exista multe teorii cu privire la aparitia pastelor in Europa, singura ipoteza plauzibila este cea conform careia Marco Polo le-ar fi adus in secolul XIII din China, la revenirea din voiaj. Istoria mai consemneaza faptul ca pastele dateaza inca de pe vremea civilizatiilor antice, fiind, in acel moment, facute din cereale cu seminte si apa.
Prima referire din Roma Antica cu privire la paste este facuta de imparatul Cicero, pasionat de doua tipuri de paste, precum „Laganum” si „Laganas”. Apoi, in primul secol al erei noastre, apar si macaroanele, cele cu branza fiind primele realizate de bucatarii din Genova si Napoli. In secolul XIII, la Napoli au fost gasite masini rudimentare pentru producerea standardizata a pastelor fainoase, in timp ce la Gragnano erau inventate masini de framantare si prese mecanice pentru producerea pastelor, acestea devenind un element important in alimentatia zilnica.
Pastele Barilla, paste cu istorie
Calitatea, gama diversificata de modele si sortimente si publicitatea au facut ca pastele Barilla sa fie cele mai consumate paste italiene din lumea intreaga. Din dragoste pentru cele mai delicioase retete, la Barilla, procesul de producere, desi este complex, respecta retetele traditionale, de sute de ani, fapt ce pastreaza gustul intact, aroma perfecta, culoare aurie, chiar si dupa fierbere.
Astfel, este o adevarata placere sa te bucuri de pastele Barilla, in combinatiile pe care le preferi. Desi au peste 70 de forme diferite, ele sunt impachetate intr-o cutie care a ramas neschimbata si a facut istorie – celebra cutie albastra, intruchipeaza un cufar albastru, scaldat in culoarea soarelui, aducand in fiecare farfurie gustul de neegalat al bucatariei Mediteraneene.
Istoria pastelor Barilla incepe in 1877, in Parma, unde Pietro Barilla isi deschide o brutarie mica pentru paine si paste fainoase. Cu ajutorul unei prese realizate din lemn, Pietro producea pana la 45 de kilograme de paste/zi. Dupa ce a inceput sa inregistreze succes, in 1910, isi deschide prima fabrica de paste in Veneto, unde ajunge sa realizeze peste 8 tone/zi.
In 1911, Etore Vernezzi, designer, face prima sigla a marcii, iar fii lui Barilla, Riccardo si Gualterio se implica si ei in mersul afacerii. Pana in cel de-al doilea Razboi Mondial, Barilla avea peste 700 de angajati si producea, zilnic, 79 de tone de paste si 15 tone de paine.
In 1939, Giuseppe Venturini proiecteaza o noua sigla si apare “Pasta Fosfina”, primul produs in ambalaj. in 1947, Barilla cumpara un parc de camioane, cu ajutorul carora incep livrarea pastelor Barilla pe tot teritoriul Italiei. In 1952, fiii lui Pietro Barilla preiau fraiele afacerii si lanseaza prima campanie publicitara la paste, intitulata “In fiecare zi e duminica cu pastele Barilla”, realizata de Erberto Carboni, care aduce companiei premiul Palm D’Or pentru publicitate. in 1957, acelasi Carboni realizeaza un nou ambalaj pentru pastele Barilla, pentru a participa la primul targ international de produse. Pana in 1960, compania avea peste 1300 de angajati si peste 200 de oameni de vanzari. In 1965, Barilla incepe si productia de baghete si biscuiti in noua fabrica construita in Rubbiano, dotata cu cel mai lung cuptor din lume.
In 1969, sigla si pachetele de paste Barilla sunt din nou modificate. in 1970 se deschide fabrica din Pedrignano, Parma, astazi, cea mai mare din lume. Un an mai tarziu, familia Barilla vinde pachetul majoritar de actiuni catre WR Grace, o companie americana care, 3 ani mai tarziu, cumpara o fabrica uriasa in Altamura Bari. Din 1975, incepe productia a noi sortimente de paste, precum “Mulino Bianco”.
Ulterior, Barilla-Grace achizitioneaza fabrica de paste Teodore Voiello. Din 1977, compania va produce si snacks-uri, briose si paine feliata. In 1979, Pietro Barilla, nepotul inventatorului pastelor Barilla, rascumpara pachetul majoritar de la compania americana, unde cifra de afaceri ajunsese la 250 de miliarde de lire italiene. Tot in acelasi an, acesta ia decizia de a deschide prima fabrica de paste Barilla in afara granitelor Italiei, in Franta.
In 1993, Pietro Barilla renunta definitiv la afacere, pe care o lasa in grija celor trei fii, Guido, Luca si Paolo.
Tot in acest an, se deschide a doua subsidiara a Barilla, la Filiz, in Turcia. in 1996, se lanseaza un nou design al marcii si gama “Selezione Oro”, paste produse dintr-un sortiment special de grau. Tot atunci este marcat momentul in care ambalajele pastelor Barilla capata o noua imagine, cea de astazi, cu o fereastra care dezvaluie continutul cutiei si incep exporturile de paste in SUA.
Cele mai cunoscute sortimente de paste Barilla
Barilla Spaghetti N°5, simbolul Italiei, s-au nascut la Napoli, pe cand Antonio Viviani le-a oferit acest nume pentru ca semanau foarte mult cu mici bucatele de sfoara. La inceput aveau o lungime de 50 de centimetri, dar, in prezent, au ajuns la circa 25 de centimentri.
Pastele Barilla Farfalle s-au nascut dintr-un aluat taiat in patratele si capsat in centru, pentru a surprinde si mai bine amestecul de arome, adaptandu-se perfect oricaror combinatii de sosuri, de condimente sau fiind consumate doar cu ulei de masline.
Barilla Pennette Rigate sunt pastele italiene ce se adapteaza perfect oricaror tipuri de sosuri si gusturi. Datorita dimensiunilor mici, acestea se contopesc perfect, ca intr-un duo delicios.
Pastele Barilla Tortiglioni sunt un alt sortiment de paste italiene marca inconfundabila Barilla, nascute in jurului orasului Napoli. Avand un format orginal, acestea culeg condimentele pentru a patrunde savuros intre spirale, pentru a elibera parfumul.
Barilla Bavette au forma unor spaghete plate, descoperite in Genova. Acestea au fost create pentru a se combina foarte bine cu legume, peste si cu o larga varietate de sosuri pe baza de rosii sau busuioc.
Pastele Barilla Fusilli sunt pastele italiene ce s-au nascut in partea de nord a Italiei, a caror inspiratie sta in jurul fusului cu care se invarte lana. Cu formele sale de trei aripioare rasucite, absorb orice condiment sau tip de sos. Delicios pentru o masa de pranz in jurul familiei.
Culoare si savoare in Carnavalul de la Venetia
Carnavalul de la Venetia, una din cele mai fascinante sarbatori italiene, reinnoieste in fiecare an grandoarea si magia acestui ritual , chiar si dupa opt secole de la prima atestare documentara. Sarbatoarea cea mai colorata a anului a debutat pe 23 ianuarie si se va incheia pe 9 februarie, timp in care fascinanta Veneție devine un oras magic, vesel, plin de viata si de spirit, o destinatie speciala aflata in topul preferintelor turistice. Venetia este deja celebra pentru mastile si costumele venetiene specifice Carnavalului , dar si diferitelor baluri mascate organizate in spiritul magic al unuia dintre cele mai frumoase orase ale lumii . Cateva din cele mai cunoscute masti sunt : Bauta, Volto, Columbina ,Medico della peste.
De asemenea , Venetia se identifica cu sticla de Murano, ale carei creatii artizanale coplesesc vitrinele numeroaselor magazine. Si nu in ultimul rand, Venetia este orasul romantic prin excelenta, o laguna de o frumusete unica , ce isi celeaza inca cu mare talent secretele. Un paradis al biodiversitatii , al carui ritm aminteste de guvernanta lunii si a mareelor.
Festivitatile de deschidere , ca si cele de incheiere sunt cele mai urmarite. Piata San Marco ramane inima evenimentelor artistice si culturale organizate pe durata Carnavalului. Momentul debutului poarta amprenta unei traditii foarte vechi : “Zborul ingerului”. Personajul care intruchipeaza un inger “zboara” de pe Turnul Campanile pe deasupra multimii prezente in Piata San Marco si a cortegiului de personaje istorice, in frunte cu Dogele si sotia acestuia. Carnavalul are in fiecare an o tema principala care anima toate balurile , banchetele, concertele sau concursurile. Arta si traditia este tema aleasa de organizatori pentru aceasta editie, Venetia devenind o scena uriasa in care sunt prezentate publicului arte, mestesuguri si traditii. Putem asista la concursul pentru cea mai frumoasa masca sau la cel mai exclusivist banchet, totul intr-o atmosfera medievala perfect reconstruita. Pe strazile Venetiei au loc pe toata durata evenimentului diverse parade si procesiuni cu tema istorica.
In acest an, sarbatoarea Carnavalului venetian este marcata in egala masura de culoare si de savoare. Evenimentul dedicat enogastronomiei este intitulat “ Il campo dei sapori e delle tradizioni “ – “Campul savoarei si traditiilor”, un eveniment inedit ce are loc intre 4-9 februarie la Campo San Geremia, in Piazzale Roma, in apropierea garii din Santa Lucia, participarea fiind complet gratuita .
Un itinerariu enogastronomic ce isi propune sa faca cunoscute traditiile specifice teritoriului , o sursa excelenta de produse tipice enogastronomice, si de ce nu, sa revalorizeze artizanatul si sa mentina viu folclorul .
Carnavalul de la Venetia este asadar ocazia perfecta de a prezenta turistilor din toate partile lumii, deopotriva localitati, regiuni, dar si specificul fiecareia, in spiritul simplu al sarbatorilor traditionale. La Campo San Geremia, intr-o atmosfera atemporala, se nareaza istoria si cultura unui teritoriu dintr-o perspectiva traditionalista inovatoare.
Fiind un oras de mare, Venetia este asociata cu domeniul maritim si mai putin cu cel agricol . Si totusi, exista cateva produse specifice , care merita cunoscute : Conserva de petale de trandafir , produs tipic al insulei San Lazzaro degli Armeni . La Cavallino se cultiva o specie de merisor salbatic, chemat Giuggiolo di Cavallino, un arbore adus de catre romani din Asia. Tot la Cavallino se cultiva sparanghelul de Cavallino, datorita terenului nisipos favorabil. La Sant Erasmo se cultiva anghinarea violeta de Sant Erasmo, de culoare violet si cu o savoare dulce-amaruie.
Prin aceasta ruta maritima importanta au fost aduse din Orient condimente pe care astazi le apreciem si le asociem cu bucataria italiana : scortisoara, ghimbir, cardamon, piper, cuisoare. Pe aceeasi ruta au ajuns in Europa mirtul si tamaia. De asemenea, tot la Venetia s-a facut cunoscuta cafeaua , Papa Clement al VIII- lea numind-o “bautura crestina”, in ciuda originii sale si a rutei orientale care a promovat-o. Prima cafenea europeana a fost deschisa la Venetia, in 1645. Folosirea furculitei se pare ca a fost adoptata pentru prima data de nobilimea venetiana.
La Venetia exista un numar foarte mare de baruri si osterii. Aperitivul cel mai cunoscut in lume este “Bellini”, in timp ce “Spritz” este cel mai consumat si mai raspandit. In vremurile Serenissimei, mancarea preferata a Dogelui era “Minestra di risi e bisi”, adica o supa mai densa de orez, mazare si parmezan. O alta reteta tipica venetiana este “Bigoli all’anatra”, “bigoli” fiind un tip de spagetti venetiene , iar “anatra” este carne de rata.
Fiind un oras de mare, bucataria venetiana are la baza in principal pestele : cerneala de sepie in combinatie cu diferite variante de paste sau orez, fructe de mare, stridii, sardine marinate, dar si merluciu uscat sau Baccala`, peste conservat in sare. Fie ca este vorba de peste proaspat sau peste conservat , precum ton, sturion, merluciu bucataria veneziana are la baza aceasta resursa naturala extraordinara, care este pestele. Si pestele de apa dulce , precum anghila, somn, pastrav este foarte apreciat.
Nu exista Carnaval fara “Fritolle” sau “fritelle”, o varianta de gogosi foarte subtiri preparate special de Carnaval. O alta specialitate zonala este “Il Pan del Doge”, pregatita din smochine, nuci, miere pe langa normalele ingrediente ale unui desert. Legata de traditia romantica este reteta de “Baci in gondola”- “Saruturi in gondola”. Un desert specific delicios este biscuitele “Zaeti” preparat din faina de malai si stafide.
Bucataria venetiana se regaseste pe deplin ilustrata in tablouri faimoase precum “Cina in casa Levi “ sau “ Nunta din Cana “ de Paolo Veronese.
Carnavalul de la Venetia are o atmosfera internationala , Romania fiind prezenta cu 2 manifestari : “Feminitate si decoratiune”, la Telecom Future Centre , ce gazduieste o expozitie etnografica romaneasca pe data de 9 februarie. De asemenea, in aceeasi zi, la Fundatia Querini Stampalia, Institutul Cultural Roman este prezent cu expozitia “Mitologii textile”.
Putina istorie a Carnavalului de la Venezia
Istoria Carnavalului venetian incepe in 1162, cand Venetia era la apogeul puterii sale militare si comerciale. Victoria din anul 1162 a Serenissimei Republici impotriva lui Ulrico, Patriarhul Aquileiei, a fost sarbatorita in piata din fata marii Bazilici San Marco cu muzica , dans si veselie, debutand astfel cel mai original eveniment de pe meleagurile italiene. Costumele si mastile au fost adoptate mai tarziu de catre venetienii de vaza sau de cei care soseau aici in incognito si nu doreau sa fie recunoscuti. Dupa caderea Republicii Venetia, in 1797, cand a devenit parte a Imperiului Austro-ungar, s-a interzis cu desavarsire folosirea mastilor, pentru ca ulterior sa se revina, permitand acest lucru doar pe durata Carnavalului. 1797 este si ultimul an oficial al Carnavalului ca sarbatoare publica, desi petrecerile au continuat an de an, dar numai in palatele nobilimii venetiene.
Asadar acest eveniment special organizat anual are o incarcatura istorica semnificativa. In prezent, sarbatoarea Carnavalului este extinsa pe toata Italia, consemnand diverse zone ca fiind organizatoarele unor carnavaluri originale : Carnavalul din Verres, in Valle d’Aosta reconstruieste istoria castelanei Caterina di Challant, intr-o atmosfera medievala. Carnavalul din Basilicata prezinta pe cei 131 Rumiti, adica oameni deghizati in arbori, care colinda localitatea, atingand usile caselor cu o ramura . Carnavalul din Sartiglia este unul din cele mai vechi, cunoscut pentru cortegiul celor 120 de cavaleri. Carnavalul din Ivrea este faimos pentru batalia cu portocale intr-o scena medievala perfect reeditata.
“Martedi grasso” – ziua care marcheaza finalul Carnavalului
Cele mai “nebunesti” evenimente sunt consacrate finalului carnavalului, la a carui inchidere are loc o procesiune cu torte aprinse catre Piata San Marco, unde o imensa efigie a celei mai cunoscute masti venetiene , Pantalone ,este expusa intre cele 2 coloane ale pietii si arsa. In acest timp, multimea scandeaza : “Pleaca! Pleaca! Carnavalul pleaca!” , iar clopotele bisericii San Francesco della Vigna marcheaza sfarsitul Carnavalului si inceputul postului Pastelui.
Ziua de “martedi grasso” (martea grasa), pe 9 februarie, prezinta o serie de evenimente interesante :
Acqua e cibo (Apa si hrana ), la Palatul Ducal, orele 8:30
Una luce per L’Emilia, la Muzeul Sticlei din Murano
Femminilita` e decorazione , la Telecom Future Centre – mostra etnografica romaneasca, la ora 10:00
L’alchimia del colore , la Palatul Mocenigo (Alchimia culorii)
Mercato delle maschere e dei costumi veneziani, la Campo Stefano ( Targul mastilor si costumelor venetiene)
Mitologie tessile, la Fundatia Querini Stampalia, expozitie organizata de Institutul Cultural Roman de la Venezia , la 10:00
Lo scrigno magico, in Piata San Marco, (Cufarul magic), la 11:00
Concorso della maschera piu` bella del Carnevale, In Piata San Marco ( concursul “Cea mai frumoasa masca “), la 12:00
Lo svolo del Leon, in Piata San Marco, la orele 17:00
Il Concerto di Carnevale “And now Mozart”, la Teatrul Toniolo, Mestre (Concert de Mozart), la 20:30
Il banchetto del Re, la Arsenale Darsena Grande ( Banchetul Regelui)
Traditia ramane asadar sursa inepuizabila de inovatie , de identitate ,de schimburi culturale, o ocazie excelenta de socializare , de intalnire cu vremuri indepartate in timp, ce pastreaza un aer misterios si autentic.
Carnavalul de la Venetia este evenimentul cel mai remarcabil care ne apropie de primavara 2016, marcat deopotriva de culoare si de savoare, doua notiuni care descriu fascinanta Venetie.
Paste cu pere , gorgonzola si nuci
Suntem sfatuiti intotdeauna sa consumam fructe si legume de sezon. Iata o reteta care prevede ca ingrediente si fructe de sezon : pere si nuci. Daca sunteti fani ai bucatariei italiene si va place uneori sa va delectati , gatind o masa diversa,italieneasca, va recomandam aceasta reteta : Paste cu pere, gorgonzola si nuci.
Contrastul dulce-sarat este un element specific al bucatariei moderne. Cu siguranta veti aprecia acest preparat si veti impresiona prietenii, la o masa simpla si gustoasa. Aveti nevoie in primul rand de paste de calitate. Regula de preparare este aceeasi pentru toate pastele : se fierb in apa abundenta , posibil “al dente “ , pentru a nu pierde din calitatile gustative . Alegerea tipului de pasta depinde de preferintele dvs. : putem opta pentru o pasta scurta precum penne rigate, tortiglioni sau farfalle, albe sau integrale. Aveti nevoie si de o branza gorgonzola de calitate. Vom opta pentru gorgonzola dulce care este mai putin intensa ca savoare, deci pe placul tuturor. Gorgonzola este echivalentul roquefort- ului frantuzesc, se poate inlocui la nevoie. Vom imbina deci aceste ingrediente cu fructe de sezon de productie locala.
Trebuie sa precizam ca acest preparat este unul destul de caloric, numai bun pentru zilele reci de iarna. Asadar, se poate consuma ca un preparat complet pentru o masa de pranz sau de cina. Este o reteta foarte simpla si delicioasa .
Ingrediente pentru 4 portii:
Gorgonzola dulce 200 g
Paste 320 g
Pere 1 buc.
Nuci miez 8 buc.
Sare
Ulei extravirgin de maslin 20 ml
Salvie
Preparare
Se fierbe pasta ‘’al dente’’ in apa abundenta si putina sare. Se scurge pasta si se varsa intr-o tigaie de marime adecvata, adaugand uleiul de masline si amestecand usor. Se uneste cu gorgonzola, pe care am sfaramat-o in prealabil cu ajutorul unei furculite. Se amesteca totul 2-3 minute la foc mic. Se adauga para taiata cubulete sau fasii mici, se adauga miezul de nuca sfaramat sau intreg , dupa cum dorim, mentinand pe foc cateva minute. Se ia de pe foc, se imparte in 4 portii, decorandu-se fiecare cu cateva frunze de salvie .
Pofta buna!
Sarbatoarea bruschetei in Italia
Anul 2016 incepe cu o noutate dedicata cititorilor blogului nostru, și anume ne-am propus sa initiem impreuna un tur virtual in timp real, cu informatii inedite despre cultura enogastronomica si traditia targurilor gastronomice in Italia . In Italia este chemata “sagra”, din latinul «sacrum», adica sacru. Asadar ,originea acestei sarbatori populare atat de raspandita pe teritoriul Italiei se afla in sfera religiei, a spiritualitatii. Potrivit traditiei populare antice, aceste sarbatori organizate in toate anotimpurile aveau diverse semnificatii , cum ar fi celebrarea renasterii naturii – primavara sau a recoltei – toamna . Daca vara si toamna degustarea de produse era organizata in special pentru legume si fructe de sezon, iarna erau prezentate produse mai calorice , precum dulciuri, salamuri, branzeturi, vinuri, nelipsitele paste sau legume conservate.
Sa dam Cezarului , ce-i al Cezarului ! Este cunoscut faptul ca italienii sunt mare doritori de evenimente enogastronomice, face parte din caracterul national, din traditia pastrata din generatie in generatie.
“Sagra” este astazi un prilej excelent de socializare, de manifestare a oricarei comunitati ca entitate structurata pe legatura profunda a omului cu teritoriul, cu natura si darurile ei. Un prilej de sarbatoare , de arta culinara perfectionata in timp, de degustare a unor preparate si produse tipice zonale, care definesc traditia bucatariei italiene. De organizarea acestor evenimente se ocupa asociatia locala de promovare si dezvoltare a teritoriului, denumita Pro Loco ( din latinul “ a favore di un luogo”).
Vom selecta pentru cititorii doritori de nou, de diversitate, cele mai interesante evenimente enogastronomice din Italia. Aceasta poate fi o ocazie de reflectie, si de ce nu, o invitatie la a calatori
intr-un moment viitor pe meleagurile italiene! 
Casaprota, o mica localitate situata in provincia Rieti gazduieste pe 23-24 ianuarie 2016 cea de-a 54 editie a “Sarbatorii bruschetei “. Protagonistul principal al acestei sarbatori este “aurul verde” din antica provincie Sabina, actuala provincie Rieti, o regiune situata in Italia centrala. Uleiul extravirgin de masline , produs tipic al provinciei Rieti era extrem de apreciat inca din timpuri Romei Antice. Acest teritoriu geografic imprima calitati organonoleptice excelente uleiului de masline : o savoare intensa si aromatica.
La Casaprota, bruschetele sunt preparate obligatoriu cu paine de casa tostata la gratar pentru a exalta savoarea si , bineinteles, cu ulei extravirgin de masline. Sunt propuse pentru degustare si alte preparate precum “Supa de alac si trufe” ( alacul este un tip de grau), “Fregnacce alla sabinese” (Fettuccine cu ciuperci , sos de rosii, ardei iute si masline negre) . “Fregnacce” este denumirea zonala a fettucinelor specifice zonei, un tip particular de paste preparate din faina si apa. Pro Loco Amatrice propune pentru degustare” Spaghete alla matriciana” , iar ca desert vor fi cunoscutele “Fritelle”( Produs propus de catre Pro Loco Mompeo). Vor fi servite “Macaroane cu sos de masline si busuioc”, preparate de Pro Loco din Monte San Giovanni. Evident nu pot lipsi produsele pe baza de masline, cum ar fi pate de masline verzi si masline conservate pregatite dupa diverse retete. Asociatia Culturala Euskara, in calitate de invitat , vine cu un produs tipic din Tara Bascilor : “Sidra”, o baututa alcoolica obtinuta din sucul fermentat de mere. Bucataria italiana este una bazata pe simplitate si diversitate, pe fructificarea resurselor naturale, deci pe o varietate foarte mare de legume si fructe de sezon. Chiar si iarna exista o mare varietate de legume de sezon : anghinare, cicoare, flori de nap, varza de Bruxelles, conopida, dovleac, trufe, broccoli. Este de apreciat faptul ca italienii tin foarte mult la traditia acestor sarbatori enogastronomice. Anual sunt organizate sute de astfel de targuri sau sarbatori,fiecare dedicata unui produs tipic, in functie de specificul zonal si de potentialitatea agricola a teritoriului.
Ca la orice sarbatoare exista si un program cultural , invitatul de onoare al acestei manifestari fiind Grupul Folcloristic Valenza di Nuragus, din Cagliari . Vor fi de asemenea organizate mostre de pictura, concerte live, cursuri de degustare a uleiului de masline, plimbari in plantatiile de maslini seculari, vizite la Cooperativa olivicola. Targul de produse tipice expune produse artizanale din provincia Rieti si din zonele limitrofe.
Repere istorice zonale
In vremuri stravechi, actuala provincie Rieti cuprindea provincia Sabina, ai carei locuitori erau chemati “Sabini” . Limba sabina a fost una dintre primele limbi italice absorbite de limba latina, dupa formarea statului Roman. Despre etimologia numelui, Plinio scria : “ Sabinii erau chemati « sebini» , pentru religiozitatea si compasiunea lor.” Termenul deriva din grecescul «sebomai», semnificand venerare, onorare. Femeile sabine aveau reputatia onestitatii si a prudentei, asa cum le descrie Horatiu, in Epode.
Legat de intemeierea Romei, exista o legenda potrivit careia Sabinii, carora romanii le-au rapit fetele pentru a le lua de sotii, au organizat o expeditie pentru a se razbuna. Tocmai femeile Sabine au pus capat Bataliei de la Lacul Curzio, aruncandu-se neinarmate in lupta, implorand pacea, incheiata ulterior de catre Romulus, fondatorul Romei si Tito Tazio, regele Sabinilor.
Casaprota , situata la km 56 Via Salaria, este un targ antic, apartinand in trecut Abatiei din Farfa, edificata in jurul unui vechi Castel. Marturiile epocii romane sunt la indemana turistilor, ce pot parcurge itinerii pedestre sau in montain bike de-a lungul colinelor scaldate in zeci de culori, intr-un splendid peisaj natural dominat de arborii seculari de maslin.
Asadar, cuvintele de ordine ale “Sarbatorii bruschetei “ la Casaprota sunt : istorie, culoare, savoare, traditie. Aceasta incursiune in trecut nu este nimic altceva , decat o ocazie de a impartasi putin din spiritul traditional al italienilor, de a deschide o perspectiva noua asupra enogastronomiei.
Cafeaua italiana, aroma unica, savoare deplina
In fiecare zi, primul lucru pe care il facem dimineata cand abia ne trezim este sa ne bem cafeaua. Indiferent ca o facem cu lapte sau simpla, aceasta ne trezeste stimulii si ne pregateste de o noua zi. Mai mult, daca nu stiai, este cel mai tranzactionat aliment din intreaga lume, chiar de la aparitie ei, acum mai bine de 1000 de ani.
Istoria cafelei
O legenda spune ca acum 1400 de ani, pastorul Khaldi a remarcat voiciunea caprelor din turma sa dupa ce acestea au consumat cateva fructe roşii dintr-un tufis salbatic. Dupa care el insusi a gustat din fructele magice, iar calugarii, vazandu-l ca danseaza cu caprele, le-au fiert intr-un amestec de apa pentru a sta treji mai mult timp. Apoi, incepand cu anul 1000 era noastra, tamaduitorul Avicenna administra cafeaua ca medicament. In Occident, istoria cafelei incepe acum trei secole, dar in Orientul Mijlociu ea era consumata de toate paturile sociale inca din vechime.
Cererea de cafea in Orientul Apropiat era extrem de mare si, de aceea, toate transporturile care aveau destinatia Alexandria si Constantinopol erau atent pazite pentru a nu putea parasi Yemenul. Chiar si asa, in timpul pelerinajului la Mecca, musulmanii au reusit sa ascunda cateva boabe si sa le cultive in tara lor. Asa, cafeaua a ajuns si in India.
In 1453, cafeaua a ajuns si la Constantinopol, iar din 1700 existau peste 2000 de cafenele in Londra. La jumatatea secolului al XVII-lea, olandezii detineau suprematia in comertul naval si au fost cei care au introdus cultivarea, la scara larga, a acesteia pe insulele Java, Sumatra, Sulawesi si Bali. Datorita lor, aceasta ajunge si in America Latina, in insula Martinica.
Intrarea cafelei in Europa s-a facut prin portul de la Venetia, unde aveau loc schimburi comerciale cu negustori de origine araba. Asemanarile fonetice dintre cuvantul “cafea” si echivalentii sai europeni ( in italiana “caffe”, in franceza “caffé” si “kaffee” in germana), i-au determinat pe oameni sa creada ca numele provine din “Kaffa”, provincia etiopiana de unde cafeaua isi are originile. Cafeaua, declarata bautura permisa crestinilor de catre Papa Clementin al VIII-lea, este adoptata de Europa in momentul in care se deschide prima cafenea la Venetia, in 1645, urmata de una in Paris, in 1672.
La jumatatea secolului al XIX-lea, o boala rara s-a raspandit pe plantatiile de cafea din Asia de S-E, iar culturile au fost in totalitate compromise, motiv pentru care Brazilia a devenit cea mai mare producatoare de cafea, titlu pe care il detine si astazi.
Lavazza, cea mai cunoscuta marca de cafea italiana
Numele de Lavazza, cea mai cunoscuta cafea italiana este sinonim cu aroma, calitatea si taria unui espresso cremos, baut pentru a ne inviora dupa un somn prelungit.
Istoria Lavazza incepe in anul 1896, datorita lui Luigi Lavazza, a caror abilitati profesionale si viziunii sale despre cea mai bauta bautura din intreaga lume il claseaza in fruntea industriei de cafea prajita de peste un secol.
Acesta a cumparat o alimentara in Turrin, Via San Tomasso, in care vindea sapunuri italiene, uleiuri de masline extravirgine, cafea, zahar si lumanari, iar in 1897 a inceput sa prajeasca si cafea. Afacerea sa a fost intrerupta odata cu inceperea razboiului, dar reluata imediat dupa terminarea acestuia, de catre copiii sai, Luigi, Mario, Beppe, Maria, Pericle si Ginetta, care s-au alaturat companiei.
Acestia au inceput sa investeasca sume uriase in productiile de cafea, iar in 1948 cererea creste, iar copiii lui Lavazza reusesc sa deschida prima filiala in afara Italiei, in Vincennes, langa Paris. In anii urmatori aroma cafelei Lavazza cucereste SUA, Marea Britanie, Austria si Spania. Cafeaua Lavazza devine foarte populara pe teritoriul Italiei, iar in 1979 se infiinteaza Centrul de Cercetare si Studii in Domeniul Cafelei, Luigi Lavazza. Acest centru exista si astazi cu filiale in peste 20 de tari, avand ca scop permanenta cercetare si dezvoltare in industria cafelei.
Cea de-a patra generatie a familiei Lavazza, impreuna cu cea anterioara au sarbatorit in anul 1995 centenarul acestei companii, avand cifre impresionante: peste 1500 de angajati, 5 fabrici, o gama foarte variata de produse contorizand aproximativ 250 de articole.
Un an mai tarziu, in 1996, se deschide prima cafenea Lavazza, denumita San Tommaso 10. Aceasta este localizata in Via San Tommaso, exact il locul in care se afla modesta alimentara a fondatorului afacerii, Luigi Lavazza la sfarsitul secolului XIX. Afacerea se dezvolta treptat, iar de la inceputul secolului XXI, Lavazza are 8 filiale si este prezenta in peste 80 de tari prin intermediul retelei proprii de distributie.
Principalele plante de productie se gasesc in Italia, mai precis in Settimo Torinense. Fabrica este dotata cu una dintre cele mai moderne utilaje din lume pentru tratamentul cafelei. Centrul de productie al boabelor de cafea Espresso Point este situat in Gattinara, aceasta aflandu-se in Pozzilli, aici gasindu-se cea mai mare parte a productiei de cafea prajita decofeinizata.
Lavazza se confunda cu spiritul si cultura Italiei, concentrandu-se pe fabricarea cafelei speciale pentru espresso. Acum, cafeaua italiana Lavazza se regaseste pe principalele piete internationale, mai ales datorita filozofiei de afacere la care nu s-a renuntat – un produs de calitate superioara pentru toti consumatorii din lume.
Zeci de milioane de cesti de cafea Lavazza se consuma zilnic, in toate colturile lumii. Asta se datoreaza, in special, politicii companiei, care reuseste intotdeauna sa se adapteze cerintelor consumatorilor de cafea din intreaga lume, iar produsele fabricate de ei sunt mereu cu un pas in fata concurentei. Iubitorii de cafea de pe 5 continente confirma ca Lavazza, cafeaua autentic italiana isi pastreaza ferm identiatatea de marca italiana de caliate cu obiectivul de a asigura zi de zi o cafea excelenta.
Produsele companiei Lavazza se adreseaza unor stiluri diferite de viata, adresandu-se categoriei de consumatori cu venituri mari si medii. Marca Lavazza este preferata, in special datorita faptului ca ofera o calitate si o savoare deosebita, la un pret avantajos.
Luigi Lavazza, inventatorul amestecului de cafea si descoperitorul prajitorului electric
Luigi Lavazza era un impatimit al chimiei si un curios din fire. In 1897 isi pune in practica cunostintele si incepe sa prajeasca cafeaua pe cont propriu. In 1910, cand firma lui avea 20 de angajati, decide sa imbunatateasca reteta si sa amestece boabe de calitate si provenienta diferita. Asa s-a nascut „invenţia” amestecului, fapt ce l-a ajutat sa se afirme si mai mult pe piata.
In 1922 cumpara primul prajitor electric de cafea, Eureka, care ii permite sa isi mareasca considerabil productia. Trei ani mai tarziu, vine cu ideea sa depoziteze cafeaua proaspat prajita in saculeti de pergamin (un tip de hartie care, in mod curios, are aceeaşi denumire cu un mod de prelucrare a cafelei in care boabele nu sunt decorticate) pentru a-si pastra aroma si parfumul si a facilita consumul casnic.
In 1933, Luigi cedeaza copiilor Mario, Beppe şi Pericle actiunile Lavazza, iar in 1946 ia nastere primul logo al companiei – un scut imparţit in doua, cu o ceaşca aburinda intr-o parte şi trei boabe de cafea in cealalta.
Asa ca, inainte de a degusta o cafea autentic italiana, gandeste-te cata istorie incape intr-o ceasca de cafea. Daca vrei sa ai dimineti energice, alege cafeaua Lavazza, un strop de Italie in fiecare zi.
Ce sa pui pe masa pentru un Craciun italian
Mai sunt doar 3 zile pana la Craciun si mai toate gospodinele robotesc prin casa sa pregateasca sarmale, piftii, cozonaci si toate mancarurile de Sarbatori. Si, bineinteles, in curand va veni spectacolul degustarii, care, in mod sigur, ne va aduce cateva kilograme in plus pana la inceputul lui ianuarie.
Daca vrei sa petreci un Craciun mai altfel, care sa iti aminteasca de vacantele lungi, aromate, parfumate in Italia, si tu poti pregati acasa cateva specialitati autentic italiene, pentru un Craciun imbelsugat, dar fara kilograme in plus dupa Sarbatori. Pentru ca dieta mediteraneeana este foarte bogata in vitamine, nutrienti, Omega 3 si 6, nu doar ca vei arata bine, ci si pielea sau parul vor straluci de sanatate.
Traditii de Craciun la italieni
Cand vine vorba de traditii pentru Craciun, italienii pun mare accent pe mancare. De aceea nu le lipseste de pe masa cozonacul italian panettone, fara de care Craciunul ar fi o sarbatoare trista, tortellini, scoici, caracatita sau pandoro.
In ajunul Craciunului, italienii consuma doar peste. Conform traditiei, masa de Craciun denumita La Viglia, nu are nici pic de carne. Toate preparatele sunt realizate din peste, cu garnitura de mixuri de legume. Ei tin cont de o traditie de sute de ani, conform careia trebuie sa mananci peste macru pentru a purifica organismul inainte de Sarbatori.
O alta traditie la care italienii nu renunta, desi sunt tot mai putini care aleg sa o urmeze, este pregatirea unui fel de mancare pe baza de baccalà, caractita si crustacee. La Roma, spre exemplu, felul de mancare preferat este pezzetti, realizat din cuburi prajite de ricotta sau anghinare, cu dovlecei sau broccoli. Iar in Napoli, se degusta ca starter, inainte de masa, fructe de mare cu broccoli sotate.
Apoi, bineinteles, apar si preparatele din paste, care variaza in functie de preferinte sau de zona geografica. In regiunea Lombardia si Piedmont, se consuma lasagna cu ansoa, parmezan si asezonata cu busuioc, oregano sau condimente picante.
Ziua de Craciun, sarbatoarea care ii aduce impreuna la masa pe italieni
Masa de pranz in familie este cea mai importanta pentru italieni. Pastele cu sos de rosii sunt principalul fel de mancare in ziua de Craciun, mai ales in partea de nord a Italiei. In Bologna, spre exemplu, de Craciun se mananca paste cu carne, asezonate cu busuioc, iar in Ferrara, paste tortellini de casa cu umplutura de dovleac.
Daca iti petreci Craciunul in regiunea Calabria, vei fi surprins sa constati ca masa, desi oaspetii au terminat de mancat, va fi lasata asa toata ziua. Este modul lor prin care asteapta ca cei trecuti in nefiinta sa ia parte la masa si spiritul lor sa se infrupte din bucatele alese.
Apoi, dupa fiecare masa festiva si nu numai, urmeaza desertul. De regula, italienii nu sunt mari fani ai dulciurilor, insa de Sarbatori degusta felurite deserturi. Bineinteles, nu lipseste cozonacul italian panettone sau pandoro, turta dulce, cavallucci (fursecuri in forma de caluti), dita degli apostoli (fursecurile lunguiete numite “degetele apostolilor”), mostaccioli (fursecuri de nuci picante), impreuna cu un capuccino aromat sau o cafea aburinda.
Daca si tu vrei sa ai un Craciun de vis, autentic italian, intra pe Italian Shops si alege cosuri-cadou italiene pentru intreaga familie sau cozonaci italieni panettone sau pandoro. Asa Sarbatorile voastre vor fi imbelsugate, gustoase si satioase.
Craciun fericit!
Torrone, nuga italiana cu gust de poveste
Nuga a fost una dintre cele mai apreciate dulciuri ale copilariei. Ne mai amintim si acum ambalajul deschis la culoare, care lasa sa se vada continutul, alunele, fisticul sau stafidele. Putini dintre noi stim insa istoria celei ce avea sa devina cel mai bun gust al copilariei noastre. Torrone, nuga autentic italiana, este apreciata de romani datorita gustului sau unic, senzational, care spune o poveste fascinanta.
Ce este torrone?
Cunoscuta sub mai multe denumiri, in functie de regiunea in care este pregatita (turrón – spaniola, torró – catalana etc.), torrone este realizat din:
– miere
– zahar
– albuş de ou
– migdale prajite sau diferite tipuri nuci.
Torrone poate avea fie o compozitie cremoasa sau tare, in functie de mixul de ingredienete folosite. Din baterea albusurilor de ou reiese o spuma, iar ca sa fie folosita ca baza pentru nuga trebuie sa indeplineasca 3 caracteristici importante:
1. baza (agentul aromat) trebuie sa fie natural
2. gelatina (ingredientul de legatura) sa fi de foarte buna calitate
3. aerarea compozitiei trebuie facuta cu mare atentie, amestecata incet.
O scurta istorie a torrone
Indiferent de denumirea pe care a capatat-o, toate versiunile sunt derivate din latinul „torrere” care inseamna a praji.
Insa ziua de 2 ianuarie 1701 va ramane celebra in istoria nugalei. Atunci, primarul din Mont, Claude Souchon, le-a oferit lorzilor de Burgundia si Berry, aflati in vizita in oras, peste 100 de kilograme de nuga alba. 13 dupa, un ambasador arab a primit in dar 20 de kilograme din deliciosul produs si asa nuga s-a raspandit in intreaga lume.
Cel mai frecvent intalnita este ca desert traditional de Craciun in Spania si Italia, precum si in unele regiuni din America Latina si Filipine.
Tipuri de nuga:
Cele mai cunoscute tipuri sunt:
1.Turrón-ul spaniol, crocant, moale sau vascos. in prezent exista o multitudine de nuga spaniola, cu diverse soiuri de ciocolata cu orez expandat sau migdale intregi, tot felul de praline de ciocolata, cu sau fara bauturi alcoolice, fructe confiate sau fructe cu coaja lemnoasa intregi; praline de fructe, precum şi variaţiile chiar fara zahar (cu indulcitori indulcite fructoza sau artificiale).
2. Torrone italian are o gama larga de texturi (moale, dur si sfaramicios) si arome (de diferite de citrice, vanilie, etc, adaugate la nuga) şi pot conţine alune intregi, migdale şi fistic sau au doar pasta de nuci (sau nuci pisate).
Reţete populare au variat cu timpul şi difera de la o regiune la alta. Torrone di Benevento din Benevento, Campania, uneori merge de numele Cupedia istoric, care semnifica versiunea friabila si este preparat cu alune. Versiunea mai moale se realizeaza din migdale.
Si tu poti pregati acasa reteta de torrone, nuga autentic italiana
Si pentru ca ne-am gandit ca torrone merge excelent cu ciocolata, iti propunem o super-reteta, deloc grea si gata in doar 45 de minute, iar rezultatul va fi uau!
Pentru asta, iti trebuie doar putina rabdare si urmatoarele ingrediente:
– 500 grame miere
– 100 ml. smantana dulce
– 30 gr. cacao
– 650 gr, zahar
– 750 gr. alune de padure
– 1-2 batoane vanilie
– albusurile de la 5 oua
– 120 gr. ciocolata menaj
– 25 gr. zahar pudra
– 200 ml. apa.
Intr-o cratita cu fundul semirotund se pune mierea cu batoanele de vanilie la incalzit, pana ating punctul de fierbere.
Apoi bati albusurile spuma, peste care se adauga mierea.
Intre timp, intr-o cratita se caramelizeaza usor zaharul cu 200 de ml. apa.
Dupa ce zaharul s-a topit, se toarna in compozitia cu miere si se amesteca. Se ia apoi 1/3 din compozitia rezultata si se amesteca cu cele 30 grame de cacao, iar peste restul de compozitie se adauga alunele de padure si se amesteca bine.
Apoi se iau forme de prajituri, de care preferi, se pudreaza cu zaharul pudra si se toarna un strat gros de compozitie cu alune, apoi un strat de ciocolata rasa, apoi inca un stat de compozitie cu alune si se baga la frigider.
Intre timp, pentru finisat, se topeste, intr-o cratita, ciocolata, smantana si zaharul pudra, se lasa sa se raceasca putin si se unge cu aceasta compozitie suprafata prajiturii. Dupa ce s-a intarit putin, torrone se scoate din forme si se serveste cu crema de ciocolata pe deasupra.
Bon apetit!
Lasagna – o specialitate italiana rafinata, usor de pregatit la tine acasa
Link Posted on Updated on
Cunoscuta in intreaga lume , Lasagna la cuptor este una dintre cele mai apreciate specialitati italiane. Este un preparat definitoriu pentru ceea ce cuprinde notiunea de traditie culinara italiana, deoarece are origini indepartate in timp, ce ne conduc la Roma Antica. Se pare ca Cicerone aprecia in mod deosebit acest preparat : fasii de pasta asezonate cu legume si branzeturi. Pentru multa vreme , lasagna a ramas cea preparata in timpul romanilor, fiind cunoscuta drept “lasana” sau “ lasanum”, insemnand “vas, recipient “. Reteta apare pentru prima data in textul latin “ De Re coquinaria libri ”, de Marco Gavio Apicio, nimeni altul decat bucatarul imparatului Traian. La Curtea de Napoli reteta de lasagne este consemnata in 2 retetare : “ L`anonimo meridionale “, din 12385- 1239 si “ Il Libro della cocina”, din 1304- 1314. Ulterior, lasagna a devenit parte integranta obligatorie din meniul napolitan de Carnaval si de Paste.
Lasagna, de la Roma Antica la calatoria in spatiu
Se poate spune ca lasagna a facut un salt impresionant in timp , de la Roma Antica, la calatoria in spatiu. In 2013, astronautul italian Luca Palermitano a dorit sa experimenteze un “pranz stelar” cu lasagne, tiramisu si cafea Lavazza. Acest lucru a fost posibil, cu sprijinul sefului David Scalin si in colaborare cu societatea aero-spatiala Argotec Torino. Asadar, lasagna a facut primul sau voiaj in spatiu !
Variante regionale de lasagna
Exista diferite variante regionale , de la cea emiliana , la cea siciliana, precum si diferite tipuri, intre care cea alba, fara sos de rosii sau cea cu legume. Diferentele regionale sunt date de calitatea pastei, in functie de cantitatea de oua folosita, de amestecul de faina. De asemenea condimentul folosit poate fi ales dintr-o larga varietate , de la sos ragu, la legume si branzeturi, pana la trufe .
Traditia culinara emiliana, mai precis cea a orasului Bologna, a impus in topul preferintelor culinare “ Lasagne alla bolognese”, cu sos ragu bolognese , sos bechamel si parmezan .
In Toscana gasim “lasagne bastarde” sau “lasagne matte” cu o pasta pe baza de faina de castane, o contributie adusa de catre cultivatorii de castane.
In Emilia Romagna reteta cea mai apreciata este cea clasica, cu ragu , bechamel si parmezan . Poate fi preparata si verde, cu pasta cu spanac sau cu sos de ciuperci si praz.
In Liguria avem “Lasagne al pesto” sau “Lasagne alla Portofino”, cu pesto ca ingredient principal.
In Umbria , lasagna cu trufe este un produs tipic regional.
In Napoli, avem lasagna preparata pe baza de pasta din grau dur, si cu o combinatie mai aparte , de carnati, crochete, branza ricotta, mozzarela si oua.
In Sardinia lasagna este preparata cu paine Carasau, niste turte foarte subtiri,un preparat tipic, de preferat in combinatie cu legume precum brocoli.
Alte sugestii de combinatii gastronomice : Lasagne cu hribi, Lasagne cu somon, Lasagne cu spanac si somon afumat, Lasagne cu fistic, Lasagne cu sparanghel si bechamel, Lasagne cu branza si nuci, Lasagne cu dovleac si ciuperci.
Lasagne cu spanac
Lasagne cu somon si fistic
Lasagne cu sparanghel
Reteta – Lasagne alla bolognese
Sos Ragu
Carne tocata de vita 1 kg
Ceapa 60 g
Morcovi 50 g
Telina 50 g
Ulei de masline 20 ml
Lapte 50 ml
Sos de rosii 250 g
Vin alb 150 ml
Sare
Piper
Busuioc
Usturoi
Se calesc in ulei de masline ceapa, morcovul si telina,usturoiul, se adauga carnea ,sare si piper dupa gust, se amesteca pentru o calire uniforma. Se adauga vinul alb si se lasa sa scada,dupa care se adauga sosul de rosii si o cantitate suficienta de apa , lasand la foc mic. Se condimenteaza cu busuioc. Cand este gata , se adauga laptele si se amesteca bine. Laptele dimueeaza din savoarea usor acida a sosului de rosii.
Sos Bechamel
Lapte 1 l
Unt 100 g
Faina alba 80 g
Sare
Piper
Nucsoara
Se incalzeste laptele , se aromatizeaza cu nucsoara, se condimenteaza cu sare si piper. Se topeste untul , adaugand apoi faina si amestecand pentru a nu se forma aglomerari. Se amesteca cu ajutorul unui tel laptele si untul , pana la omogenizare. Se fierbe 5-6 min la foc mic, pana capata o consistenta cremoasa.
Foi lasagna
Foile de lasagna de preferat se fierb individual , cateva minute, intr-o cantitate abundenta de apa , in care s-a adaugat sare. Cand fierbe , foaia se intoarce in mod delicat cu ajutorul unei linguri de lemn. Odata fiarta, fiecare foaie se scurge si se imerge intr-un vas cu apa rece , dupa care se intinde pe un platou.
Pentru definirea preparatului avem nevoie de un platou rectangular cu dimensiunile de 20/30 cm si de parmezan ras 250 g.
Se intinde un strat subtire de bechamel pe fundul platoului, se distribuie primul strat de foi de lasagna, se acopera cu sosul ragu si apoi cu bechamel, dupa care se presara parmezanul ras. Al doilea strat de foi se distribuie in sens opus, astfel incat sa se incruciseze, alternand cu sosul ragu , bechamel si parmezan. Se procedeaza astfel pana la al 6 –lea strat de foi, peste care se dauga un strat de ragu bechamel si parmezan abundent.
Se coace lasagna in cuptorul preincalzit la 200 de grade , pentru 40 de minute, pana cand capata o crusta aurie la suprafata.
Se lasa lasagna “sa se odihneasca “ inainte de a fi servita.
In functie de marimea vasului folosit se pot face 7 straturi, dar nu mai putin de 5. Daca dorim, putem acoperi lasagna cu folie de aluminiu, in prima parte a coacerii.
Se poate prepara si congela pentru cateva zile , in cazul in care e nevoie de o organizare anticipata. Se poate pregati pentru a fi servita a doua zi, fiind unul din preparatele cele mai delicioase “reincalzite”. Daca timpul ne preseaza putem alege varianta sosului ragu gata preparat. Parmezanul este un ingredient obligatoriu pentru lasagna cu sos ragu, dar exista o diversitate de retete la care se folosesc si alte branzeturi, in special retete de lasagna cu legume.
Lasagna la cuptor este una din specialitatile italiene cele mai savuroase si mai potrivite pentru zilele de sarbatoare. De asemenea , putem da dovada de maiestrie , alegand o varianta cu ingrediente mai neobisnuite pentru bucataria clasica : fistic, trufe, dovleac. Lasagna este un preparat consistent, laborios si savuros, perfect pentru o masa “ all` italiana”.
Pofta buna!
Va reamintim ca majoritatea ingredientelor se gasesc pe site-ul nostru, putand fi achizitionate aici .
Parmezanul, branza veche autentic italiana
Parmezanul este una dintre cele mai cunoscute branzeturi italiene, realizat din lapte de vaca, capra, oaie sau bivolita. Este ingredientul ales adesea in bucataria italiana datorita unui gust unic, usor amarui si a unei texturi sfaramicioase. Printre cele mai cunoscute feluri de mancare la care se foloseste sunt pizza, paste, salate sau mici painici presarate cu condimente – alaturi de chimen, busuioc, oregano sau cimbru.
Din cele peste 400 de sortimente de branzeturi pe care italienii le produc, in functie de diferitele regiuni ale Italiei, doar 40 sunt originale si omologate sub reglementarea europeana.
Cum se face parmezanul
Parmezanul este preparat prin amestecarea laptelui integral cu laptele deja smantinit, intr-un bazin mare, peste care se adauga zer si fermenti speciali. Acest amestec se incalzeste la o temperatura de 33-35 grade Celsius, apoi este lasat la racit pana se transforma intr-o masa solida.
Cheagul format este rupt in bucati si asezat in forme rotunde din otel inoxidabil unde este tinut aproximativ 2 zile. Cand este scos din forma, branza este imprimata cu o centura din plastic pe care este trecut numele, numarul, luna si anul productiei. In urma acestui proces, parmezanul este tinut in saramura intre 20-25 de zile, apoi este depozitat in “camerele de imbatranire”, timp de 12 luni. Mai multe despre parmezan, aici.
Cum se depoziteaza
Parmezanul poate fi depozitat in frigider, pentru o perioada de maximum o luna. Aroma si textura se mentin mai mult timp daca este invelelit in hartie cerata si apoi pus intr-o punga, pentru ca in contact cu aerul se va usca. O alta varianta de depozitare poate fi in congelator, ras sau bucata intreaga. Pentru acest mod, trebuie invelita branza in mai multe straturi si pusa la congelator unde va sta rezista pana la jumatate de an.
Retete delicioase cu parmezan
Nu doar pastele, salatele sau foietajele au un gust delicios daca li se adauga parmezan, ci poti pregati acasa, in doar 30 de minute, o crusta pentru somon la cuptor. Somonul in crusta de parmezan este o reteta rapida, numai buna pentru serile in care vrei sa faci o masa sanatoasa, fara sa te complici si care sigur iti va aduce laude.
Pentru reteta ai nevoie de:
– 1 file de somon de 1 kg
– parmezan dupa gust
– 3 catei de usturoi tocati marunti
– 1 legatura de patrunjel
– sare
– piper
– ulei de masline
Pentru inceput, preincalzeste cuptorul la temperatura ridicata.
Spala somonul, traseaza cu cutitul cateva pliuri in care sa introduci usturoiul si patrunjelul, apoi pune-l intr-o tava cu hartie de copt sau folie de aluminiu, pe care o introduci in cuptor pentru 10 minute.
Intre timp, se rade parmezanul si se amesteca cu patrunjelul ramas si uleiul de masline. Se ia o pensula de bucatarie si se unge somnul cu amestecul creat. Apoi se pune la cuptor pana cand parmezanul se topeste si se formeaza o crusta aurie.
Dupa ce se lasa 5 minute la racit, se taie si poate fi servit.
Nu doar ca este o reteta rapida, dar este si sanatoasa. In plus, pe langa somon poti adauga, ca garnitura, un sote de legume. Astfel vei avea o reteta bogata in fosfor, vitamine si nutrienti, dar si satioasa.
Pofta buna!
Panettone, cozonacul autentic italian recunoscut în întreaga lume
Cozonacul este unul dintre dulcele nelipsit în prag de Sărbătoare. La Paşte sau la Crăciun, toţi avem pe masă o felie de pâine aurie dulce, cu diverse umpluturi, de la ciocolată, stafide, nuci şi cacao, la cele cu creme sofisticate. Cozonacul italian panettone este unul dintre ispitele dulci care au câştigat simpatia oamenilor din întreaga lume, care îl cumpără nu doar în zile de sărbătoare, cât în orice zi importantă pentru ei.
Tradiţia italienească prevede ca Panettone si Pandoro să fie preparate doar în preajma sarbătorilor de iarnă. În comerţ este disponibil doar în această perioadă, cu mici excepţii, cum ar fi zonele turistice de la graniţa Italiei cu Franţa, unde este foarte căutat de către turiştii francezi.
Apariţia panettone
Pentru italieni, Crăciunul fără panettone este o sărbătoare foarte tristă. Apariţia cozonacului italian panettone în magazine este cea care sugerează că venirea Sărbătorilor este aproape.
Cozonacul italian a apărut dintr-o greşeală, în Italia secolului al XV-lea, când bucătarul Toni a amestecat câteva ingrediente pentru a obţine rapid ceva în locul preparatului care i se arsese.
Din doar câteva ingrediente (lapte, făină, ouă, drojdie şi câteva esenţe) acesta a făcut un cozonac care l-a impresionat pe Ludovico di Moro. Încântat de gust, acesta l-a numit „pan di Toni”, acum cunoscut sub numele de „panettone”.
Ulterior, consumul de panettone a crescut, începând cu 1919, datorită lui Angelo Motta, un tânăr patiser milanez. După ce acesta petrecuse câteva ore încercând să îmbunătăţească reţeta lui Toni, care până atunci era mică cât o brioşă, acesta îi dă o formă de cupolă, făcându-l să crească de 3 ori înainte de a-l băga în cuptor.
După izbânda sa, un alt patiser italian, Gioacchino Alemagna, a început să îl producă la scară industrială, devenind un desert accesibil pentru toate familiile. După cel de-al doilea Război Mondial, vânzările au depăşit cu mult aşteptările, iar competitivitatea între patiseri a dus la crearea de noi reţete de panettone, care să nu plictisească niciodată consumatorul – panettone cu bucăţi de ciocolată, cu glazură, cu tiramisu, vanilie sau limoncello sunt doar câteva dintre ele.
În prezent, avem o gama foarte largă de cozonac Panettone, derivată de la reţeta clasică: Panettone cu cremă de alune, Panettone cu Amarene şi ciocolata albă, Panettone cu cremă de cafea, Panettone cu smochine şi ciocolată neagră, Panettone cu cremă de fistic, Pandoro cu crema de fistic si ciocolată. Panettone cu Mascarpone şi fructe de pădure.
Pentru cele mai sofisticate gusturi!
Compoziţia
Realizat din lapte, ouă, făină de cea mai bună calitate, unt, zahăr, amidon şi mirodenii, cozonacul italian panettone este un răsfăţ pentru papilele gustative ale oricui. Aluatul de panettone se lasă la crescut timp de 12 ore, apoi este pus într-un cuptor bine încălzit şi lăsat la foc mic, ca aromele să se amestece şi să iasă un cozonac pufos, dar gustos.
De-a lungul timpului au apărut diverse reţete despre prepararea cozonacului italian, de la adăugarea de nuci, stafide sau fructe confiate, până la panettone numite în funcţie de diferitele zone ale Italiei:
1. Panettone (originar din Milano) – urmează reţeta tradiţională
2. Panforte (originar din Sienna) – cu mere, nuci şi fructe confiate
3. Pandoro (originar din Verona) – o variantă mai light a cozonacului italian clasic, cu pudră de zahăr deasupra
4. Pandolce (originar din Genova) – cu nuci şi fructe confiate.
Toate aceste delicatese italiene sunt disponibile şi pe Italian Shops, la un raport calitate-preţ excelent.
Cozonac italian panettone, un dulce cu adevărat special pentru tine şi familia ta
Ce spui de un cozonac panettone Balocco cu tiramisu, o savoare inconfundabilă a cofetăriei italiene, ce merge însoţit cu un pahar cu vin roşu sau o cană fierbinte de ciocolată caldă, în zilele reci de toamnă sau la Sărbătorile de iarnă?
Dacă îţi place vanilia, atunci cozonacul italian Balocco Meringata este alegerea perfectă ce îţi va răsfăţa simţurile. Crema de vanilie şi aluatul pufos, aromat şi dulce ….. un gust inconfundabil a la Italia.
Crema de lămâie şi cozonac italian panettone autentic … o combinaţie perfectă. Balocco Pandoro Lemondoro, un cozonac rafinat pentru momente speciale.
Ţi-am făcut poftă, nu-i aşa? Intră pe www.italianshops.ro şi alege-ţi cozonacul italian panettone pe care îl preferi!
Spaghete cu ton, un deliciu pentru intreaga familie
Italia, tara cu cea mai frumoasa istorie romantica din lume, a carei poveste cu Romeo si Julieta a facut inconjurul planetei, dar si cu cea mai fina, rafinata si, totodata, simpla, gustoasa experienta gastronomica. Intr-o zi mohorata de toamna, a carui soare se ascunde de privirile noastre, o poti inveseli cu o reteta autentic italiana care sigur va face deliciul intregii familii – spaghete cu ton.
Cum a inceput istoria spaghetelor
Cuvantul ”spaghete” provine de la cuvantul italian ”spaghetti”, pluralul lui ”spaghetto” si diminutivul cuvantului ”spago” – ”fir subtire”.
O legenda timpurie spune ca Marco Polo este cel ce a inventat spaghetele, introducandu-le pe teritoriul italian dupa o calatorie de explorare in Orient, in a doua jumatate a secolului al XII-lea. Mitologia greaca relateaza si ea despre inventia unei masinarii ce realiza snururi de aluat. Acest aparat a fost inventat de Zeul Vulcan, iar acele snururi au fost considerate a fi primele spaghete inventate.
Aparute in Italia de Sud in secolul XII, curand acestea au crescut in popularitate gratie secolului al XIX-lea, odata cu aparitia fabricilor mecanizate care produceau paste fainoase. Tot in secolul XIX, spaghetele au ajuns si pe taram american, unde erau servite in restaurante sub numele de Spaghetti Italienne, in sos tomat. O emblema a bucatariei italiene sunt spaghetele servite cu sos de tomate cu diferite ierburi (in special oregano si busuioc), ulei de masline, carne sau legume. Alte tipuri de spaghete sunt cele Bolognese, Alfredo si Carbonara. De obicei se rade peste spaghete cascaval sau parmezan, iar uneori se adauga chili. Apoi, datorita a tot mai multi adepti, au aparut o multime de retete incrucisate – de la spaghete in sos tomat, la cele cu usturoi sau busuioc, iar lista continua la nesfarsit.
Si pentru ca numarul consumatorilor de paste crestea vizibil, in 1700 a aparut un „instrument” care ne usureaza aceasta placere – furculita cu mai multi dinti.
Spaghete cu ton, o reteta cu care nu dai gres, indiferent de musafir
Ingredientele costa doar 40 de lei. Nu vei zabovi prea mult in bucatarie, ci suficient cat sa saturi 6-8 persoane.
Tot ce iti trebuie pentru aceasta delicioasa reteta sunt urmatoarele ingrediente:
- 500 de grame de spaghete Barilla
- 2 linguri de ulei de masline
- 1 conserva RioMare de ton in ulei
- 250 ml de suc de rosii
- 1 ceapa
- 4-5 catei de usturoi
- 1 lingurita de oregano
- cateva fire de patrunjel
- 50 de grame de parmezan ras
- sare si piper dupa gust.
Se pun pastele la fiert intr-o oala plina cu apa trei sferturi si cu o lingurita rasa de sare. Se lasa la foc mediu, amestecand usor si des pana ce toate spaghetele au fost acoperite cu apa.
Intre timp, se ia o tigaie in care se pun 2 linguri de ulei de masline, ceapa taiata solzisori si usturoiul tocat marunt. Se lasa la sotat 2 minute, astfel incat uleiul sa devina aromat. Se adauga conserva de ton in tigaie. Se marunteste cu dosul furculitei. Se lasa 3-5 minute la foc mic, pana cand acestea dau impresia ca fierb.
Pastele fierte se scurg, se clatesc cu apa rece pentru a elimina apa pastoasa de pe ele. Apoi se adauga in tigaie, alaturi de ton, ceapa si usturoi. Se pune si sucul de rosii, se sareaza si pipereaza dupa gust. Se pune capacul si se lasa la foc mic circa 10 minute, amestecand din cand in cand.
Se ia de pe foc si se presara oregano peste paste, apoi se pune iar capacul.
Dupa 5 minute, timp in care se aromeaza, pastele se pun pe farfurie si se decoreaza cu patrunjel si parmezan ras.
Bon Appétit!
Si, de fiecare data cand mananci spaghete adu-ti aminte de 2 evenimente marcante din istoria acestora – Recordul Mondial pentru cel mai mare bol de spaghete din 2009, restabilit in 2010 de angajatii restaurantului Buca di Beppo din Garden Grove (California), cand au umplut o piscina cu 6251 kilograme de paste.
Proprietatile otetului balsamic, un deliciu gastronomic italian
Un adevarat simbol al traditiei culinare italiene, alaturi de uleiul de masline, otetul balsamic este un produs tipic italian utilizat drept condiment. Otetul balsamic se produce doar in anumite arii, respectiv Modena si Reggio Emilia si se clasifica in doua mari categorii :
- Otet balsamic traditional de Modena sau de Reggio Emilia – DOC
- Otet balsamic netraditional de Modena – IGP
Diferenta dintre ele o constituie faptul ca otetul balsamic netraditional contine si otet din vin si necesita o perioada mult mai scurta de maturare sau invechire, de minim 2 luni. Otetul balsamic traditional este supus unei perioade de invechire de 25 de ani, primind apelativul “stravecchio”, adica stravechi. Cel cu o perioada de maturare mai mica de 25 de ani primeste la degustare un sigiliu identificativ pentru calitatea sa: “bollino aragosta” sau “bollino argento”.
Istoria otetului balsamic
Otetul balsamic are o istorie indelungata, una dintre primele atestari istorice datand din 1046, cand regelui Enrico al II-lea i-a fost oferita in dar o sticla cu acest produs italian minune. In Evul Mediu, se obisnuia sa se aromatizeze otetul cu ingrediente precum rozmarin, trandafir sau vanilie. Prima aparitie a temenului “balsamic” a fost consemnata in 1747, la Palatul Ducal de Modena, pentru a desemna particularitatea acestui condiment. Termenul “balsamic” deriva din greaca, “balsamon” indicand efectul curativ al unui produs lichid pentru caile respiratorii. In 1830, apare o prima clasificare a oteturilor in: “balsamice“, “semibalsamice”, “fine” si “comune”. Incepand cu 1867, mixand traditia culinara italiana cu tehnologia, casa Ponti devine un producator de referinta al acestui produs italian, ce satisface exigentele clientilor din peste 65 de tari . Monari – Federzoni este o alta marca renumita ce produce Otet balsamic , dar si sosuri si glazuri speciale pe baza de otet balsamic.
Cum se face otetul balsamic
Ingredientul principal al otetului balsamic este mustul obtinut din struguri albi “trebbiano” si “lambrusco”, cultivati in provinciile Modena si Reggio Emilia. Mustul este fiert pana ramane ½ sau chiar 1/3 din volumul initial. Apoi, mustul concentrat este turnat in butoaie spalate cu otet si lasat pe o durata de 1 an, la sfarsitul caruia acest lichid deja siropos este mutat in butoaie de lemn, care pot fi din lemn de stejar, de castan, de cires, de frasin, de gorun sau de dud. Procesul de schimbare in alte butoaie pentru acest produs italian este repetat an de an, pana la epuizarea perioadei de invechire: 12 ani pentru otetul balsamic “vechi” si 25 de ani pentru cel “stravechi”. Pe durata maturarii, otetul balsamic se concentreaza in mod natural si dobandeste o savoare complexa. Oxidarea acetica face sa se ajunga la un echilibru intre substantele fixe si cele volubile; degustatorii o numesc “armonie matura si amalgamata”. Produsul italian final se prezinta cu urmatoarele caracteristici organoleptice: culoare bruna, stralucitoare, dens si siropos, limpede, dulce si usor acid, cu un gust care aminteste de fructe, butoaie de lemn si mirodenii.
Beneficiile otetului balsamic
Otetul balsamic asa-zis “netraditional” este acetificat cu otet de vin, cu un adaos eventual de caramel pentru a obtine o densitate si o savoare similare celui traditional. Are un gust mai aspru datorita aciditatii vinului si necesita o perioada de invechire de minim 2 luni – maxim 3 ani.
Exista si o serie de produse derivate din Otet balsamic : glazuri, sosuri, ideale pentru obtinerea unor deserturi sofisticate.
Pentru foarte mult timp, otetul balsamic a fost considerat un adevarat medicament: in trecut, acest produs italian era folosit pentru dezinfectarea ranilor. Datorita proprietatilor sale antibacteriene era folosit pentru tratarea infectiilor unghiilor sau a problemelor de piele, precum acneea. Virtutile salutare ale otetului balsamic sunt recunoscute pe plan mondial. Atunci cand este combinat cu ulei de masline, efectele benefice sunt si mai numeroase. Asadar nu este doar un condiment, ci si un remediu natural la indemana noastra. Contine flavonoide, care sunt compusi naturali antioxidanti ce blocheaza radicalii liberi cauzatori de boli cardiovasculare, anemie sau calvitie. De asemenea, acest produs italian contine acizi grasi omega 3, printre care acizi alfa linoleici, vitali pentru sanatate. Datorita acidului acetic din compozitie, otetul balsamic regleaza glicemia si ajuta la arderea grasimilor. Tot acidul acetic produce enzimele necesare descompunerii proteinelor in aminoacizi. In ansamblu, imbunatateste digestia si da un sens de satietate optim. Ajuta la reducerea si eliminarea colesterolului rau si favorizeaza absorbtia mineralelor: Ca si Mg. Se pare ca are si proprietati antidolorifice, in special in cazul emicraniei.
La ce mancaruri poti folosi otet balsamic
Ca si condiment, acest produs italian are o utilizare foarte larga, de la gustare, preparate termice sau reci, pana la marinate sau desert. O gustare din fasii de parmezan si otet balsamic este un deliciu. Este un condiment savuros, alaturi de uleiul de masline pentru bruschete sau pentru salate: salate verzi, salata Caprese, salata de legume. O reteta specifica italiana de preparat din legume, este “Ardei cu otet balsamic” (“Peperoni in agro-dolce”). O alta reteta deosebita este “File cu otet balsamic“, iar un desert de mare finete este “Serbet de ananas cu capsuni si otet balsamic”.
Asadar, otetul balsamic este un deliciu tipic al bucateriei italiene, ce ofera fara indoiala un plus de savoare preparatelor culinare. Beneficiile consumului de otet balsamic sunt suficiente pentru ca acesta sa faca parte din alimentatia zilnica. Otetul balsamic este un produs distinctiv al teritoriului de provenienta, Modena si Reggio Emilia, din Italia, la care s-au adaugat cunostintele si competentele factorului uman.
Reteta autentica de paste alla carbonara – Sfaturi de la sefi
Paste alla carbonara… atunci cand auzi de ele, papilele tale se trezesc si saliveaza. Nu-i asa ca iti place sa le faci si acasa? Par destul de usor de facut. Ai nevoie doar de sunca, oua si paste. Simplu nu?
Cu toate acestea, ca multe alte retete cu putine ingrediente, exista o tehnica ce face magie in farfurie, iar daca ingredientele nu sunt bune si nu stii care este aceasta s-ar putea sa te trezesti, ca in loc de paste alla carbonara, ai omleta cu paste in farfurie.
Pentru a te ajuta sa eviti o astfel de situatie si sa te bucuri de un preparat autentic, am cautat cateva sfaturi de la bucatari celebrii. De la ei am aflat care sunt trucurile pentru a face paste alla carbonara autentice.
Majoritatea bucatarilor sustin ca, “adevarata” carbonara are guanciale si nu bacon sau pancetta, desi ambele alternative pot fi folosite ca substitut. Am incercat si eu sa fac carbonara cu guanciale si intr-adevar se simte diferenta. Cei mai multi sefi, sustin ca nu trebuie sa adaugi smantana si, in niciun caz, mazare… cum am mai citit pe alte bloguri de retete.
Cheia pentru cea mai buna pasta alla carbonara, ca si pentru alte preparate, consta in calitatea ingredientelor. Trebuie sa adaugam sau nu smantana? Ceapa sau usturoi sau fara? Avem nevoie si de ceva verde in farfurie? La toate aceste intrebari am cautat raspunsuri de la sefi. Iata care sunt sfaturile lor:
Mario Batali – Sef NYC Osteria Lupa
“Oua mari, guanciale, pecorino (parmezan) si piper negru. ”
Jody Williams – Sef Buvette, New York
Aceasta sustine ca italienii din partea de nord adauga un strop de smantana in pastele carbonara. In plus, “sunt intotdeauna facute din spaghete si nu au nimic ca decor.”
Nate Appleman – autor Food & Wine
Acesta sustine ca este mai bine sa folosim pasta uscata, deoarece textura absoarbe mai bine sosul, si pentru ca pastele carbonara era o mancare a taranilor si doar romanii instariti aveau acces la paste si oua proaspete.
De asemenea, in urma unui studiu realizat pe Twitter, despre cum sa prepari paste alla carbonara autentice, cativa sefi au oferit urmatoarele sfaturi:
- Jane Bills (@LetThereBeBite) Carbonara: Prepara cat mai simplu: oua, poate putina smantana, fara ceapa. Puristii spun guanciale, pe mine nu ma deranjeaza pancetta.
- Luisa Weiss (@wednesdaychef): Fara smantana! Doar galbenusuri de oua si carne de porc.
- Vinoroma (@vinoroma): Galbenus de ou/ou intreg, pecorico/parmezan si discutia se incheie aici. Fara indoiala, guanciale, nu pancetta. Un truc pe care il folosesc eu: inghet si apoi topesc galbenusurile de ou, astfel sosul devine mai cremos si exista mai putine sanse sa se coaguleze.
- Jacopo Romei (@jacoporomei): Bacon prajit, piper negru in ou, parmezan. Nu lasa oul sa se intareasca. Fara smantana, usturoi sau ceapa. Cam atat!
- Marlena Spieler (@marlenaspieler): Fara smantana! De asemenea, si fara vin! Ouale impreuna cu apa, branza si grasimea de la pancetta fac pastele cremoase.
- Beth Kujawski (@beth4158): Cea mai mare greseala la carbonara: sa adaugi mazare si/sau ceapa. Nu faceti asta!
- Krista Ruane (@kristaruane): Secretul: tineti ouale putin in apa calduta inainte sa le preparati.
Prin urmare, cum sa prepari paste alla carbonara? Fara indoiala, exista multe versiuni, dar iata care este varianta pe care ti-o propun eu.
Spaghete alla carbonara:
- 1 cutie de spaghete uscate
- 4 oua mari, cat mai proaspete
- 200-250 de grame de guanciale, pancetta sau bacon tocat
- o cana de parmezan ras
- piper negru proaspat macinat
- sare de mare
Pune apa cu sare la fiert pentru spaghete. Cand a inceput sa fiarba apa, adauga spaghetele si fierbe-le in functie de timpul mentionat pe ambalaj. Dupa ce au fiert pastele, scurge apa si pasteaza jumatate din cana din ea.
Truc: Eu le las mai putin cu 1 minut decat este indicat pe ambalaj, ca sa imi iasa al dente.
In timp ce pastele se fierb, mainile trebuie sa lucreze 🙂 Pune o tigaie mare la foc mediu. Adauga guanciale si prajeste-le timp de 3 minute sau pana cand grasimea s-a topit si carnea este crocanta. Apoi adauga jumatatea de cana de apa de la paste peste guanciale. Adauga si pastele si amesteca-le la foc mediu, timp de cateva secunde, pana cand apa se evapora.
Ia tigaia de pe foc si adauga ouale batute bine, amestecand rapid pana cand se ingroasa ouale. Caldura ramasa in paste va gati ouale exact cat trebuie.
La sfarsit asezoneaza cu piper negru proaspat macinat, sare si parmezan.
Pofta buna!
Condimente italiene – ingredientele care ne ajuta sa gatim sanatos si savuros
Se vorbeste foarte mult despre dieta mediteraneana, considerata modelul alimentar cel mai salutar, acesta fiind inclus in Patrimoniul Unesco. Este de remarcat ca acest model alimentar are ca principiu varietatea ingredientelor naturale, o bogatie imensa a teritoriului mediteranean.
Ne putem intreba de ce se consuma mai multe condimente italiene si plante aromatice in tarile cu o clima calda. Raspunsul este: pentru ca au rol vasodilatator si permit dispersarea caldurii corporale. In trecut, erau utilizate pentru conservarea alimentelor si impiedicarea proliferarii bacteriilor (De ex.: piper in salamuri, cuisoare si scortisoara pentru mere). Astazi, gratie cunoasterii uleiurilor esentiale pe care le contin, condimentele italiene sunt ingrediente indispensabile care dau preparatelor culinare gust, parfum, precum si o vasta paleta cromatica, deci pentru a gati sanatos si savuros.
Daca gatitul a devenit o arta, acest lucru se datoreaza condimentelor italiene, credem noi. Gatitul stimuleaza creativitatea, prin cautarea de retete noi, cat mai simple, dar ingenioase, cu o paleta cromatica larga si prin combinarea de alimente care sa fie pe placul sensibilitatii noastre gustative. Bucataria moderna are la baza creativitatea, folosind principiile cromoterapiei pentru a realiza preparate unice si remarcabile. Se apreciaza ca mintile creative adora sa incalce regulile gastronomice, reinventand retete, personalizandu-le, cautand noi combinatii de alimente si condimente italiene. Contrastul a devenit un element specific modernitatii: dulce-sarat, dulce-acru, dulce-amar.
Se pare ca nu suntem intotdeauna constienti de legatura stransa care exista intre simtul mirosului si simtul gustului. Si, totusi, mirosurile creeaza emotii. Au o conexiune cu memoria, stimuland-o in acelasi timp si un rol important in selectia hranei si in dezvoltarea psicofizica a individului. In antichitate, se considera ca aromele sunt: “quelle minute particelle che dalla terra ascendono al cielo” (“Particele minuscule ce se inalta de la pamant la cer”).
Categorii condimente italiene:
Trebuie sa distingem intre mai multe categorii de condimente italiene :
– condimente naturale : flori, frunze, fructe, seminte, scoarte ale unor plante aromatice ;
– condimente acide : otet, suc de lamaie;
– produse pentru condimentare: mustar, diverse sosuri, condimente de tipul Delikat.
Fara a-l introduce intr-o categorie specifica, vom mentiona uleiul de masline, drept un condiment specific al bucatariei italiene, folosit pentru preparate crude sau prelucrate termic, unicul aliment care hraneste corpul si il mentine in acelasi timp sanatos, un adevarat aliment-medicament. „Aurul lichid”, asa cum a fost numit de catre Homer in antichitate, provine din maslin, considerat pe buna dreptate “arborele vietii”.
Din categoria condimentelor italiene acide, cel mai frecvent folosite sunt sucul de lamaie, un dar nepretuit al naturii si otetul balsamic, ale carui proprietati salutare sunt recunoscute. Combinatii extravagante ale otetului balsamic: ca acompaniament pentru parmezan fasii sau cubulete, pentru un desert savuros de capsuni sau, de ce nu, o inghetata glasata cu un fir de otet balsamic.
In continuare, vom aprofunda mai mult condimentele naturale, ce nu ar trebui sa lipseasca din nici o bucatarie. O sinteza a acestor excelente resurse naturale reprezinta o adevarata “calatorie senzoriala”. Printre beneficiile condimentelor italiene se numara imbunatatirea digestiei, mentinerea la nivel optim a tensiunii arteriale, precum si o actiune antiinflamatoare, destresanta, neinvaziva pentru organism. In plus, condimentele italiene au un rol esential in procesul de detoxifiere, de autovindecare a organismului.
BUSUIOCUL
Numele acestuia provine de la “basileus”, care inseamna rege. Busuiocul este deci “regele mirodeniilor”, o planta magica, a carei vasta utilizare in bucataria italiana este pe masura calitatilor sale. Legenda spune ca busuiocul a crescut pe locurile unde Imparatii Constantin si Elena au descoperit Sfanta Cruce. Aroma caracteristica speciei comune in Italia deriva din eugenol, o substanta continuta si in cuisoare. Unele varietati contin uleiuri esentiale ce dau aroma specifica de lamaie, menta sau camfor. Cele mai folosite specii de busuioc sunt: “Genovez”, “Volanase purpurii”, “Mamut”, “Scortisoara”, “Lamaie”, “Glob”. Alaturi de parmezan, seminte de pin, usturoi si ulei de masline, acest condiment italian este ingredientul de baza al cunoscutului sos “Pesto genovez”, o reteta specifica zonei Liguria. De asemenea, este nelipsit din sosurile de rosii, condimentul preferat al italienilor pentru paste. Este recomandat sa fie proaspat si sa fie adaugat la sfarsitul prepararii, pentru a nu i se distruge aroma. Poate fi inclus si in gemuri de fructe: capsuni, zmeura, prune etc.
“Caprese” este o reteta simpla de salata estivala din: rosii, mozzarela, sare, ulei de masline si putin oregano, decorata cu busuioc. Numele deriva de la insula Capri, de unde provine aceasta reteta.
Uleiul esential de busuioc este folosit pentru parfumuri, lichioruri sau ulei de masaj. Ca planta medicinala, unul dintre cele mai populare condimente italiene, este utilizat pentru infuzii cu actiune sedativa, antispastica, diuretica si antiinflamatoare. Infuzia de busuioc este utila si in tratarea laringitei sau gripei, fiind un stimulator al poftei de mancare.
CAPERELE
Caperul este un arbust prezent in bazinul Marii Mediteraneene. Caperele sunt mugurii acestui arbust, ce se folosesc conservate in ulei si in otet sau la sare, o metoda mai indicata pentru ca pastreaza nealterate calitatile organoleptice. Este un remediu natural impotriva alergiilor, un antioxidant natural, in prezent fiind studiat pentru proprietatile sale antitumorale. Este un condiment excelent pentru peste afumat, fileuri de ansoa, carne de miel sau de vita, orez sau maioneza. In plus, caperele sunt ingrediente nelipsite din sosul tartar.
O reteta delicioasa cu capere este „Caponata” – un preparat sicilian din legume, ulei de masline si capere.
SOFRANUL
Unul dintre cele mai scumpe condimente italiene, sofranul este ingredientul specific pentru “ Risotto milanez”, cu o savoare delicata si o culoare intensa galben-auriu. Potrivit traditiei populare, sofranul este un afrodisiac natural, dar si un remediu antistres, cu proprietati revitalizante pentru piele si pentru par. Se pare ca sofranul are si contraindicatii: in timpul sarcinii nu este indicat consumul, de asemenea nu trebuie consumat in mod excesiv. Un sos de sofran este ideal pentru a acompania carnea sau pestele. Mai extravagante sunt retetele „Budinca de orez si sofran“ sau „Inghetata de sofran”.
ROZMARINUL
Acest condiment pare ca este una din acele minunatii ale naturii cu o mie de utilizari. Timp de secole, una din utilizarile medicinale cele mai cunoscute a fost pentru imbunatatirea memoriei. Contine acid rozmarinic, care este antibacterian si antioxidant, dar si o serie de uleiuri esentiale, cum ar fi cineol, camfen, borneol, acetat de bornil, cu proprietati antifungice si antiseptice. Rozmarinul, unul dintre cele mai apreciate condimente italiene, asigura 16 % din necesarul zilnic de vitamina A, protejeaza vederea, sanatatea pielii si combate infectiile. In bucataria italiana este un condiment nelipsit pentru carne si, in mod deosebit, pentru cartofi, cea mai buna combinatie fiind alaturi de usturoi. Il gasim si in supe, sosuri si, de ce nu, in ulei aromatizat cu rozmarin. Merita incercate doua retete delicioase: „Cartofi- acordeon” si „File de cambula cu erburi aromatice”.
GHIMBIRUL
Cunoscut pentru calitatile sale antiinflamatoare si antioxidante, ghimbirul reduce simptomele gripei, imbunatateste digestia, este un antiemetic recomandat pentru cei care sufera de rau de masina sau de rau de mare. Ghimbirul este unul din condimentele italiene miraculoase in combaterea cancerului si a artritei. Se pare ca este cel mai puternic antidolorific natural, iar consumul frecvent protejeaza oamenii de piscaturile de tantari. Ghimbirul, unul dintre cele mai utilizate condimente italiene, are o mare versatilitate, de la ingredient in preparate de orez si legume, la sucuri, bere sau dulciuri. O reteta simpla si delicioasa este „Spaghete cu ghimbir si usturoi”, iar o reteta extravaganta este „Cozonac cu ghimbir proaspat”.
CORIANDRUL
De la coriandru, alt condiment italian frecvent folosit, se folosesc atat frunzele mai picante, foarte apreciate mai ales in Orient, dar si fructele, boabe asemanatoare piperului, cu un gust dulceag. Originar din Bazinul Mediteranean, coriandrul mai este cunoscut si ca “patrunjel chinezesc”. Acest condiment este carminativ, un bun remediu impotriva colicilor si a problemelor digestive. Are o aroma delicata, putand fi folosit la numeroase preparate: supe de legume, carne sau peste. Semintele de coriandru sunt folosite la conservarea legumelor in ulei sau otet. Coriandrul este folosit si in prepararea lichiorurilor si bauturilor digestive: Gin sau Chartreuse.
Curiositati legate de numele unuia dintre cele mai faimoase condimente italiene: in trecut, pe timpul carnavalurilor, boabele de coriandru erau glasate cu zahar, astfel s-a ajuns la discurile colorate de astazi, numite coriandri sau confeti.
O combinatie potrivita este de coriandru si varza sau coriandru si fasole. De asemenea, un sos de coriandru este excelent pentru carne marinata. Recomandam doua retete simple: „Pastrav cu sos de coriandru” si „Varza rosie cu feta si coriandru”.
OREGANO
Numele sau inseamna “bucuria muntelui” si a fost venerat ca simbol al fericirii de catre vechii greci si romani. Unul dintre cele mai apreciate condimente italiene mai este cunoscut si ca “maghiran salbatic”. Considerat planta aromatica mediteraneeana cu cele mai multe proprietati antioxidante, oregano contine si vitamine si saruri minerale, precum: A, C, E, K, B6, Ca, Fe, Mg. Este un condiment nelipsit din pizza, precum si un acompaniament excelent pentru branzeturi, salate sau legume. Una din cele mai bune utilizari ale acestor condimente italiene este adaugarea la carne, inainte de a fi gatita, ceea ce ajuta la reducerea compusilor toxici eliberati in timpul gatirii. Uleiul esential de oregano poate fi folosit si ca antibiotic, in caz de gripa sau inflamarea sinusurilor. Ingredientul principal din uleiul de oregano este carvacrolul, care se regaseste si in cimbru. Aceste este foarte eficient impotriva norovirusurului, responsabil de numeroase infectii gastrointestinale. Se pare ca are mai multi antioxidanti decat merele si portocalele.
Un sos de oregano proaspat este condimentul ideal pentru peste. Recomandam doua retete speciale cu oregano: „Maccheroncini cu rosii uscate, migdale si oregano” si „File de somon cu capere si oregano”.
PATRUNJELUL
Nu este un condiment tipic mediteraneean, ci este mult mai mult: cea mai puternica si mai raspandita planta-medicament de pe glob. Lista calitatilor nutritive si medicinale este destul de lunga, deci vom sublinia cateva mai putin cunoscute: contine de 4 ori mai multa vitamina C decat portocala, Ca, Mg si Fe mai mult decat spanacul, uleiuri esentiale care inhiba formarea tumorilor si clorofila, care stimuleaza imunitatea. Sucul de patrunjel, combinat cu suc de spanac, morcov, telina, castravete, ghimbir si lamaie este ideal pentru detoxifiere si slabire. Se pare ca acest condiment italian este contraindicat in timpul sarcinii si alaptarii. Ca si rozmarinul sau busuiocul, patrunjelul si usturoiul sunt o combinatie excelenta pentru foarte multe mancaruri. Exista un proverb italian care spune: „A fi peste tot, ca patrunjelul”.
Recomandam o reteta super gustoasa: “File de ansoa cu sos de patrunjel”.
PIPERUL
Piperul face parte dintre cele mai raspandite condimente. Acelasi fruct este utilizat pentru a obtine piper negru, piper alb sau piper verde. Mai exista si:
– piper gri, care este un amestec de piper alb si piper negru;
– piper roz sau “piper peruvian”;
– piper rosu sau paprika.
Numele sau, fiind un condiment originar din India, vine din sanscrita „pippali”, care s-a transformat in latinul „piper”, forma pe care o regasim astazi in limba romana.
Curiozitati si semnificatii: in italiana, se spune despre o persoana care este „tutta pepe”( „ca piperul”) ca este o persoana vivace, iute. Un alt proverb spune: „Non e` ne` sale, ne` pepe” ( “Nu este nici sare, nici piper”), pentru a defini pe cineva sau ceva ca fiind nesemnificativ.
Piperul, unul dintre cele mai populare condimente italiene, are indicatii terapeutice in dureri de ureche, indigestie, insomnie, ernie etc.
O reteta de mare finete este: „File de vitel cu piper verde”.
SALVIA
Salvia este o planta cunoscuta inca din antichitate pentru proprietatile sale curative. Numele sau vine din latina, “salvus” insemnand “sanatos”. Galii considerau ca salvia poate vindeca orice boala. Pentru romani, salvia era o planta sacra, ei avand un adevarat ritual de recoltare a acestei plante. Si chinezii stiau ca salvia este un secret al longevitatii. Contine uleiuri esentiale (cineolo, borneolo, linalolo etc.), care ii confera acestui condiment italian proprietati antiseptice. In plus, salvia contine vit. B si C, precum si substante estrogene care o recomanda pentru cura simptomelor mestruale si in menopauza (considerata un estrogen natural). Salvia combate astenia si depresia, imbunatateste memoria si amelioreaza insomnia, avand totodata o paleta larga de proprietati curative. Fumul de salvie elimina mirosurile din bucatarie sau de animale. Este unul dintre cele mai cunoscute condimente italiene pentru mancaruri din carne sau din peste, supe de legume sau tarte sarate. Ca sugestii de retete mai deosebite oferim „Sorbet de salvie si miere“ sau „Orez cu sos de salvie si soia“.
Putem conchide cu un indemn: “Nici o mancare fara condimente!”. Fiecare cultura gastronomica are secretele si atuurile ei, iar atunci cand e nevoie de nou, de diversificare, ne putem inspira , devenind un fel de “artisti” in combinarea condimentelor.
https://www.italianshops.ro/alimente/condimente.html
O scurta introducere in patiseria italiana
Italia este faimoasa pentru preparatele sale. De la delicioasele pizze, paste, branzeturi unice in lume si, mai ales, vinul deosebit, pe care il fabrica in cantitati uriase. Insa, inainte de pizza si alte mancaruri, nu trebuie sa uitam de produsele de patiserie italiene si prajiturile, care sunt absolut incredibile!
Iata cateva dintre produsele de patiserie din Italia pe care ti le recomand sa le incerci:
- Brioche sau Cornetto
Brioche (sau Cornetto, depinde unde te afli in Italia) se consuma exclusiv la micul dejun, de obicei, insotita de un espresso sau cappuccino, in care sa o inmoi. Aluatul are mai mult zahar decat croissantele frantuzesti sau alte produse de patiserie, care au aceeasi textura.
- Tiramisu
Probabil cel mai vesel desert italian, Tiramisu in italiana inseamna “ridica-ma!” Numele pare sa aibe o logica… cui nu ii place sa ridice un desert realizat din piscoturi imuiate in cafea, alaturi de o crema fina de mascarpone? Desi exista multe regiuni in Italia care pretind ca tiramisu isi are ogininea acolo, cei mai multi sunt de parere ca Tiramisu isi are originea in regiunea Treviso.
- Crostata
Crostata este o placinta cu o crusta specifica pariseriei italiene (de unde si numele “Crostata”) si o umplutura de fructe sau jeleu. Exista o multime de variatii ale acestei placinte, cu umpluturi de cirese si alte fructe de padure, sau chiar cu Nutella. Crostata este usor de preparat, cu siguranta, o vei gasi in multe case italiene.
- Cassata Siciliana
Cassata Siciliana este un tort traditional din Palermo si Messina, Sicilia. Este realizat dintr-un cozonac rotund inmuiat in sucuri de fructe sau lichior si umplut cu branza ricotta, fructe confiate si o crema cu branza ricotta, care se gaseste si in cannoli. Apoi este acoperita cu un invelis de martipan, in mod traditional de culoare roz pal sau grazura de zahar si este decorata cu fructe confiate. Acest desert clasic sicilian este o bomba cu zahar, dar trebuie incercata 🙂
- Cannoli
Tot din Sicilia, cannoli sunt rulouri prajite de aluat italian, umplute cu o crema de ricotta. Capetele pot fi stropite cu fulgi de ciocolata, fistic sau fructe confiate. De retinut, ca forma singulara de la connoli este “cannollo”, asa ca aveti grija cand comandati.
- Torrone
Torrone este un desert traditional italian ce este consumat in timpul iernii si de Craciun. Are forma dreptunghiulara si este realizat din miere, zahar, albus de ou si migdale prajite. Similar cu nuga, din Franta, sau Turrón, din Spania, Torrone este, de obicei, mai moale si mai dulce, dar exista destul de multe variatii, inclusiv Torrone moale si crocant, cu fistic sau chiar ciocolata. Desi multe orase din Italia au propria lor reteta pentru Torrone, versiunea traditionala de la Cremona, Lombardia, este cea mai raspandita. Mai mult decat atat, locuitorii din regiunea Cremona tin atat de mult la reteta lor, incat au un festival dedicat torrone-ului, in fiecare an.
- Panettone
Un alt deliciu de Craciun, Panettone este un fel de cozonac umplut cu stafide si fructe confiate. Un desert clasic de Craciun, ce are astazi multe versiuni in toata Italia.
Cum sa bei cafea italiana ca un profesionist
Italienii au o un adevarat cult al cafelei si sunt recunoscuti in lume pentru acest lucru. Acestia urmeaza niste reguli destul de sacre de baut cafea italiana, asa ca daca nu vrei sa te faci de ras in timpul vacantei tale in Italia, uite ce trebuie sa stii:
- Cea mai faimoasa cafea italiana este espresso. Acesta se bea intr-o ceasca foarte mica, de aproximativ 20-25 de ml.
- Cafeaua italiana se comanda de la bar, nu dintr-o cafenea. La prima vedere, daca ai vedea toti italienii intrand in baruri dimineata, ai zice ca sunt o natiune de alcoolici, dar acestia nu vor decat sa-si ia doza de energie.
- Italienii nu pierd timpul la cafea, cum fac alte popoare, care mai si citesc ziarul in timp ce sorb din ceasca. De cele mai multe ori, locuitorii din peninsula nici macar nu stau jos atunci cand isi beau espresso-ul, de obicei il consuma pe fuga. Dar nu neaparat pentru ca s-ar grabi, ci pentru ca aceasta bautura trebuie consumata cat timp are acea spuma, rezultata din uleiurile specifice boabelor de cafea, care pastreaza aromele nealterate. Daca iti bei cafeaua incet, acea spuma dispare, iar aroma se disipeaza.
- Un specialist in cafea italiana nu recomanda sa se consume aceasta bautura la masa, ci la bar, tocmai din motivul mentionat anterior. Daca dureaza prea mult intre momentul prepararii cafelei si servirea ei, mai ales intr-un restaurant aglomerat, acea spuma dispare si cafeaua isi pierde din savoare. In plus, servirea la masa este mai scuma decat cea la tejghea.
- Cafeaua italiana te provoaca la discutii. Italienii comanda cafeaua la bar nu numai pentru a o servi in timp util si a beneficia de aroma ei maxima, ci si pentru ca au ocazia sa faca conversatie cu barmanul. Ei sunt niste persoane foarte sociabile si acest lucru se reflecta in cultura cafelei.
- Espresso-ul se poate bea la orice ora, insa cappuccino doar dimineata. Un italian adevarat stie ca un cappuccino nu se serveste niciodata dupa ora 11.00, deoarece laptele din aceasta cafea italiana altereaza mancarea, asa ca risti ca pranzul si cina sa iti provoace indigestie. De obicei, bauturile cu lapte sunt rezervate pentru prima parte a zilei, cand sistemul digestiv nu este asa de solicitat.
- Cafeaua italiana este un stil de viata. Ea presupune ca o persoana sa mearga intr-un bar, sa comande un espresso, sa stea de vorba cu barmanul, sa-si bea cafeaua in picioare si sa fuga la treburile lui. Bautul unui espresso dimineata nu este o ocazie speciala, ci un ritual.
Cate feluri de cafea italiana exista
Espresso. Italienii nu-i mai spun espresso, ci pur si simplu caffè.
Cappuccino. Este un espresso cu lapte intergral, perfect spumat. Aceasta cafea italiana este total diferita in Italia fata de alte tari, are o savoare aparte pentru ca este facuta dupa o anumita tehnica perfectionata de-a lungul timpului. De cele mai multe ori, o ceasca de cappuccino reprezinta micul dejun pentru italieni.
Caffè latte. Este un espresso cu lapte fierbinte, dar aveti grija atunci cand comandati sa spuneti intreaga denumire, pentru ca daca ii cereti chelnerului sau barmanului doar latte, va veti trezi cu un pahar cu lapte.
Caffè americano. Este o cafea italiana care incearca sa-i impace pe americanii ce prefera bauturile mai slabe. Caffè americano este de fapt un espresso, caruia i s-a adaugat apa fierbinte pentru a-l lungi.
Caffè macchiato. Inseamna cafea „patata”, adica un espresso cu putin lapte fierbinte deasupra.
Caffè con panna. Este o cafea italiana similara cu macchiato, dar mai dulce si acoperit cu frisca.
Caffè correto. Aceasta este o cafea „corecta”, adica un espresso cu un strop de lichior, de obicei cognac, grappa sau Sambuca.
Caffè shakerato. Este o cafea italiana absolut delicoasa, mai ales vara, facuta din espresso cu zahar si gheata si agitata foarte viguros, ca un martini. Unii o prefera cu sirop de ciocolata.
Caffè ristretto: o varianta de cafea italiana si mai tare ca un espresso.
De acum, vei stii sa bei cafea italiana ca un profesionist. Si nu uita, atmosfera este la fel de importanta ca bautura din ceasca!
Castagnaccio – o delicatesa de castane, care te va cuceri
Acesta este un desert extrem de delicios, tipic italian, cunoscut si sub numele de baldino, ghirighio sau pattona. Este de fapt un tort din faina de castane, care se gateste foarte des in anumite regiuni din Italia, dar si insula franceza Corsica.
Castagnaccio se serveste, de obicei, cu ricotta, vinuri dulci sau miere de castane. Aceasta prajitura este specifica zonei Appennini, unde castanele sunt un aliment de baza al comunitatii. Desi acest desert este considerat o delicatesa, pe vremuri el constituia mancarea saracului.
Reteta este destul de simpla, ea avand la baza un aluat de castane, ulei de masline, nuci de pin, stafide, rozmarin si apa. In plus, se pot pune diverse alte ingrediente cum ar fi portocale, seminte de fenicul sau alte fructe uscate. Nu se pune nici drojdie, nici praf de copt, nici macar zahar pentru ca faina de castane este destul de dulce. Iti recomand s-o gusti atunci cand o cumperi. In cazul in care ea este acra, inseamna ori ca este de slaba calitate, ori ca este veche. Daca in primul caz, o mai poti indulci cu zahar, in cel de-al doilea nu e bine s-o utilizezi. Ca multe alte prajituri toscane, Castagnaccio nu este cu adevarat dulce, fiind de fapt o combinatie intre un tort si o paine.
Ingrediente:
-250g faina de castane
– 2-3 cani de apa (500-700ml) – depinde de calitatea fainii
– 1/3 ceasca (75 g) de stafide
– 1/4 ceasca (50g) nuci de pin
– 5 nuci (decojite si tocate grosier) – daca nu ai nuci, nu iti face griji, se poate si fara.
-1 lingurita ulei de masline
– o ramura de rozmarin.
Mod de preparare:
- Cerne faina de castane printr-o sita si pune-o intr-un castron.
- Adauga treptat apa si amesteca continuu. Aluatul trebuie sa fie suficient de moale astfel incat sa cada de pe lingura. In mod normal, 2 cani si jumtate de apa este cantitatea perfecta pentru a obtine consistenta semi-lichida a acestui aluat.
- Adauga uleiul de masline, nucile de pin, stafidele si celelalte nuci si amesteca bine.
- Unge cu ulei o tava destul de mare, astfel incat aluatul turnat sa aiba 1 cm grosime.
- Presara pe deasupra acele de pe crenguta de rozmarin, fara sa le amesteci cu aluatul.
- Coace Castagnaccio la 200 de grade Celsius, timp de 30-40 de minute. Poti sa-ti dai seama ca e gata dupa crapaturile care apar la suprafata.
- Scoate Castagnaccio din cuptor si lasa-o sa se raceasca. O poti servi ca atare sau cu ricotta pe deasupra. Daca mai ramane ceva din aceasta delicatesa, o poti pastra timp de 4-5 zile, infasurata intr-o folie de plastic.
Pofta buna!
Linguine cu creveti – o reteta usoara, pentru o zi de vara
Linguinele sunt un fel de spaghete plate, cu un diametru de 4 milimetri. Ele sunt mai late decat spaghetele normale, dar mai inguste decat fettuccine. Expertii in bucataria italiana sunt familiarizati si cu varianta de linguine mai subtiri, numite linguettine.
Istoria pastelor linguine
Numele acestor paste insemana, in italiana, „limbute”, adica limbi mici. Linguinele mai sunt cunoscute in peninsula si sub denumirea de „trenette” sau „bavette”. Ele sunt originale din Genova si regiunea Liguria, din peninsula. Cele mai faimoase retete cu aceste paste se numesc „Linguine alle vongole”, adica linguine cu scoici si „Trenette al pesto”, adica linguine cu sos pesto.
Spre deosebire de traditionalele spaghete, care se gatesc cu sos de rosii si carne, linguinele sunt de cele mai multe ori servite alaturi de fructe de mare si sos pesto si sunt ideale pentru zilele de vara, cand se recomanda mancaruri mai usoare.
Astazi, te voi invata cum sa prepari linguine cu creveti. Este o reteta usor de gatit, gata in numai 30 de minute si foarte delicioasa, care va intra foarte rapid in meniul tau saptamanal.
Ingrediente pentru 4 portii:
– 300 gr linguine (in comert, vei gasi atat varianta din faina alba, cat si cea din grau integral, cea de-a doua varianta fiind preparata preponderent in Italia);
– 500 gr creveti;
– 2 cepe mici;
– 100 gr morcovi;
– 1 ardei rosu;
– 50 gr fasole verde;
– 50 ml ulei de masline;
– 100 gr smantana lichida;
– cimbru sau busuioc proaspat;
– sare si piper.
Mod de preparare:
- Taie morcovii in rondele, ardeiul rosu in fasii si fierbe-i, alaturi de fasolea verde, timp de 10 minute. Scoate legumele din oala si aseaza-le pe o farfurie.
- In apa in care au fiert legumele, pune sare si un strop de ulei de masline si apoi linguinele. Lasa-le sa fiarba conform timpului inscris pe ambalaj, niciun minut mai mult, chiar daca ti se par ca sunt nefierte. Linguinele nu trebuie puse sub jet de apa rece, doar scurse de apa in care au fiert.
- Incinge restul de ulei de masline intr-o tigaie. Caleste ceapa timp de un minut, apoi adauga crevetii si lasa-i sa se rumeneasca cateva minute.
- Adauga legumele fierte si cimbrul, iar dupa alte 3-4 minute pune smantana. Apoi condimenteaza cu sare si piper dupa gust.
- La sfarsit, pune linguinele al dente in tigaie, stinge focul, acopera cu un capac si lasa-le sa absoarba sosul.
- Dupa 10 minute, ridica capacul si savureaza delicoasa reteta de linguine cu creveti.
Pofta buna!
Cum sa faci o pizza ca in Italia: un ghid simplu, pas cu pas
Ai pofta de o pizza adevarata, ca in Italia? Ai putea sa iti faci placerea sa dai o tura pana la Roma, insa nu toti ne permitem si nici nu avem timp sa mergem pana acolo, de cate ori avem pofta de o pizza adevarata.
Astazi o sa iti prezint un mic ghid despre cum sa faci pizza ca in Italia la tine acasa. Secretul pentru a obtine o pizza ca in Italia este aluatul. Aluatul nu este doar baza pizzei, este ceea ce ii da textura, ce imbina aromele impreuna, iar daca il vei face corect, vei scuti banii pentru un bilet de avion.
Dar, mai intai, cateva lucruri despre pizza in Italia…
Desi este cea mai populara mancare italiana, cunoscuta la nivel international, pizza nu a fost intotdeauna sinonima cu Italia. De fapt, pizza nici macar nu a fost inventata pana in secolul al XIX-lea, cand a inceput sa fie comercializata ca mancare fast-food pe strazile din Napoli. La inceputuri pizza era compusa din: blat clasic napoletan, sos de rosii Manzano, busuioc si oregano, sare, piper, un pic de usturoi si ulei de masline.
Cand regina Margareta de Savoia a venit in vizita la Napoli, in 1889, a fost incantata de un brutar local, care a facut o pizza in colorile din drapelul italian (rosii, mozzarella si busuioc), in onoarea ei. Si da, ai ghicit, o regasim si noi astazi sub denumirea de pizza Margherita.
Sigur ca, mancarea italiana are legatura foate mult cu regiunea in care este preparata, iar acest lucru este valabil si la pizza. Cea mai cunoscuta pizza este cea din Napoli, care are o crusta groasa, in timp ce pizza din Roma este cea cu blat foarte subtire si crocant.
Care sunt ingredientele de care ai nevoie pentru a face blatul de pizza ca in Italia?
– 125 ml apa calduta
– 250 de grame de faina
– drojdie
– ulei de masline
– sare
– un strop de zahar
(ingredientele sunt pentru o pizza de aprox 12 cm diametru, daca doresti sa o faci mai mare, adaugi in functie de numarul de persoane)
Cum sa prepari pizza:
1. Presara drojdia intr-un bol cu apa calduta. Atentie, apa nu trebuie sa fie nici fierbinte, nici rece, ci calduta. Amesteca pana cand drojdia se dizolva.
2. Pune faina ca o gramajoara pe masa si fa o gaura in mijloc, astfel incat sa arate ca un vulcan.
3. Puna apa cu drojdie impreuna cu celelalte ingrediente in mijlocul vulcanului.
4. Framanta aluatul timp de 10-15 minute, pana cand este neted si elastic, pastrand suprafata presarata cu faina.
5. Unge un castron cu ulei de masline si pune aluatul in interior. Roteste aluatul pana cand este uns cu ulei.
6. Acopera vasul si lasa aluatul la odihnit cateva ore.
7. Incalzeste cuptorul la 200 de grade Celsius.
8. Scoate aluatul din bol si intinde-l pe o suprafata presarata cu faina. Este important sa scapi de bulele de aer din aluat.
9. Pune aluatul intr-o tava de copt unsa cu ulei.
10. Adauga sos de rosii si baga tava la cuptor pentru 10 minute.
11. Dupa ce ai scos-o din cuptor adauga mozzarella (feliata sau rasa), dar si alte ingrediente care iti plac.
12. Lasa pizza in cuptor pana cand crusta este rumenita si branza este topita. O idee buna ar fi sa arunci un ochi si la partea de jos sa vezi daca este rumenita.
Pofta buna!
Deliciu de vara – Melanzane alla parmigiana
Vara simt nevoia sa gatesc mancaruri fara carne, cu multe legume de sezon, proaspat cumparate de la piata. Saptamana trecuta am gatit de doua ori aceasta reteta din ingrediente atat de simple, dar atat de gustoase. Melanzane alla parmigiana este o mancare gustoasa specifica nordului Italiei, care se prepara usor si care, poate fi o modalitate de a savura vinetele, pentru cei care nu le adora prea tare.
Pentru a prepara Melanzane alla parmigiana avem nevoie de:
– 3-4 vinete (in functie de cat de mare este vazul in care urmeaza sa gatim)
– 250 de g de suc de rosii (putem pune si mai mult daca avem)
– 3-4 catei de usturoi, eu pun 4 pentru ca imi place usturoiul 🙂
– ulei de masline
– 250 de g de mozzarella
– parmezan
– busuion
– sare
– piper
Incepem cu sosul, pe care il preparam intr-o tigaie, in care am pus la incins cateva linguri de ulei de masline, peste care punem usturoiul tocat. Dupa ce am calit putin usturoiul, adaugam sucul de rosii, pe care il lasam la foc mediu, pana cand scade. Cand este aproape gata, adaugam sare, piper si putin busuioc.
Intre timp, taiam vinetele pe lungime sau latime, depinde de cum ne place, in felii groase de 0,5 – 1 cm, peste care adaugam putina sare. Apoi punem la incins un gratar sau o alta tigaie. Eu prefer sa fac vinetele pe gratar, pentru ca evit de obicei, pe cat posibil, sa prajesc ingredientele. Insa, daca preferati sa prajiti vinetele, o puteti face. Vor iesi la fel de gustoase. Dupa ce le-am rumenit/calit le lasam pe o farfurie, pana cand este gata si sosul de rosii.
Intr-un vas de iena sau alt vas pe care il putem folosi la cuptor, turnam putin din sosul de rosii. Apoi asezam un strat de vinete, peste care punem mozzarella si un pic de parmezan. Mozzarella puteti fie sa o taiati felii subtiri, fie sa o radeti. Dupa mai turnam putin din sosul de rosii si continuam acelasi proces pana la ultimul strat.
In vasul pe care l-am folosit eu mi-au iesit 3 straturi. Este bine sa ne orientam de la inceput, cam cat ar incapea in vazul pe care il avem, ca sa stim cum impartim ingredientele.
Dupa ce am terminat de asezat, bagam la cuptor la 170-190 de grade, timp de 30-40 de minute. Eu am pus la cuptor electric, pe program cu ventilare, la 170 de grade, timp de 40 de minute.
Dupa ce este gata, o lasam la odihnit putin si apoi o servim!
Pofta buna!
Risotto – cea mai celebra mancare de orez din lume
Risotto este unul dintre cele mai populare feluri de mancare din Italia, iar in ultimii ani el a castigat teren si pe plan international. Cei care au adus orezul in peninsula au fost arabii, in secolul 14. Aici, aceasta cereala a gasit climatul ideal de raspandire: zone foarte intinse si suficienta umiditate, ea devenind un aliment reprezentativ pentru bucataria italiana. Exista mai multe legende care vorbesc despre inventarea acestui fel de mancare, care mai de care mai interesante.
Cum s-a nascut ristotto dintr-o greseala
Una dintre ele atesta ca in anul 1574, un pictor pe nume Valerius, care lucra la vitraliile Duomo di Milano, o catedrala gotica, era batjocorit constant din cauza metodelor sale de lucru, caci folosea sofran pentru a colora sticla. Asa ca acesta a decis sa se razbune. La nunta stapanului sau, el a adaugat pe ascuns sofran in orezul care a ajuns pe mesele invitatilor. Spre surpinderea lui, acestora le-a placut foarte mult combinatia si au vrut sa afle reteta.
Asa se spune ca a luat nastere cel mai celebru orez din lume.
In italiana, risotto inseamna „orez mic”. Tehnica gatirii acestui aliment foarte hranitor este destul de simpla. Pe Internet vei gasi sute de retete, de la risotto cu parmezan, la risotto cu fructe de mare, care au la baza patru componente: orez italian, supa, legume sotate (soffritto) si condimente, al caror numar variaza foarte mult.
Sfaturi pentru pentru un risotto perfect:
- Exista mai multe sortimente de orez, asa ca el trebuie ales in functie de cum vrei sa-ti iasa risotto-ul. Daca preferi o mancare mai consistenta, opteaza pentru marca Carnaroli, daca vrei sa faci risotto all’onda, cu o textura mai fluida si mai cremoasa, alege Vialone sau poti folosi Arborio pentru toate genurile. Este bine sa folosesti de fiecare data aceeasi marca, pentru a ajunge sa cunosti foarte bine timpul exact de coacere si gradul de absorbtie al apei.
- Desi majoritatea oamenilor spala orezul inainte de gatire pentru a mai indeparta din amidon, atunci cand gatesti risotto nu trebuie sa-l clatesti.
- Untul si uleiul de masline trebuie incinse la foc mic pentru a nu se arde.
- Ceapa se caleste la o temperatura redusa, pana cand devine aurie. Mesteca continuu in tigaie si nu lasa ceapa pe foc mai mult de doua minute.
- Orezul pus in tigaie nu trebuie sa aiba o inaltime mai mare de 2 cm, pentru a obtine o coacere uniforma. El se caleste foarte putin, apoi se adauga vin.
- Supa pe care o adaugi trebuie adusa la punctul de fierbere si de-abia apoi turnata peste orez. Nu uita sa pui supa treptat, pentru a fi bine absorbita si pentru ca orezul sa nu balteasca.
- Fierbe orezul la foc mediu timp de 18-20 de minute. Nu uita sa mesteci incontinuu cu o lingura de lemn pentru a-si elibera amidonul si a capata o textura cremoasa. In plus, el nu trebuie sa se prinda.
- Atunci cand sotezi legumele, este important sa folosesti o tigaie adanca, pentru ca acestea sa se coaca in mod uniform.
- Serveste imediat risotto, caci altfel devine gelatinos.
Pofta buna!
Uleiul Extravirgin de masline – vital pentru sanatate si frumusete
Istoria uleiului de masline
Originile uleiului de masline sunt antice, cultivarea maslinului si ulterioara valorificare a fructelor sale fiind atestate acum cca 8000 de ani in urma, in zona Mediului Orient. Egiptenii il considerau sacru. In Grecia si Roma antica era folosit la iluminat, la pregatirea hranei sau la vindecarea ranilor. Pe drept cuvant, maslinul este considerat “arborele vietii”, pentru ca a oferit oamenilor numeroase mijloace de supravietuire, atat ca aliment, cat si ca produs cosmetic, sursa de ulei pentru iluminat sau pentru picturi.
Homer a fost primul care a numit uleiul de masline “ aurul lichid”. In timpuri stravechi uleiul de masline era obtinut prin zdrobirea manuala a fructelor, in bazine de piatra.
Cum se obtine uleiul de masline extravirgin
Italia este al 2-lea producator in Europa si in lume de ulei de masline, cu o productie anuala de 464.000 de tone, dintre care 2/3 ulei de masline extravirgin. Maslinele sunt recoltate de la jumatatea lunii octombrie, pana in decembrie, in unele zone asteptand pana la maturarea completa si caderea naturala a acestora. La fel de importanta este si stocarea maslinelor, in casete din plastic aerate, de preferat de culoare scura, departe de surse de caldura si de lumina , dupa 24-48 fiind necesara extragerea uleiului, pentru a se evita fermentarea acestora.
Astazi procesul de extragere a uleiului de masline se face prin presare la rece, fara aditivi chimici , rezultand un produs 100 % ecologic , in cazul uleiului extravirgin de masline. Aroma , culoarea si valorile nutritive sunt determinate de calitatea solului, de clima, de soi si de varsta maslinului, dar si de modalitatea de recoltare si de prelucrare. In functie de gradul de aciditate si de puritate, distingem intre :
- Ulei extravirgin de masline, gradul maxim calitativ al uleiului de masline. Nivelul de aciditate este de pana la 0,8%, gustul si culoarea trebuie sa fie perfecte ;
- Ulei virgin de masline, are un grad de aciditate mai mare, comparativ cu cel extravirgin , sub 2%, mentinand aroma si culoarea perfecte;
- Uleiul de masline , care este un amestec de ulei virgin de masline si un ulei de masline rafinat , fara gust si aroma . Gustul produsului rezultat este dat de proportii diverse de ulei virgin de masline ;
- Ulei de sansa este obtinut din pasta rezultata in urma presarii maslinelor, prin rafinare si amestecarea cu ulei extravirgin de masline , intr-un procent foarte mic ( 5%). Este un ulei cu gust neutru, potrivit pentru gatit.
Uleiul extravirgin de masline in dieta mediteraneeana
Uleiul extravirgin de masline este un element esential al dietei mediteraneene, considerata cel mai echilibrat si mai salutar model alimentar, inclus in Patrimoniul Unesco. Face parte din cultura gastronomica italiana, specifica teritoriului mediteraneean.
Inimitabil , ca si condiment, prezinta o savoare si o aroma inconfundabile, fie ca este folosit la salate, bruschete, sosuri, prajituri , paste, orez , legume, carne sau peste. Gustul sau variaza de la puternic la delicat, de la dulce la amar, de la fructat la aromat. Este cel mai indicat ulei pentru prajit, intrucat rezista la temperatuti de pana la 180 de grade, pastrandu-si intacte proprietatile . Folosit la prepararea dulciurilor , se pare ca da o savoare deosebita. In bucataria italiana este nelipsit , fiind un condiment “obligatoriu” pentru a gati orice reteta italiana.
Proprietati salutare ale uleiului extravirgin de masline
Din punct de vedere medical, beneficiile uleiului extravirgin de masline sunt incontestabile. Acest aliment-medicament este bogat in acizi grasi esentiali omega 3 si omega 6, vitamine ( A,B1,B2,C,D,E,K) si saruri minerale (Ca, Mg, Fe, K). De asemenea, prezenta polifenolilor , substante antioxidante din masline mature, contribuie la reducerea stresului oxidativ, prevenind astfel maladiile degenerative. Este cunoscut faptul ca uleiul extravirgin de masline reduce colesterolul rau, reduce riscul de ulcer gastric, favorizeaza normalizarea tensiunii arteriale, are o digerabilitate maxima care ajuta ficatul, protejeaza la nivel celular, incetinind procesul de imbatranire. Este indicat copiilor, avand o compozitie simila laptelui matern, si persoanelor cu un sistem imunitar slabit, fiind o sursa excelenta de energie. Un consum moderat ajuta la drenarea ficatului si vezicii biliare, impiedicand formarea calculilor . Este un laxativ bland, fara a produce colici, avand efect helminitic. Este curativ in bolile reumatice. Ii sunt atribuite chiar si calitati afrodisiace.
Recent, s-a descoperit ca in compozitia sa se afla o molecula numita oleocanthal, cu aceleasi proprietati antidolorifice si antiinflamatorii , ca si ibuprofenul, putand fi considerat un antiinflamator natural.
Uleiul extravirgin de masline are o importanta vitala si pentru frumusete, fiind un agent hidratant excelent pentru par si pentru piele. Gratie continutului de vitamina A si E combate eficient si natural procesul de imbatranire a pielii, asigura refacerea acesteia, datorita beta-carotenului, un aliat impotriva ridurilor si a razelor ultraviolete. Este un autobronzant natural eficient , pastrand elasticitatea pielii si asigurand o bronzare impecabila si de durata. Fie ca il folosim ca demachiant, sau pentru peeling, scrub, sau masti pentru ten, uleiul extravirgin de masline face miracole. Poate fi curativ in cazul eczemelor, acneei sau psoriazusului. Are o larga utilizare in industria cosmetica italiana, produsele pe baza de ulei de masline bucurandu-se de o apreciere deosebita din partea consumatorilor.
Putem conchide ca uleiul extravirgin de masline este unicul aliment care hraneste organismul si il mentine sanatos totodata. Acest produs italian este , in fapt , un aliment – medicament, considerat inca din vechime cheia longevitatii si a frumusetii.
Cum sa faci bruschete ca un adevarat italian
Bruschetele, felii de paine prajita acoperite cu diferite ingrediente, care in vremurile de demult erau o gustare simpla pentru tarani sau lucratori, se gasesc astazi in majoritatea restaurantelor italiene.
Cea mai populara versiune este cea acoperita cu rosii tocate, ulei de masline, sare, piper, busuion si un pic de oregano. Cu toate acestea, exista si versiuni acoperite cu carne, branzeturi, fasole sau alte legume de sezon, ce pot satisface toate gusturile.
Astazi o sa va prezint doua tipuri de bruschete care imi plac si pe care le-am facut dupa ce am fost la piata si am cumparat ingrediente proaspete.
Primul fel de bruschete si cel mai popular, de altfel, este cel cu rosii proaspete, ulei de masline extra virgin de calitate si oregano. Un aperitiv simplu, dar gustos, cu care nu vei da gres niciodata. A doua brucheta este acoperita cu felii de prosciutto, branza fontina si pepene galben, un joc interesant dulce/sarat.
Cu cateva ingrediente simple, poti face un platou de aperitive cu care sa primesti orice invitat.
Dar hai sa vedem de ce avem nevoie…
Ingrediente:
– 1 bagheta
– prosciutto
– rosii cherry
– pepene galben
– branza fontina
– 1 catel de usturoi taiat pe jumatate
– sare si piper
– ulei de masline
Cum se prepara:
1. Taiem rosiile cherry in sferturi si le punem intr-un bol. Le stropim cu un pic de ulei de masline, sare si piper. Daca vrem si ne place, adaugam si un pic de busuioc tocat marut.
2. Taiem pepenele pe jumatate si ii scoatem semintele. Poti folosi o lingurita pentru a scobi in el bile, in functie de cate portii doresti sa prepari.
3. Inveleste fiecare bila de pepene cu o felie de prosciutto, care mai apoi se inveleste intr-o folie de plastic si se baga la frigider.
4. Taie branza fortina, pune-o pe o farfurie, iar apoi mergem si cu aceasta la frigider.
5. Taie bagheta pe diagonala, in felii de aprox 3 cm. Punele pe gratar sau in cuptor, pana cand devin usor crocante, aprox 8 minute. Scoatele feliile din cuptor si freaca-le cu usturoiul taiat pe jumatate.
6. Scoate toate ingredientele din cuptor, pune-le pe bruschete inainte sa le servesti.
Pofta buna!
Parmezan – Istoria celei mai cunoscute branze din Italia
Origine
Exista multe conceptii gresite despre cuvantul “parmezan”, insa nu exista nicio indoiala cu privire la originea acestuia. “Parmezan” se refara la branza facuta in ultimele opt secole (poate chiar mai mult) in jurul provinciei Parma, din Italia. Istoric vorbind, exista un termen mai vechi, pentru ceea ce numim noi astazi “Parmigiano Reggiano.”
Istoria parmezanului si a etimologiei sale este fascinanta, asa ca zic ca merita sa facem o calatorie in urma cu cateva secole, pentru a afla mai multe despre aceasta branza din Italia, atat de populara.
Conceptul de a numi alimentele dupa locul lor de producere este un obicei ce dateaza inca de pe vremea Imperiului Roman. Chiar si dupa caderea Romei in 476 d.Hr., oamenii de pe peninsula italiana au continuat sa urmeze aceasta practica. A fost un mod convenabil de a descrie produsele alimentare, dar si de a arata, de asemenea, mandria de a produce.
In jurul orasului Parma traiau, in Evul Mediu, calugari care au inceput sa faca o branza tare, distinctiva. Pana in momentul Renasterii, nobilimea producea aceasta branza fina pentru propriile lor mese. Era cunoscuta sub numele de “caseum paramensis”, iar localnicii i-au scurtat denumirea in Pramsàn, in dialect.
Pana in secolul al 14-lea, parmezanul a calatorit de la locul sau de origine, din regiunea Parma_Reggio, peste multi in Toscana, unde navele pleaca de la Pisa si Livorno spre alte porturi mediteraneene. Prima referire oficiala despre “Parmezan” este inregistrata in 1254, in documentele unei nobile din Genoa, care si-a oferit casa ca garantie pentru a-i fruniza 24 de kg de parmezan anual, produs in Parma.
Istoria a imortalizat utilizarea parmezanului ca un condiment pentru paste in Decameronul lui Boccacccio, intr-o poveste despre un paradis gastronomic numit Bengodi.
Ce legatura are cu francezii?
In 1530, nobilii italieni au inceput sa se refere la branza ca Parmesano, ce insemna “din sau de la Parma.”
Avand in vedere legaturile stranse din vremea aceea, intre nobilimea italiana si cea franceza, nu este de mirare ca numele a fost scurtat cu “Parmesan.” Din secolul 17 pana in secolul 19, numele parmesan a devenit din ce in ce mai popular ca urmare a relatiilor din acestia.
In 1934, producatorii din Parma si Reggio Emilia si-au unit fortele cu producatorii din provinciile Modena si Mantua, pentru a forma o asociatie numita Consorzio del Grana Tipico. Recunoscand ca au in comun acelasi teritoriu unde fac branza, acesti producatori de branza s-au unit pentru a standardiza productia lor de branzeturi. Producatorii din provincia Bologna s-au alaturat mai apoi grupului.
E oficial: Parmigiano Reggiano
In 1954, alianta s-a redenumit Consorzio del Formaggio Parmigiano-Reggiano. In alegerea acestui nume, membrii si-au recunoscut rolul istoric jucat de Parma si Reggio, producători în definirea caracterului branzei si a metodelor folosite pentru a o realiza.
Din acel moment, numele oficial al branzei a fost Parmigiano Reggiano, asa cum este indicat de punctele imprimate pe coaja fiecarei roti. Membrii Consorzio nu numai ca urmeaza astazi standarde stricte de productie, dar lucreaza impreuna pentru a promova Parmigiano Reggiano si pentru a proteja numele de imitatori.
Parmigiano Reggiano, singurul parmezan
In 2008, Curtea europeana a decretat ca Parmigiano Reggiano este singura branza tare care poate fi numita parmezan.
Bunatati din Italia
Produsele italiene sunt recunoscute mondial ca fiind produse de o calitate superioara. Italienii sunt recunoscuti pentru calitatile lor deosebite in ceea ce priveste bucataria si arta culinara, in acelasi timp – Italia este in topul tarilor cu bucatarii deosebite.
In primul rand, italienii sunt recunoscuti pentru pastele lor extraordinare… surpriza! Pastele italiene sunt disponibile acum si pentru cei din Romania!
- Paste Barilla Bucatini
Pastele produse de Barilla sunt printre cele mai bune paste, avand 
un gust deosebit si fiind produse de una dintre companiile de top din domeniul culinar. Pastele Barilla Bucatini nu se gasesc numai in Italia ci se gasesc acum, multumita celor de la magazinul online ItalianShops si in Romania!
Pastele Barilla se imbina perfect cu Sosul de paste Amatriciana, sos produs tot de cei de la Barilla. Aceasta combinatie este ideala pentru
un rezultat delicios ce iti va mangaia papilele gustative cu specificul italienesc.
Sosul de paste Amatriciana de la Barilla se regaseste si el in catalogul celor de la ItalianShops la categoria Sosuri Paste Italiene, deci poate fi achizitionat odata cu Pastele Barilla.
Impreuna cu acestea se incadreaza perfect in farfurie si parmezan italienesc, deasupra pastelor.
Cred ca ne putem imagina cu totii cat de apetisant arata acest preparat italian.
Parmezanul nu trebuie sa fie de orice fel, pentru a nu strica gustul italian al celorlalte produse italiene.
De aceea, va recomandam tot parmezan italian – Parmissimo Parmigiano Reggiano, disponibil si el in stocul ItalianShops.
Pentru produse italiene va recomandam cu drag magazinul ItalianShops.ro.
Produse din Italia
Magazinul online ItalianShops comercializeaza produse importate saptamanal din Italia din diferite domenii – produse alimentare, produse cosmetice, produse de ingrijire si lista poate continua.
ItalianShops este magazinul online unde te vom intampina de fiecare data cu bucurie, produse proaspete si de calitate superioara disponibile la preturi competitive. Bucura-te de cele mai bune preturi la produse Italia de top. Comenzile se pot efectua online in cativa pasi simpli.
Tot ce trebuie sa faceti este sa intrati pe site, rasfoiti catalogul si cautati produsul dorit, apoi apasati pe butonul de “Adauga in cos”… iar de acolo se finalizeaza comanda foarte simplu, prin cateva click-uri.
Clientii nostri ne lauda pentru produsele noastre si pentru profesionalismul pe care il aratam cu ocazia fiecarei comenzi.
Va asteptam pe site!
Produse de curatenie Italia
Produsele de curatenie din Italia sunt renumite pentru eficienta si randamentul lor net superior altor produse din comert. Daca ar fi sa facem o comparatie intre produsele de curatenie din Romania si produsele de curatenie din Italia, cele din Italia au un randament mai bun.
Un magazin online ce contine produse curatenie Italia este ItalianShops – unul dintre cele mai bune magazine online pe domeniul produselor din Italia. ItalianShops efectueaza importuri saptamanale de produse italiene – direct din Italia. Cu alte cuvinte, veti putea face shopping din Italia, fara a plati costuri enorme la transport.
Prin intermediul catorva click-uri poti face shopping din Italia si te poti bucura de preturi competitive la produse italiene de calitate superioara.
Categoria de Produse curatenie Italia de pe ItalianShops contine diferite subcategorii precum:
- Detergenti rufe
- Detergenti vase
- Balsam rufe
- Produse curatenie baie
- Produse curatenie bucatarie
- Produse curatenie pardoseli
- Produse pentru uz casnic
- Detergent Dash
Puteti comanda online cele mai eficiente produse de curatenie direct de pe site.
Va uram spor la shopping!
Produse si retete din Italia 